Versuri corectate și adnotate
Mălinul a dat în floareCa-n fiecare mai,Cu crengile ușoareDeschise-n evantai.Ca mierea cleiul picăBroboane de pe trunchi,Iar iarba încă mică-iSclipește sub genunchi.Pe-alăturea își mânăUn pârâiaș zglobiuPrin iarbă și țărânăȘuvoiul argintiu.Mălinul-i plin de floare,Cu crengile-atârnând,Și frunzele la soareȘi le-ncălzește blând.Pârâul unda-și mână,Zvârlindu-i stropi din mersȘi tainic îi îngânăUn firicel de vers.
Miroase a pământ, a umed, a nori.Mâine, primăvara va pătrunde-n orașCu trăsura plină de flori.În fața ei se vor deschide toate ușile.Ca să iasă din bârlogul de iarnă,Urșii trebuie să meargă de-a bușile.Ciutele vorbesc între ele în șoapteDespre lupii ce cutreieră câmpulȘi despre iezii fătați peste noapte.Primăvara va veni, va pleca,Cu altă iarbă, cu alte … Citește mai mult
La margine de codru stătea, așa de-o parte,Ca unul care frunza și umbra nu-și împarteCu alții. Singuratic se bucura de cer.Și turma care suie la munte în Prier.Și turma ce coboară când negura e joasă,Le adună în roată coroana maiestuoasă.Din când în când un vultur venit de pe ParângI se oprea pe ramuri. Furtunile, ce … Citește mai mult
Treci limpezindu-te-n pământuri mult întârziată,Rămasă dintr-o zi de toamnă și așteptată-n vremea ceeaPeste câmpia ca o tablă de diamant și ciocolată,Pe care cobora spre ziuă și se-nălța-n amurg scânteia.Să-ntârzie doar prospețimea hotarelor în nesfârșiteȘi plopii-albaştri, trași de două peneluri lângă drumul țării,Când peste vârful lor va trece cu fluieratul ei subțire,Întoarsă, mierla primăverii ce nu … Citește mai mult