natura romaniei – Versuri.pro

Maria Luiza Mih - Țara Mea-i Un Colț de Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la Dunăre-n aval
Stă de strajă Decebal,
Sus pe creasta muntelui
Pintea și haiducii lui
Țin în mână un pumnal.

Refren:
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.

Stă de pază-n codrii deși
Ștefan cu ai lui răzeși,
Iancu craiul moților
Ești stăpânul munților,
Pentru noi încă trăiești.

Port opinca în picior
Și căciula dacilor,
Limba pe care-o vorbim
De la daci o moștenim,
Limba scumpul nostru odor.

Munții sunt a noastră avere,
A românilor putere,
Pajiști, ape și câmpii,
A românilor moșii,
Asta-i marea noastr-avere.

Noi aici ne-am născut,
Țara noastră-i pământ sfânt,
Am primit din cer un dar,
Un loc sfânt, un sfânt hotar,
Să-l iubim pân’ la mormânt.

Mihai Beniuc - Stema Țării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Brazii, schela de țiței,
Munți înalți, iar peste ei,
Soarele măreț s-arată.
Ăsta-i chipul țării, iată.
Dar mai afli pe câmpii
Fel de fel de bogății.
Vezi, de-aceea-n jur aici e
O cunună grea de spice.
Iar steluța cea de sus,
Oare ce-o avea de spus?
Socialismul, spune ea
Se clădește-n țara mea!

Cretzoo - Nu Ceda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chiar de ai ochii lăcrimând și vocea tremurândă,
Încă mai există oameni ce te vor duce-n izbândă.
Nu renunța-n veci, fiindcă soarta ta e blândă,
Ești pusă la-ncercare, dar voința ta e sfântă!
Știu că îți e greu și nu mai poți zâmbi,
Când îți vezi tot mai des casele pustii,
Dar când crezi că nu mai poți, vreau ca tu să știi
Că îți voi fi aproape, până viața-mi va sfârși.
Bogăția ta e ascunsă în păduri,
Oameni răi ți-o fură și simt cum tu înduri!
Trecutul nu te lasă viitorul să ți-l îngâni,
Că de bunătatea ta au profitat oameni păgâni.
România, ești a mea și-a românilor
Ce țin tricolorul sus, în ciuda presiunilor.
Deșteaptă-te, române! Nu-i un strigat de ajutor,
E o ultimă speranță de a fi iar deasupra lor.
România, ai puterea-n ADN
De la cei ce au ținut nemișcate armele.
Ai Dunărea și Marea Neagră, câmpiile, Carpații,
Toți vor să ți le ia, nu ceda, strigați toți frații!
Relieful tău e magic, cutremurător,
Ca și râurile tale ce le verși din interior.
Sub cerul tău senin, verdele-i copleșitor
Și oferi inspirație pentru orice muritor.
Ți-am văzut apusul, mi-ai oferit răspunsuri,
Când m-ai primit la pieptul tău ți-am simțit pulsul.
Mi-e greu să înțeleg de ce o țară așa frumoasă
E lăsată și uitată, doar că oamenii sunt lași.
Știu c-ai încercat cu toată forța ta să ne fii casă,
Dar nu e vina ta c-ai fost mințită de pungasi.
Dar Pământul se-nvârte, Soarele arde frici,
Cândva v-om înțelege de ce ne-am născut aici.
Iarna ta e albă, mă face să fiu copil,
Primăvara ta cu flori deschise pe câmpii,
Vara ta când diminețile încep a ciripii,
Toamna ta când munții au culori cu mii.
România, ai puterea-n ADN
De la cei ce au ținut nemișcate armele.
Ai Dunărea și Marea Neagră, câmpiile, Carpații,
Toți vor să ți le ia, nu ceda, strigați toți frații!

Cantece pentru copii - Țara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Țara mea are câmpii manoase
Dealuri înalte cu mândre flori
Izvoare limpezi și răcoroase
Un cer albastru fără de nori.

Țara mea are oșteni de frunte
Înalți ca brazii, harnici bărbați
Copii de șesuri, flăcăi de munte
Ah, eu sunt mândru de țara mea!

