natura romania – Versuri.pro

Maria Apostol - Plaiul Nostru Românesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță măr domnesc
Plaiul nostru românesc
E-o grădină înfloritoare
Frumoasă ca mândrul soare.
De mă duc în lumea largă
Sufletul de tin’ mă leagă
Și plâng când îmi amintesc
De plaiul meu românesc.
Mă prinde dorul de frați
Și de brazi și de Carpați
De dealuri și de câmpii,
De rodul toamnei câmpii.
Că dorul nostr’ cum ar fi
Se mai poate potoli
Dar dorul de a ta țară
E un dor ce te omoară,
Dar dorul de a ta țară
E un dor ce te omoară.

Gheorghe Tomozei - Eu Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu iubesc aceste devastate priveliști, / Muierile cu buzele pale, / Munții, cascadele, norii / ... →

Ion Pillat - Versul Țării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E graiul tău cu frunza verde
Cu freamăt tânăr de pădure:
Grai de cioban noptând pe plaiuri
Cu turmele la foc de stâni,
Grai de plăieș pornind la munte
Cu cal, desagă și secure,
Grai de pârâu legând luceferi
În zori, prin clăile de fân.

Ion Pillat - Amurg În Deltă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât vezi cu ochiul, verde, papurișul
Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor.
Din când în când și-arată luminișul
Un ochi de apă moartă. Un cocor
Cu aripa deschisă se ridică
Din stuf, sfâșietor de trist scâncind,
Sau cai tătari, dând roată fără frică,
Sălbăticiți, nechează pe un grind.
Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
Cu turla unui sat lipovenesc,
Dar umbrele ostroavelor de plaur
Albastrul cenușiu îl împânzesc.
Vaporul taie noaptea șoptitoare,
Și valul ce se-ntunecă-ntr-una,
Când cele cinci coline cresc în zare,
De aur vânăt cum e pruna.

Ion Pillat - Țărm Pontic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu oase uriașe, povârnișuri
Căscate-n gura iadului, legendă
De țări pietrificate de-un descântec
Necruțător. Râpi albe și surpate
În bolovani, vai strânse-n văgăună
Scoțându-și la iveală stânca sură
Prin prăvăliri. Rostogolită marea
Urcând albastră-neagră cu lucire
Pe-alocurea de-argint străvechi când soare
Pieziș o prinde, străbătând prin norii
Îngrămădiți în chip de munți, fantastic
Răstălmăcind pe cer ce jos pe coasta
A înghețat teluric. Singuratic
Mergeam retezând cu pasul numai țipăt
De pescăruși pe valuri, numai zboruri
De vulturi grei păzind bătrâni gorgane
În care dorm cu cai și arme regii
Veniți prin stepe din străfundul lumii
De când nu știe nimeni. Câteodată
Îmi năzărea că văd pe ape pânză
De luntre; câteodată, că prin tufe
De mărăcini zăresc cum se resfiră
O turmă de oi negre sau de capre
Sus cățărate-n stâncă. Dar pustiul
Fără sfârșit al malului și-al apei
Mă prididea și tânguirea mării
Tomnatice și nesfârșirea stepei
Deasupra, presimțită pe podișul
Golit de rod ce-așteaptă vântul iernii
Cu vuiet surd în sufletul Dobrogii.
Umblam pe țărm. Departe în șir tainic
Porneau tăcut movile migratoare
În nemișcare stranie către Asia.

Tudor Arghezi - Apele Tăcute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Râuri gemene fecioare,
Vă primim de la izvoare.
Curgeţi, ape moi şi line,
Curgeţi fără de-ncetare,
În văpaia lunii pline,
Dintr-o zare într-altă zare.
Limpezi cum le-am cunoscut,
Şapte văi au străbătut,
Şapte neamuri le-au băut,
Pline ca şi la-nceput.
Argeşul şi Oltul meu,
Vă păzeşte Dumnezeu.
Din adânc cine vă mână,
Ce stăpân sau ce stăpână?.
Fiţi beteala pe vecie-n
Fericita Românie.
12 Iunie 1966

Ateliere De Creatie - Despre Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Celalalt:
E românesc! Ya!
E despre oameni,
E dintre oameni,
E despre setea de-a lupta-mpotriva foamei
E despre cei care cultivă și se cultivă-ncontinuu
Susținând mișcarea, lectura, pictura și filmul
E despre mine când ascult « The struggle continues »
Și cel care-ntr-o lume rea o să fie bun primul
E despre-ncredere și cei care-au căzut
Dar își iau lance, scut,
Și-o iau de la-nceput!
E împotriva celor care-și vând patria
Și ne fac din interior ca giardia
Că ne șterg istoria…
Ma-nțelegi, sor-mio?
E mai rău ca gagica-tu după ce vede p***o!
Deci când te toacă, madafaka, sistematic
Pleacă săgeata în arcul Carpatic!
E o seară de vară s-o simți
La un vin de la țară de-l înghiți
Fără sughiț, n-are sulfiți!
E paranoia stării de veghe
Și calmul oferit de malul Mării Negre!
Pacea din pădure, harmalaia din târg
Bucuria când mănânc
Din gradina mea un fruct!.

