Lucian Blaga – Vară
Vară.La orizont – departe – fulgere fără glaszvâcnesc din când în cândca niște lungi picioare de păianjen – smulsedin trupul care le purta.Dogoare.Pământul întreg e numai lan de grâuși cântec de lăcuste.În soare spicele își țin la sân grăunțeleca niște prunci ce sug.Iar timpul își întinde leneș clipeleși ațipește între flori de mac.La ureche-i țârâie … Citește mai mult