natura si iubire – Versuri.pro

Magda Isanos - Vis Vegetal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș vrea să fiu copac
Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopțile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-aș apleca ușor să-ți sărut
Când părul ce pe frunte ți-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca zvârlindu-ți mere
Și foi de aur roșu prin odaie,
Cu-a ramurilor tânără putere
Ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Și, cine știe, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi și lună,
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze și pământ,
Cu roua și cu luna pe obraz,
Eu ți-aș sări în casă și senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aș începe
să
zâmbesc.

Cassian Maria Spiridon - Mici Planoare Sunt Pescărușii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Racul
din arcul său zodiacal
veghează
un mal de smarald
găzduiește inimi și trupuri de bronz
neostenite valuri vin și revin
se călătoresc de nicăieri spre niciunde
sunt doar mișcare
ne spune bătrânul geometru
și murmur și huiet sunt vocile apei.
Zilele trec, se petrec
se-ntunecă
pierdute cu mine odată
sclipiri de gând
obscure ca lumina lunii.
Mici planoare sunt pescărușii
sub pătura întunecată a furtunii
alarma din țipetele lor e una strângătoare.
Curând
din câți au fost
rămân lungi și perpendiculare perdele de ploaie.
Cu ele sufletul se primenește
în răcoare
ascultă tunetul
un vestitor al inimilor.
Și rândunelele
în cuibare bogate în pui
se-ndeamnă către adăposturi.
O ploaie în averse, torențială
umple marea, câmpia
se revarsă
peste piepturile-nfierbântate
ale dragostei
a încetat
s-a limpezit și orizontul
puhoaiele din ceruri s-au mântuit
le-au înghițit pământul și oceanul
și ele însetate
ca iubirea.

Camil Baltazar - Rustică Plimbare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi am mers, desculți, prin ierburile nalte
ale câmpului din marginea orașului.
E o toamnă târzie, ca o primăvară galeșă,
zăbovind într-un așternut jilav,
în care,
totul ia transparențe de argint filtrat.
Soarele, neverosimil, ne-nsoțea, prietenește,
punând pe frunze o umbră de zâmbet,
repede fugărit de răcoarea din aer.
Într-un târziu prin ierburile-ncâlcite,
ți-ai sumes rochia, ținând-o-ntre degete
și pulpele tale, cu pielița palidă,
de brună și-aromitoare piersică,
pulpele pe care netezești, pe furiș, rochia,
de câte ori ți le conturează prea tare,
pulpele tale au apărut,
în dimineața însorită,
ca niște trunchiuri rotunde de tineri copăcei,
firavi încă în izbucnirea lor de viață,
dar purtând în crengile lor, virtual,
podoaba mugurilor și-a cărnii vegetale.
În atmosfera de junglă potolită,
aș fi vrut să-ți sărut genunchii,
mai puri fiindcă mai ascunși privirilor,
dar mi-ai surprins gândurile
și degetele tale au încremenit pe rochie.
În poziția asta stângace
în toamna care le jilăvea pielița,
genunchii tăi erau mai palizi
și tu întreagă parcă mai-naltă.

Jorge Guillen - Dincolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe zidu-acela, sub
Un soare pur ca mierea
Tivind, umbrind poiene
De flacără tăcerea.
Se schimbă însorită.
O rază plimbă grații
Pe ziduri. Bucuroasă.
Materie-n relații!
În timp ce vârful unui
Copac – cu strălucirea
Pe frunze, plin de daruri –
Mi-a și furat iubirea.
Fugară prin verdeață,
Presimt aroma lin
Ce-mi va vărsa esența
Din ea: ceva străin.
Străin, precum ea însăși
În ea. Cadou-răsuflet
Al unei lumi unice:
Prin ea ajung la suflet!

George Tutoveanu - Ne Cheamă Iarăși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

April a nins livezile cu floare
Și codrii toți cu verde i-a-mbrăcat,
Punând iubire-n razele de soare,
Și-n ochii tineri dor de sărutat.
De peste văi, din lanuri înspicate,
Prin glas de păsări, murmur de izvor,
Înspre seninul cerului străbate
Un singur imn, în cinstea lui Amor.
Iubita mea, pe-ntinderea de șesuri
Din nou răsună larma de burateci,
Și către lunca plină de-nțelesuri
Ne cheamă iarăși plopii singurateci.

Paul Verlaine - La Plimbare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Firavii pomi şi cerul spălăcit,
La noastre haine, parcă tot zâmbesc,
Când ele, nonşalante, strălucesc,
Plutind ca nişte-aripi, cu-n fâlfâit.
Şi apa din bazin se înfioară
De vântul lin, iar soarele pe-alei
Reduce umbra crengilor de tei,
Făcând-o albastră, parc-ar sta să moară.
Escroci plăcuţi, ibovnice şarmante,
De jurăminte, inimi dezlegate,
Noi oferim la toţi cu bunătate
Şi-amanţii tachinează pe amante.
A căror mâini subtile ştiu oricum
Să dea ades un suflu, la schimbare
Cerând răsplată doar o sărutare
Pe vârful degetului mic şi, cum.
Cumplit e gestul, chiar peste măsură,
Printr-o privire seacă-i pedepsit.
Dar contrastează-n urmă, negreşit,
Cu iertătoarea gurii strâmbătură.