Grosu Paul Alexandru - România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

România
de Paul Alexandru.
România-i țara în care m-am născut
S-a întâmplat asta, deși eu n-am vrut
Însă mai târziu am realizat
Că această țară e aur curat.
Limba acestei țări este un sfânt grai
Chiar dacă aici avem un greu trai
Totuși trăiești bine de vrei să muncești
Și-ai să mori de foame dacă leneș ești.
Avem munți cu carul, păduri și ogoare
Potențialul turistic este foarte mare
Dar când vin turiștii nu au ce să vadă
Decât un peisaj frumos și gunoaiele grămadă.
Istoria noastră e triumfătoare
Îl avem pe Viteazu și Ștefan cel Mare
Literatura e încântătoare
O dovedesc Eminescu și Caragiale
Îl avem și pe Creangă și mai sunt mulți alții
Scriitori celebri ce bântuie Carpații.
Arta Românească e nemuritoare
Carul cu boi al lui Grigorescu Nicolae
Brâncuși cu coloana infinitului
Făcând umbra porții sărutului.
Muzica Românească e o ființă vie
Enescu o dovedește cu a sa rapsodie
Gheorghe Zamfir cu ciobanul singuratic
Și multe altele care sună fantastic.
Avem și valori pe această glie
Care ne fac mândri de a noastră Românie
Îl avem pe Vuia a inventat avionul
Dar și pe Poenaru ce a inventat stiloul.
Și mai sunt mulți alții ce merită enumerați
Dar nu mai am timp, dacă nu vă supărați

Sofia Vicoveanca - De Aici Din Țara De Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mugurel de primăvară,
Vin cu dor să vă cânt iară,
De pe plaiul meu cu fagi
Și cu-atâția oameni dragi,
De-aici, din Țara de Sus
Multe cântece-am adus.
În trăistuța mea de lână
Am pus strună lângă strună,
Am cules floare cu floare,
Șoapta dulce din izvoare,
Doina-n frunza codrului
Și tot focul jocului.
Am pus cerul plin cu stele,
Codrii, dealuri și vâlcele,
Și-am mai pus scripca să sune
Cu dor de frumos pe lume,
De la Putna-n Slătioara,
De aici în toată țara,
Din Suceava strămoșească
La inima dumneavoastră.

Lucian Blaga - Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Țară.
Pe dealuri se-nalță solare
podgorii albastre și sonde.
Râuri spre alte seminții
duc slava bucatelor blonde.
Țara și-a-mpins hotarele
toate până în cer.
Pajuri rotesc – minutare în veșnicul ceas –
peste câmp și oier.
Fluturând în veșminte
de culoarea șofranului,
ard fetele verii ca steaguri
în vântul și-n râsetul anului.

Victor Tulbure - Țării Mele (1961)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Potecile mi se aștern în cale.
Sub pașii mei noi drumuri se întind
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
O, țara mea, adâncul să-ți cuprind.
De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îți deslușește glasul
Ce din strămoși ne vine de demult.
Atâta soare e și-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Și pururea de tine mi-este dor.
Te simt zvâcnind în ierburi și în muguri,
În fiecare sondă de țiței.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.
Și-mi dărui mie boarea primăverii,
Pe câmp îmi faci să crească grâu-nalt.
Tu pâinea-mi rumenești în țestul verii,
Pe prispă îmi așterni culcușul cald.
La praznicul culesului de struguri,
Te deslușesc și-n plopii din amurguri.
Îmbii cu cofe pline anii mei;
Și-n părul dragei, și în ochii ei.
Când pleci din bărăganele arșiței,
Cu turmele spre munți, cântând din nai.
Unchieș mi-l dai pe baciul Mioriței
Și-mi sui poemul p-un picior de plai.
Aprinzi o stea de flăcări pe cupole,
În orice cărămidă pui un cânt.
Pe schele urci cu Meșteru’ Manole
Și zidul nu se surpă la pământ.
Sub colțul ierbii m-oi culca odată,
Cu holda ta m-oi contopi deplin.
O viață doar pe lume ne e dată,
Chiar viața de ți-o dărui, e puțin.
Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale,
O, țara mea, cu tâmple de argint!
Mă-nalț în piscul frumuseții tale,
Te apăr, și te laud, și te cânt.

Vasile Copilu-Cheatră - Floarea De Colț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Năzuim spre înălțimi tot mai agreste,
Râvnind cu sete un aer mai pur,
Ne uimesc minunile aceste,
În care visurile noastre prind contur.
Ca floarea de colț ce crește,
Pe tâmpla de munte, în stei,
Strângem pământul țării în brațe ca-n clește
Și respirăm aerul ei.
Iubim înălțimile spre care urcăm,
Pe scări împletite din funii de stea;
Pentru floarea de colț, din inima noastră, ne dăm
Viața zălog, în lada de zestre a țării să stea.
Floarea de colț ce crește,
Pură, sub zările ce-o mângâie, albastre,
De-acolo de sus strălucește
Ca steaua fierbinte, pe stema țării noastre.