https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88784 →]]> Am crezut mereu
ce aduce liniște
e fericirea.
Dar nefericirea
aduce
o liniște mai adâncă.
Veghez
ca și cum aș dormi
fără vis.
Respir
ca și cum de fapt
nu ar trebui să respir.
Sunt obosit
ca și cum aș fi
obosit doar de somn.

]]> https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea/feed 0 https://versuri.pro/costel-zagan-poem-mobil https://versuri.pro/costel-zagan-poem-mobil#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=74487 →]]> Cerul se pierde
printre copaci,
casele mă salută
una
după
alta,
numai oamenii
fug
de
mine.
Nefericirea,
animal
de
companie,
mă urmează
peste
tot.

]]> https://versuri.pro/costel-zagan-poem-mobil/feed 0 https://versuri.pro/claudia-torop-doamne-cate-am-tras-pe-lume https://versuri.pro/claudia-torop-doamne-cate-am-tras-pe-lume#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77027 →]]> Doamne, câte-am tras pe lume
Nu m-aș fi gândit
Să n-am astăzi lângă mine
Pe cine-am iubit.
Nu știu soarta e de vină
Sau poate fi lumea rea
Ori neicuța ce-l iubesc
Alăturea nu mă vrea.
Eu de când te-am cunoscut
Inima ți-am dat
Acum dacă nu te văd
Linistea mi-ai luat.
Nu știu soarta e de vină
Sau poate fi lumea rea
Ori neicuța ce-l iubesc
Alăturea nu mă vrea.
Aș vrea un gram de noroc
Soarta de la tine
Cu neicuța la un loc
Să trăiesc pe lume.
Nu știu soarta e de vină
Sau poate fi lumea rea
Ori neicuța ce-l iubesc
Alăturea nu mă vrea.

]]> https://versuri.pro/claudia-torop-doamne-cate-am-tras-pe-lume/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-pas-gresit-intre-doua-stele https://versuri.pro/cesar-vallejo-pas-gresit-intre-doua-stele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77712 →]]> Există oameni atât de nefericiți, că nici măcar
n-au trup; pe măsura lui pletele
cad, câteva degete, dezvăluindu-le imensul zbucium;
viața e pe deasupra lor;
par răsăriți din aer, făcuți s-adune-n gând
suspine să audă
biciul șuierând în cerul gurii.
Se desprind din propria lor piele, râcâind
sicriul în care se nasc.
Urcă prin moartea lor ceas după ceas
și se prăbușesc de-a lungul alfabetului
înghețat, până la pământ.
Vai de atât de mult! Vai de atât de puțin! Vai de ei!
Suspine în camera mea, ascultându-i sub lupă!
Suspine în pieptul meu, când își cumpără haine!
Suspine în jegul meu alb, în drojdia solidară cu ei!.
Iubite fie urechile prelungi,
iubite ființe care se-așază,
iubit necunoscutul și soția lui,
aproapele cu mâneci, ochi și guler!.
iubit să fie cel ce are ploșnițe,
cel care stă sub ploaie cu pantofii rupți,
cel care priveghează cadavrul unei pâini
cu două lumânări înfipte în ea,
cel care-și prinde degetul în ușă,
cel fără sfânt în calendar,
cel care umbra și-a pierdut-o-n foc,
animalul, cel care pare un papagal,
cel ce pare un om, bietul bogat,
mizerul pur, săracul cel sărac!.
iubit să fie cel căruia
i-e foame sau i-e sete, dar nu are
foame cu care să-și îndestuleze setea,
nici sete să-și îndestuleze atâta foame!.
Iubit să fie cel care muncește
cu ziua, ori cu luna, ori cu ora,
cel ce asudă de rușine sau de chin,
cel ce se duce la cinema din porunca brațelor sale,
cel ce plătește cu ceea ce nu are,
cel ce doarme cu fața în sus,
cele ce nu-și mai amintește copilăria ;
iubit să fie chelul fără de tichie,
cinstiul fără remușcări,
hoțul fără trandafiri,
cel ce poartă ceas și l-a văzut pe Dumnezeu,
cel ce are onoare și nu leșină!.
Iubit să fie pruncul ce cade și mai plânge,
și omul care a căzut și tace!.
Vai de atât de mult! Vai de atât de puțin! Vai de ei!

