natura romaneasca – Versuri.pro

Serghei Esenin - După Toți Cei Care I-am Lăsat Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După toți cei care i-am lăsat departe,
După câmpul neted poleit cu-argint,
Ca o porumbiță singură, deoparte,
Inima tânjește, nu mai pot s-o mint.
Ciugulind subțire, prinde amintirea,
Cea dintâi zăpadă, pașii noi din ea.
Săniile bălții au oprit plutirea
Cârdului de rațe ce călătorea.
Din mălinul tânăr, lunecând sub geamuri,
Umbra își întinde brațele ei moi.
Aburind amurgul poposit pe ramuri,
Își fumează pipa apa din zăvoi.
Învechita zare, ce de cer se-ncheie,
O salută ziua cu fum roz și crud.
Mirosul de iarbă-al pielei de femeie
Limpede pe buze astăzi mi-l aud.
Pace vouă șesuri, crânguri despuiate,
Tămâiați cu miere fruntea mea un pic!
Eu primesc cu zâmbet ale voastre toate,
Dar din toate, vouă, nu vă cer nimic.

Gabriela Melinescu - Două Imnuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sălbăticit, în aer liber, steag
sărbătorit pe țărmul meu oriunde,
aspru cristal și-adevărat în care
nici o lumină falsă nu pătrunde.
Cuvintele se luptă să atingă
cu sufletul doar frumusețea ta.
Și ies din inimă ca dintr-un foc curat
în care trupurile mi le-am aruncat.
Ești lucrul singur care umbră n-are
deasupra mea, timp suspendat și astru
egal văzduhului pe care îl respir –
roșu și galben aer și albastru.
Patrie, naștere și trecere
numai a oamenilor,
o singură inimă
crescând cu atâtea trupuri,
relief nefiresc.
Obiecte cu identitate, locuitori
în insule, într-un vertical pământ adunate,
aer anume pe care-l adulmec
cu nările de plăcere sfâșiate.
Patrie, destin
de bărbat și de femeie,
crești fiu nevăzut
și în acest trup al meu
dulce, frumos și neprefăcut.

Mihail Lermontov - Când Trece Vântișorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când trece vântișorul prin auritul grâu,
Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albastriu
Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulce primăvară,
În ceasul dimineții, în rumeneala serii
Prietenos privește frumoasa lăcrimioară,
Argintul viu scăldându-și în roua primăverii.
Când pârâiașul rece, scurgându-se prin vale,
Șoptind, mă afundă în visuri și uitare,
Povești îmi povestește de pacea țării sale
De unde el pornește, cântând fără-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniștire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.

Civic Rebels - Dincolo de Neguri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cărări ascunse
Coboară din munte
Prin păduri de poveste
Ce frunza își lasă
Să zboare ca vântul
Îmi freamătă gândul
Cărări ce mă duc acasă.
Fagul de veghe
În scorburi negre
Taine ascunde
Făr’ de glas îmi vorbește
De plaiuri cu zâne
Din goluri cu stâne
Unde sufletul îmi rătăcește.
Pământul e patul
Sub cerul înaltul
Stelelor, ielelor
Luna-i de ceară
Vise adun
În mireasmă de fân
Cât îmi e dor de vară.
În pridvor stă oftând
Cu chipul ei blând
Și părul ei alb
Prin gânduri mă cheamă
În ie sub vie,
În toamnă târzie
Cât îmi e dor.. de mamă.

Refren:
Țară de dincolo de neguri
Glas al străvechilor vremuri
Îți port numele-n sufletul meu
Dorul ți-l cânt mereu!

Bridge:
Dorul și doina-ți cânt
Până se pierd în gând
Și mă-nsoțesc când rătăcesc de-al meu pământ.
Veșnic vreau să rămân
În umbră de salcâm
În al codrului glas
Și-apoi să renasc
Floare de câmp.

Cor:
Stejari stăpâni
În chip de bătrâni
Așterneți din gânduri
Ale vremilor rânduri
Povești să doinească
Iar zestrea noastră
Să nu se piară-n adâncuri!

Refren:
Țară de dincolo de neguri
Glas al străvechilor vremuri
Îți port numele-n sufletul meu
Dorul ți-l cânt mereu!

Horia Niţulescu - Ultimul Drum Prin Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se mai văd doar munții, ca o boare,
Brumărie peste-nalte metereze.
Lasă ochiu-ntreg să mai viseze,
Beat de-aceste lanuri și ogoare.
Câmpurile ce se-alungă-n urmă,
Crânguri și zăvoaie și cirezi;
Satele-ngropate-ntre livezi,
Drumuri albe, lungi, un car, o turmă.
Solitare cumpeni către cer,
O clopotniță, lucind departe-n zare,
Râuri zvelte, harnice izvoare,
Podu-acesta, uruind, de fier.
Aerul de seară, de tămâie.
Toate-acestea strânge-le sub pleoape.
Va veni, târziu, să te mângâie
Amintirea lor, – un somn de ape.
Ochii-nchide-i, să păstrezi sub gene
Aburul de lună din poiene,
Când va fi, în țara cea deșartă,
Să le scrii cu lacrima pe hartă.
Cum mai frige, inimii, pojarul!
Nordic plouă-n trista dimineață –
Și-mi părea, când am trecut hotarul,
Că intrăm cu mâinile în ceață.

Afanasii Fet - Încă Mireasma Primăverii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încă mireasma primăverii
Până la noi nu s-a-nclinat
Și râpile-n omăt sunt pline,
Din zori căruțele-n suspine
S-aud pe drumul înghețat.
De-abia-n amiezi e cald de Soare
Și teiu-n vârf s-a înroșit
E străveziu mestecănișul
Privighetoarea cu furișul
Prin tufe-un cânt n-a îndrăznit.
Dar vestea vie de renașteri
Cocorii-o poartă prin tării
Parcă-n privire îi pricepe
O mândră fată-n larg de stepe
C-obrajii rumeni-argintii.
1854

Vasile Militaru - Ne Cheamă Pădurea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Veniți, ai codrilor prieteni,
Veniți la ei, cu suflet viu,
Veniți cât brazii mai au cetini,
Veniți cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viață
Și-n ea strămoșii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreață,
În care cântă Dumnezeu!