necunoscuta – Versuri.pro

Mircea Micu - Necunoscuta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum se numește femeia
care, trecând prin grădini
în amurg
ca o devastatoare lumină
decapitând păunii,
pomii
și florile
umilindu-le
nu mi-a răspuns
când am implorat-o
să rămână?

Mihai Beniuc - Necunoscuta Femeie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintre-nșelătoarele amante
Mi-a rămas în minte numai una,
Încărcată greu cu diamante
Și purtând pe frunte – nouă – luna.
Mă-nvelea cu șalul de-ntuneric
Și stăteam alăturea tăcuți;
Trupul fin i-l cuprindeam eteric:
„Spune, tu, de ce nu mă săruți?”.
Ea tăcea și mă-nvelea mai tare,
Tăinuit o lacrimă zvânta;
Nu-ndrăzneam să-i pun vreo întrebare,
Ce durere grea o frământa.
Dar o dată, către zori de ziuă,
Când pleca de obicei grăbit,
Inima ca un ciocan în piuă
I-a bătut ș-atuncea mi-a vorbit.
„Trebuie să rupem legătura!
Te iubesc așa de mult acum,
Că mi-e arsă de-nsetare gura:
Un sărut și te vei face scrum!.
N-am iubit pe nimeni niciodată,
Toți i-am sărutat, pe câți am vrut;
Și-au pierit ca floarea scuturată.
Te iubesc, nu pot să te sărut”.
N-a mai fost de-atuncea la-ntâlnire,
Dar eu știu că nu mă va uita.
Când s-o stinge marea ei iubire,
O, atuncea mă va săruta!.

Ceopek Marius - Necunoscutul a Găsit Necunoscuta Dintre Necunoscuți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am așteptat să vii și ai venit
Am așteptat să fii a mea
Am așteptat să văd dacă ești ca mine
Am așteptat să fii cum sunt eu.
Da, ești așa cum sunt eu
Da, ești cea ce am căutat
Da, sunt îndrăgostit de tine
Da, simt că trăiesc din nou.
Necunoscând ce înseamnă să fii cunoscut de cineva cunoscut în lumea necunoscută am găsit pe cineva ce îmi cunoaște gesturile, felul meu și știe ce fel de om sunt, de aceea vă spun tuturor: necunoscutul a găsit necunoscuta dintre necunoscători, fiind cunoscuți de cunoscuți ca un cuplu perfect, de aceea vă spun: iubiți din plin și veți găsi fericirea când nu vă așteptați, fiți fericiți ca mine!

Cincinat Pavelescu - Necunoscutei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Blondă, palidă, înaltă,
Când trecu pe lângă mine, mlădioasă,
Statuie abia ieșită de sub daltă
Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă,
Și visa niște imagini depărtate..
Scene dulci din vremi de mult înmormântate,
Iar cu degetele albe și subțiri
Scutura dintr-un buchet de trandafiri
O risipă de petale parfumate,
Ce, plutind în juru-i albe și ușoare,
Păreau fluturi ce se țin după o floare!.
Urmăream prin cugetare al ei vis,
Când privirea-i, de lumină rătăcită,
Mă-nveli cu-o mângâiere infinită.
Cerul albastru cu seninu-i depărtat
Parcă tot în al meu suflet a intrat,
Când din ochii ei adânci, de peruzea,
Două raze scăpărară-n noaptea mea.
.. Ani trecură; toamne lungi și ierne grele.
Peste frunte-mi perii albi au înflorit,
Și, spre zările pierdute, rândunele
S-au tot dus și s-au întors din pribegit.
Primăvara, liliacul și sulfina
Așteptară, în grădină și pe lunci,
Să mai scapere asupră-le lumina
Din privirile Necunoscutei de atunci..
Dar, de când cărarea serii a-nghițit-o
Și amurgu-n păru-i galben a apus,
Că e moartă pentru mine am simțit-o,
Și-o plâng și c-a venit și că s-a dus.
Nu știu azi în care parte ești de lume,
Dacă râzi în fericiri ori dacă gemi;
N-ai știut și nu vei ști de al meu nume,
Și din umbra-i amintirea mea n-o chemi..
Dar de râzi ori dacă plângi în brațele iubirii,
Sau de zaci de toți uitată-ntr-un sicriu,
Iartă-mă, Necunoscuto, dacă viu
Să culeg dup-a ta urmă trandafirii.

Cincinat Pavelescu - Așteptatei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-e sete de-o iubire nouă!
Visez curatele-i ispite,
Cu setea florii ofilite
Ce-așteaptă-nvietoarea rouă.
M-a obosit minciuna oarbă
A sărutării prefăcute..
În van, femeile pierdute
Voit-au inima să-mi soarbă!.
Căci simt cu asta mă mângâi,
Adânc în suflet îngropate
Comori de dragoste, curate
Ca sărutările dintâi.
Ți le păstrez pe toate ție,
Doar tu fiorul să le știi,
Tu, ce odată o să vii,
Necunoscuta mea soție!