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-pas-gresit-intre-doua-stele/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-cei-noua-monstri https://versuri.pro/cesar-vallejo-cei-noua-monstri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77722 →]]> Și, spre nefericire,
durerea crește-n lume cu fiecare clipă,
crește cu treizeci de minute pe secundă, pas cu pas,
și natura durerii este durere de două ori,
și condiția martirajului, carnivoră, vorace,
este durere de două de două ori,
și rostul ierbii, neprihănite, durere
de două ori
și binele de-a fi ne doare-ndoit.
Niciodată, oameni umani,
n-a existat atâta durere în piept, în guler, în
portmoneu,
în pahar, în măcelărie, în aritmetică.
Niciodată atâta mângâiere dureroasă,
niciodată n-a lovit atât de aproape depărtatele,
niciodată focul niciodată
nu și-a jucat mai bine rolul de mort rece!
Niciodată, domnule ministru al sănătății, niciodată
sănătatea n-a fost mai mortală, niciodată
migrena n-a scos atâta frunte din frunte!
Până și dulapul a simțit în rafturile lui durerea,
și inima, în cutia ei, durerea,
și șopârla, în cutia ei, durerea.
Crește nefericirea, fraților oameni,
mai repede decât mașina, decât zece mașini,
crește,
cu vița lui Rousseau, cu bărbile noastre,
crește răul din motive necunoscute nouă,
ne scufundăm în propriile noastre lichide,
în noroiul propriu și-n propriul nor solid!
Suferința își schimbă unghiurile, face
în așa fel ca fierea să cadă vertical
cu pavajul,
ochiul să fie văzut și urechea auzită,
și urechea aceasta bate de nouă ori
la ora fulgerului și scoate nouă hohote
la ora grâului, nouă sunete de femeie
la ora plânsului, nouă cântece
la ora foamei și nouă trăznete,
nouă lovituri, mai puțin un țipat.
Durerea ne sfâșie, fraților oameni,
din spate, din față, din profil,
ne înnebunește în cinematografe,
ne răstignește în gramofoane,
ne dezarticulează în pat, cade perpendicular
cu biletele noastre de călătorie, cu scrisorile;
și e foarte grav să suferi, măcar de te-ai putea ruga..
căci, ca urmare a
durerii, există unii
care se nasc, alții care cresc, alții care mor,
și alții ce se nasc și nu mor, alții
care mor fără să se fi născut, și alții
ce nici nu se nasc și nici nu mor (sunt cei mai mulți).
De asemeni, ca urmare a
suferinței, sunt trist
până peste cap, și mai trist până la călcâie,
de a vedea pâinea răstignită, plutind
însângerată,
plângând, de a vedea ceapa,
cerealele, în general, făina,
sarea, pulverizată, apa fugind,
vinul, un ecce-homo,
atât de palidă zăpadă și soarele atât de roșu!
Cum, fraților, oameni,
să nu vă spun, că nu mai pot,
nu mai pot cu atâtea sertare,
cu atâtea minute, cu atâtea
șopârle, cu atâtea
răsturnări, atât de departe și atâta sete de sete!
Domnule ministru al sănătății, ce-i de făcut?
Oh, spre nefericire, oameni umani,
oh, fraților, sunt atâtea de făcut.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-cei-noua-monstri/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscare https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80793 →]]> Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca ghețarii uitării
Să mă târâie și să mă piardă, necruțători.
Părinții m-au zămislit pentru jocul
Riscant și frumos al vieții,
pentru pământ, apă, aer, foc.
I-am înșelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranța cea tinerească. Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care țese fleacuri.
Ei mi-au lăsat moștenire curajul. N-am fost curajos.
Nu mă părăsește. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de a fi fost nefericit.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscare/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscarea https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80983 →]]> Am comis cel mai grav dintre păcate
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca gheţarii uitării
Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători.
Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii,
Pentru pământ, apă, aer, foc.
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită nu le-a fost
Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri.
Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost curajos.
Nu mă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de a fi fost nefericit.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-remuscarea/feed 0 https://versuri.pro/marin-sorescu-napasta https://versuri.pro/marin-sorescu-napasta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65787 →]]> Și, Doamne, mi-a căzut la loterie
Lozul ghinionist să fiu român
Și inventându-mi vina-n pușcărie,
S-o ispășesc amarnic, mâncând fân.
Se face, înțeleg, economie
De spațiu locativ și de-un tacâm.
Și de-un poet ce-ar consuma hârtie,
Cu niște versuri care nu rămân.
Căci cărțile-mi cu roaba sunt cărate
La marginea orașului, tocate,
Ca-ngrășământ zvârlite pe ogor.
Legat mă simt de limba ta, popor,
Destinele ne sunt îngemănate,
Cât va țipa, în zboru-i, un cocor.

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-napasta/feed 0 https://versuri.pro/maria-cirneci-doamne-cum-am-fost-ursita https://versuri.pro/maria-cirneci-doamne-cum-am-fost-ursita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66463 →]]> Doamne, cum am fost ursită
Să am viața chinuită
Și nu știu ce-o fi cu mine
Parc-aș fi dat foc la lume,
Nopțile-mi trec tot cu greu,
Zilele parcă și mai rău
Și mă gândesc cum mi-o mai fi
De-oi îmbătrâni.
Tot blestemul după lume
Parcă a picat pe mine,
Oricine orice mi-ar spune
Nu-mi găsesc locul niciunde,
Chiar dacă râd și cânt la lume
M-amăgesc și spun că mi-e bine
Dar când noaptea încet se lasă
Dorul greu m-apasă.
Viața și focul mi-l cânt,
Dar tot străină mă simt,
Cât de mare e lumea
Eu nu-mi găsesc liniștea,
Și viața-mi trece fără drag
La fel ca boala fără leac,
Nici nu trăiesc, dar nici nu mor,
Trăiesc tot cu dor.

]]> https://versuri.pro/maria-cirneci-doamne-cum-am-fost-ursita/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-te-mai-pot-iubi-lele https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-te-mai-pot-iubi-lele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66654 →]]> Foaie verde trei smicele,
Nu te mai pot iubi, lele,
De răul rudelor tele,
De răul rudelor tele,
Eu când dau să te iubesc
Rudele ne dovedesc,
Ies în coastă ne vorbesc,
Merg în sat ne povestesc.
Către unul, către altul,
Până când se umple satul,
Toată vara pe zăvoi
Le fu vorba tot de noi,
Săpă porumbul, cartoful
Și tot de noi le fu oful.

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-te-mai-pot-iubi-lele/feed 0