Refren X2:
Asta-i despre noi
Români vechi și noi
Buni sau răi
Printre munți și văi
Tradiții, necazuri, zâmbete largi
Asta-i despre noi, fiii de daci!.

Fratele Costel:
Agricultura pură
Și țăranu’ care-ndură
Vița de vie bună
Și pădurea ce se fură
Ulița, asfaltu’
Copacu’, treieratu’
Netu’ și cu nen’-tu
Bodega cu tot satu’
Satira, politica, vecinii dușmani
Țigani, incultura, și foarte mulți bani…
Hai vino-ncoa’ să-ți arat adevărul
Aici suntem noi și iubim tricolorul
Te punem la masă și te servim crunt
Cu sosuri, mirosuri și vin de-ala bun
Sunt costuri și posturi
Corupte grămadă
Și resturi de țară
În aresturi zăpadă…
Un nor pentru frați
Noi stăm ca sedați
Umblați prin sertare
Și vise furați…
Voi ce democrați?
Ce tot remorcați?
Avem copii dotați
De ce nu-i remarcați?
Avem pictori înalți
Ca verdele-n brad
Și munții ce poartă spiritul dac…
Asta-i gură de foc cu pământul creștin
Și parsivii vecini
Ce nu vor să mai fim!.

Refren X2.

Omu Gnom:
E despre mine, despre tine
Despre timp, despre clipă
Despre clică, despre faptul că vorbim aceeași limbă
Despre neam, despre codrul tăiat care plânge
Când uităm că noi și țara avem același sânge!
Despre istorie, glorie, păzind acest colț de rai
Despre mândria de-a purta un nume ca Ștefan sau Mihai
Despre-o revoltă ce se dezvoltă cu nuanțe tari
Despre nevoia dezinvoltă de-avea un Țepeș pentru țepari!
Despre părinți, despre acei puțini sfinți
Despre dragostea de țară, cel mai ascuțit simț
Despre scop, despre nevoia de-a fi atent la drum
Și-a te scutura de cel ce-atârnă ca un candelabru
Despre acel sacru loc numit munte
Care-ascunde multe
Și-unde te poți ascunde
Despre tăria de caracter și cea de alcool sfetnic
Să știe și urmașii genetic
Că poporul ăsta-i veșnic!.

Refren X2

Alexandru Bogdanovici - Nopți Carpatice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În noaptea grea se odihnesc Carpații,
cirezi de zimbri cu capul frânt pe labe.
Ecoul tace în silabe,
Cascadele se-ngână somnolent.
În coama vânătă dorm spații,
Mitologii, legende dorm și anii,
Și tăinuiesc cu Dumnezeu ciobanii
Ca-n zilele din Vechiul Testament.
Se-adună neguri vii în cete
Ca duhuri din Istorii răsculate,
Să-ncoroneze frunți înviforate,
Să cearnă secolii în plete.
În grote și în peșteri daco-trace
Se spovedesc urgiile cumplite.
Zalmoxe!
Trecutul tot se odihnește-n pace
Cernut în funerare stalactite.
Doar umbrele pășesc în noapte
Spre Orion, pe Căi de Lapte.
Se scoală din morminte și pisanii
În platoșe de-argint vitejii –
Și călăresc în umbra veacurilor cnejii,
Când Domnul vorovește cu ciobanii.

Vasile Copilu-Cheatră - Întâmpinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strămoșii din oseminte, au ieșit ca să ne vadă,
Îmbrăcați cu șube grele și cu coifuri verzi de zadă,
Vâslesc frunzele din aripi, pădurea cu păru-n vânt,
Îi întâmpină smerită, nu se-ntreabă cine sunt,
Piersicul de la fântână înflorește rândunele
Și e mândru ca păunul răsfățându-se cu ele.
Norii herghelii tărcate, aleargă pe cer zănatec,
Printre munți trece Arieșul, ca un prinț născut în cântec,
Sus pe creste apusene Decebal privește-n zare,
E numai uimire mută tristă înflorită a mirare.