Pavel Coruț - Necunoscuta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îți mulțumesc, necunoscută,
Pentru pomana gurii tale,
Pentru uimirea cea tăcută,
Cu care-ai sfărâmat o jale!
Îți mulțumesc, perfecțiune,
Că te-ai născut fior de viață,
Izvor de zâmbet și minune,
Balsam la-a sufletului gheață.
Ai fi putut privi departe
Dar ochi-ți s-au oprit pe mine,
În inima-mi, deschisă carte,
Ai șters din rău și-ai pus din bine.
Mă apăsa povara slută
A multor zile fără vise.
Îți mulțumesc, necunoscută,
Pentru privirile-ți deschise!
Ne-om întâlni sau nu în lume?
Răspunsul e-n a Sorții ștanță.
Femeie mândră, fără nume,
Îți mulțumesc pentru speranță!

Ion Pillat - Necunoscutei II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ți-e numele străin ca bucuria
Ce-n viață doar o dată o găsești.
Ți-e numele senin ca poezia
Când, izvorând în suflet, biruiești.
În zile neguroase să-mi revie
Fierbintea rază care o aștept?
Și-n limpezi zări, uitând de nostalgie,
Pe visul meu stăpân să mă deștept?
Minunea primăverii o recheamă
Cu viers de ape tânărul tău grai –
Și coaja mea de gheață cu ce teamă
Cu ce fior tânjesc ca să mi-o iai.
Când plin de apă vie-mi dai ulciorul,
Cum vrei omătul să nu-l spargă dorul?

Ion Pillat - Necunoscutei I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când alții te privesc sunt singur orb,
De tine stând aproape sunt departe,
Când slobod toți cu ochii lor te sorb,
De frumusețea ta n-am nici o parte.
Ți-e părul negru, roșu sau bălai?
Aprinsă ți-e privirea sau senină?
Ești tânăra zăpadă? Brună, ai
Carnația rumenită de lumină?
Cum ești la trup și față n-o să știu,
Mi-o spune numai inima nebună.
Obrazul să-l descopăr n-o să viu!
Și totuși îl presimt de totdeauna.
Necunoscută mie cum să-mi fii
Când glasul tău îmi cântă prin vecii.

Aleksandr Blok - Necunoscuta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târziu, deasupra restaurantelor,
Năduf și larmă-i în văzduh,
Și stăpânește zarva vocilor
Al primăverii putred duh.
În depărtare, -n colbul uliței
Cu vile, scâncet de copii,
Lucește-un corn înalt de-o suliță
Deasupra vechei brutării.
Pe ceafă indesând gambetele
Târziu, la bariere-apar
Prin funduri plimbându-și fetele
Fercheșii juni cu duh sprințar.
Pâng vâslele pe lacu-n freamăte
Cresc chicote tot mai intens
Iar sus pe cer, ca de lehamite,
Un disc se strâmbă fără sens.
Și-n fiecare seară-un chip se clatină
În vlaga plinului pahar,
Cu mine, frânt de-aceiași patimă,
De vinul greu de chilimbar.
Lancheii somnoroși alăturea
Ascultă-al meselor taifas,
Bețivi puhavi cu ochi de iepure
Răcnesc: In vino veritas!.
Și-n fiece seară când se-ntunecă
(E ceasul visului pustiu?)
Eu văd cum în mătăsuri lunecă
O doamnă-n geamul fumuriu.
Printre bețivii în petrecere
Spre geamul ei, tăcută-n drum,
Se-ndreaptă răspândind în trecere
În urmă-i cețuri și parfum.
Credințe vechi adie, grelele,
Foșnesc mătăsurile-ncet,
Sclipesc pe degete inelele,
Pe boruri mari bogat penaj.
Și-ncătușat de-apropierea lor
Privesc la valul ei cernit
Și văd în ceața depărtărilor
Un țărm al visului râvnit.
Părtăș în tain, e neștiutele,
Părtaș la soarele cuiva,
Tot sufletu-mi, în toate cutele,
L-a sterpezit licoarea grea.
Se clatină într-una penele
În creieru-mi înfierbântat
Și ochi albaștri – adânci ca gheenele
Răsar pe-un țărm îndepărtat.
Mi-e sufletul lăcaș comorilor
Și cheia numai eu o țin.
Ești monstru beat în faptul zorilor?
Știu: adevărul e în vin.
24 aprilie 1906
Din volumul Versuri alese 1956