Grigore Vieru - Crezând Că Mângâi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Crezând că mângâi părul tău,
Eu mângâi jilavele ierbi.
Crezând că ochii tăi sărut,
Sărut izvoarele-n amezi.
Crezând că ard la sânul tău,
A spicelor mă bat dogori.
Crezând că numele-ți șoptesc,
Se-acopăr teii dulci de flori.
Și pretutindeni ești doar tu,
Frumoasa mea, doar tu, doar tu –
Lumina stinsă în lumină!

Geo Dumitrescu - Școala Frumuseții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu vei fi
școala frumuseții și a iubirii —
prin tine, bucuriile lumii le voi spori:
uite, îți încredințez acești fluturi,
o mie de fluturi tineri, frumoși —
ia-i și învață-i să zboare,
bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,
în furtuni de culori neștiute, subțiri,
mereu schimbătoare și pure,
învață-i să zboare precum
freamătul fin al genelor tale
pe obrazul meu ars, de argilă.
Un pui de panteră am să-ți aduc,
să-l înveți
neprihănita, leneșa pândă felină,
spaimele crude, întunecoase, ale pădurii,
să-l înveți iscusința de-a ucide cu grație
îndelung alintindu-și prada, fosforescent.
Am să-ți aduc apoi corcodușul, laleaua,
să-i înveți să-nflorească
iubindu-se prin nevăzute fire de pulbere.
Și stânca oarbă, informă, de marmoră
ți-o voi aduce – învaț-o tu
taina tulburătoare
a rotunjimilor albe, trandafirii.
Am să-ți aduc deopotrivă
lacul verzui de sub munte,
să-l înveți tăcerile rodnice, adânci,
în care argintiu săgetează
făgăduite revelații, cântece, ori întrebări,
să-l înveți să lucească, să cânte sub lună
liniștit, pur, adânc, ca ochii tăi….
Tu vei fi
școala frumuseții și a iubirii,
prin tine, bucuriile lumii le voi spori:
voi, minuni și averi ale firii
să fiți cuminți, să fiți silitoare!..

Ingeborg Bachmann - Explică-Mi, Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pălăria ta se ridică ușor, salută, plutește în vânt,
Capul tău descoperit a fermecat norii,
Inima ta în altă parte-i dusă.
Gura ta își întrupează graiuri noi,
iarba tremurătoare sporește în câmpie,
vâră steluțe de flori, stinge și aprinde,
orbit de fulgi, obrazul ți-l ridici,
tu râzi și plângi și singur te distrugi,
ce poate să ți se mai întâmple –.
Explică-mi, iubire!
Păunul, în festiva uimire, roata cozii își deschide,
porumbelul gulerul de pene își înfoaie,
prea plin de uguit, văzduhul se dilată,
rățoiul țipă, din mierea sălbatică întreaga câmpie
se înfruptă, chiar și în parcul plantat
un tiv din praf de aur are fiece strat.
Peștele se îmbujorează, depășește bancul,
prin hăuri se prăvale în patul de corali.
Pe muzica nisipului de-argint, sfios dansează scorpionul.
Gândacul de departe adulmecă sublima desfătare;
de-aș avea instinctul său, aș simți și eu
cum aripioare îi licăresc sub carapace
și drumul spre tufa de fragi îndepărtată l-aș lua!
Explică-mi, iubire!
Apa știe să vorbească,
valul ia valul de mână,
în vie strugurele crește, se înalță și cade.
Cât de încrezător iese melcul din cochilie!
O piatră știe o altă piatră să înmoaie!
Explică-mi, iubire, ce eu nu pot explica:
timpul, atât de iute trecător,
să îl petrec doar în gânduri și singurătate,
să nu aflu nimic drag, nimic drag să împlinesc?
Nevoie-i să gândești? Nu ți se simte lipsa?
Tu spui: alt spirit pe tine contează.
Nu-mi explica nimic. Eu văd salamandra
trecând prin orice foc.
Nici un fior nu o alungă și nimic nu o doare.

Aleksandr Blok - Ziua-i Din Ceața Ivita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ziua-i din ceață ivită,
Soarele-i sus, chiar în zori.
Oare, fecioară dorită,
Tu îmi răsari în pridvor?
În lături, voi porți haine!
Geamul îmi scârțâie-n vânt!
Cântece-așa de senine
Nu se aud orișicând!
Cântece, ceață și soare,
Vânt, dimineață în zori –
Multașteptata fecioară
Mie-mi răsare-n pridvor!