natura si viata – Versuri.pro

Magda Isanos - Pomii Cei Tineri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pomii cei tineri, în dimineața de Marte,
unii lângă alții au stat să se roage –
frunțile lor străluceau inspirate deasupra
pământului încă-n zăpezi.
Și-n aerul în care nu erau zboruri,
pomii, ale căror umbre nu se născuseră,
cântau un imn pentru viață,
ca niște oameni goi și frumoși ei cântau:
„Soare de-aramă, zeu popular printre plante,
privește oastea noastră-ndrăzneață;
ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri,
că viitoarele fructe acolo vor sta.
Noi nu ne-nchinăm de fel și nu plângem,
ci pregătim un loc cât mai înalt pentru cuiburi
și pregătim o orgă de brazi pentru vânturi,
soare de-aramă, zeu totdeauna rotund…
Ni s-a povestit despre tine-n pământ,
când nu cunoșteam dimensiunile cerului;
mi s-a povestit despre tine-n leagănul cald.
Semințele-n somn visau că există colori,
roșu, albastru și gri, minunate colori.
Tu, peste frunțile noastre, soare, cobori.
Și noi vom da fructe, și noi vom fi hore de flori.
Gloria noastră toată-n vârf se presimte…”.
Și-un curcubeu pe deasupra tulpinelor strâmte
cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte,
pomilor tineri în dimineața de Marte…

Cantece pentru copii - Tot Ce E Pe Lume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tot ce e pe lume are un rost anume,
Mărul ne dă merele, părul ne dă perele,
Norii ne dau ploaie, lâna ne dă oaia.
Tot ce e pe lume are un rost anume,
Somnul ne dă visele, caisul caisele,
Pânza ne-o dă inul, strugurii dau vinul.
Tot ce e pe lume are un rost anume,
Ouă dau găinile, flori ne dau grădinile,
Grâu ne dau ogoarele, și lumină soarele.
Tot ce e pe lume are un rost anume,
Minte ne dau cărțile, pește ne dau bălțile,
Miere dau albinele, omul bun dă binele.

George Meniuc - Interval

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singurătatea ierbii am auzit-o. Hotarul ei
Înșfacă de păr sonora pădure din văi.
Atâta surâs!
S-a căznit, razelor s-a deschis.
Zgomotoase văi: această iarbă cu rouă!
Interval uluit, pentru cine floarea ta nouă?
Te cuprind cu sfială și răcoarea o sărut.
Ca și tine ușor, sunt mereu început.
Enigme mă rup, efluvii mă cos.
Lângă seva ierboasă a vieții, ca un faun șiret,
Ascult energii ce-și cântă geneza, încet,
Și pe sus și pe jos.
Văile tresar înlăuntru,
Văile vibrează lumină,
Văile îngână cântecul,
Văile ard pretutindeni!
M-am trezit ca un val!
Interval celular,
Interval muzical,
Unde mă duci? Sunt ca un zar.

Rabindranath Tagore - Același Fluviu de Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Același fluviu de viață care aleargă prin arterele mele
ziua și noaptea
curge prin lume și dansează în pulsații ritmate.
Este aceeași viață care-și învolbură prin pulberea
pământului bucuria în nenumărate fire de iarbă
și izbucnește în pătimașe valuri de frunze și flori.
Este aceeași viață care pune în mișcare fluxul și refluxul
în oceanul-leagăn al nașterii și-al morții.
Îmi simt trupul slăvit de atingerea acestei vieți universale.
Și mă mândresc, pentru că în clipa aceasta în sângele meu
dansează marele puls al trecutelor evuri.

Georg Scherg - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt flori de tot felul – cine nu ştie?
Şi oameni diferiţi, iară şi iară,
cei prefăcuţi, cu orice te îmbie,
există moralişti şi pierde-vară.
Le recunoşti după miros şi formă,
iar pe făţarnici după nasul gros.
Unii se-abat prin izuri de la normă,
mizează pe extazul prin miros.
Dar floarea asta minunată: cer,
soare, pământ şi lună, stea eternă,
e una totul, un rotund mister
fără sfârşit, o magică lanternă.
Cu cât e chipul nopţii mai întunecat,
cu-atât mai clar şi mai adânc sporeşte:
totul pluteşte dar stă nemişcat.
Doar vântul licăreşte şi sclipeşte.
Doar ţelul lui e pus în adieri,
doar el în risipire se-mplineşte,
poznaşul lumii, însă nicăieri
nici o sămânţă nu şi-o iroseşte.

Friedrich Holderlin - Perspectiva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când în depărtare a omului viață reînvie,
Unde în depărtare strălucește-a viței vie,
Acolo sunt, și-a verii câmpuri goale,
Pădurea-ntunecată răsare-n zări domoale.
Natura întregește a vremii perspectivă,
Adastă doar o clipă, trecând, definitivă,
Spre cerul așteptând tot ce-i perfect;
Atuncea oamenilor pomii le înfloresc.

Tudor Arghezi - Chemarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din pietre sterpe și uscate
Un fir de iarbă s-a ivit,
Și vârful lui în infinit
A cutezat, străin, să cânte.
Născut dintr-un crâmpei de soare
Și o fărâmă de pământ,
Firul gingaș, curat și sfânt,
A-mbobocit și-a dat o floare.
Strivit în uliță măreață,
Secat de drumul de asfalt.
El e de felul cerului înalt,
Care șoptind îi spune și-l învață.
El, mulțumit că drept merinde
l-aduce lapte noaptea în pahar,
Se bucură când și-un țânțar
De moțu-i auriu se prinde.

Vladimir Potlog feat Poezie De Vladimir Potlog - Lumea Ca O Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.
Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.
Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi, Dumnezeu.