Natura

Vladimir Streinu – Texte

de

Texte jos, deasupra texte,Numai viață, ce mai este!.Noaptea-așterne text de steleCu majuscule-ntre eleȘi pe-o margine de zareStă pecete luna mare.Cadru-și scrie textul verde,Ci-nțelesul i se pierdeCa o fugă, e și nu e,Prin hugeac, de ciută șuie.Și tot litere-nflorate,Ca-n bucoavne ferecate,Valurile universe,Iute scrise, iute șterse.Autorul cărții Lume?Nu-i știu față, nu-i știu nume.Semnătura-i e probabilFulgerul indescifrabil.(Semnătura-i neciteațăFulgeră-n … Citește mai mult

Walt Whitman – Pe Când Înflorea Liliacul

de

O, cu ce găteli să-i acopăr zidurileȘi ce fel de picturi să prind pe pereți,Să decorez mausoleul celui drag?.Tablouri cu venirea primăverii și case de fermieri,Cu zile de-april în amurg și fumăraia lor translucidă,Cu potopul de galben auriu al indolentuluisoare care dispare fastuos într-o explozie aeriană,cu iarba proaspătă și dulce de sub tălpiȘi verdele palid … Citește mai mult

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 31

de

Cred că firul de iarbă nu este maineînsemnat decât ziua stelară.Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip, sauun ou de pitulice,Și brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu celemai mari,Și rugii murelor ar putea-mpodobi saloanelecerurilorȘi încheieturile degetelor mele fac de rușine orișicemecanicăȘi boul care rumegă cu grumazul în jos întreceorice statuie,Și un … Citește mai mult

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 29

de

Oarbă atingere de luptă și dragoste, mângâietoareși mușcată atingere!Ți-a părut rău că m-ai lăsat?Pe urmele fiecărei plecări pășește o sosire,să plătească o datorie mereu reînnoită,Marile ploi se răscumpără-n și mai mari belșuguri.Încolțitul și-nmuguritul acumulează și prindeși se multiplică vital,Proiectând masculin peisaje bronzate, enorme.

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 5

de

Eu cred în tine, inima mea, celălalt eunu trebuie să se ploconească-n fața ta;Și nici tu în fața lui.Tolănește-te pe iarbă cu mine, scoate-țităcerea din gâtlej,Nu vorbe, nu muzică sau rime doresc eu –nici politeți, nici conferințe,oricât de bune;Numai legănatul tău îmi place, murmurulglasului tău voalat.Mi-aduc aminte, inima mea, noi doialungiți în transparența dimineții de … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 33 [Sonnet XXXIII]

de

Câți zori de zi în viață am văzutPrivind cu ochi stăpân creste-n văpăi,Punând pe pajiști auriu sărutȘi-aur alchimic pe livide văi;Apoi, lăsând să vină josnici noriCu hâd alai pe chipul lor cerescFerindu-se de bieții privitoriSpre asfințit jenați se bulucesc:Soarele meu la fel a strălucitȘi raza lui pe frunte mi-a ajuns,Păcat că doar o oră mi-a … Citește mai mult

William Carlos Williams – Furtuna de Primăvară

de

Cerul și-a revărsatîntreaga amăreală.Din întunecata lui metamorfozătoată ziuaplouă, plouăfără încetare.Totuși, zăpada se menținealbă deasupra pământului.Dar apa, apacare se adună cu sprintenealădintr-o mie de izvoare,pistruiată,își taie drumprin gheața verde-a rigolelor.Strop după strop alunecăpe lujerii ierbii ofilitepeste plombele terasamentelor.

Bucium – Războieni

de

FocArd depărtările,Mistuie zările,Se-aţinte-a prăpăd.Amarului jaruluiDin inima craiului,Dor, jale rod.Salbe de nori să-i ajungă departeaŞi munţii de piatră să-l nască iar.Zânele lumii să-l zboare genuniiŞi zorile toate să-i fie surate. GreaPizma nălucilorPe ceata voinicilorCe zboară călări.Zăbava sfârşitu-sa,Alean innegritu-saÎn şapte zări.Salbe de nori să-i ajungă departeaŞi munţii de piatră să-l nască iar.Zânele lumii să-l zboare genuniiŞi zorile … Citește mai mult