natura melancolica – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Prin Munții Pustii de la Nord Singuratic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin munții pustii de la nord, singuratic,
Se-nalță un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, ațipește; și fulgii
S-aștern și-l acopăr ușor.
Visează; și-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalță stingher,
Pe-o stâncă golașă, încinsă de soare,
Un mândru și trist palmier.

Georg Trakl - Peisaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.
Uşor încetează la margine pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.
Un copac s-a mistuit în flacără roşie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

Georg Trakl - Sufletul Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coasa taie în verziș
Galbeni snopi și vânt albastru,
Voci s-au stins, vechi și sihastru
Curge-un râu doar, pe furiș.
Seara drumu-ntunecat
Peste dealul brun se duce
Iazul argintiu străluce
Uliul țipă sus curat.

Gellu Naum - Coroana Pătrată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când terminăm se înserează
Peste ochi și peste sprâncene
Peste numele noastre se înserează.
Soarele mormăie. Frunzele tremură.
E vremea să ne punem flanele
Să stăm pe mal privind cum ploaia găurește apa
Să spunem mereu aceleași alte cuvinte.

Ivan Bunin - Linistitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De după zile sumbre și nopți întunecate
Veni și vremea de adio, lină.
Tremură-n liniști ziua peste câmpii fardate
Și în splendori se scaldă și în splendori suspină.
Adâncă, stepa tace − nici sunet, nici mișcare..
Văzduhul împăcării abia palpită, stins..
Pădurea stă de-o parte și se admiră-n soare
Precum un rug ce arde și fumegă învins.
Mesteceni în grădină au frunze ce se frâng,
Peste păianjen, unde ca fluturii se scald..
Și peste ramuri pale se-agață și din crâng
Pe iarba înverzită fără scăpare cad.
Trec norii, rânduri- rânduri și nu-s pentru o vreme,
În ceruri pustiite, departe, peste zări.
Totu-i în jur lumină și-ncearcă să te cheme
În suflet și-n natură tăceri și împăcări.
* * *
Albește noaptea.. Nourii sunt grei
Și cum albiră peste câmpuri, oare?
Pădurea stă să-nvie în frunzare
Și roua-i rece peste ochii mei.
Dorm toți.. E întuneric în grădini,
Sfârșit de lume vrea ca să ne vadă
Și-aud văzduhu-n geamul de lumini,
Prin amirosul nopții de livadă..
Pe- aproape-s zorii, ia sfârșit un somn.
În casă liniștea să n-o despoi,
Din noapte, neștiut, ies la balcon
Și luminat, aștept întâii zori..
* * *
Stele cad din înalt în grădini,
Pomi bătrîni sub ferestre-nfloriră
Cețuri reci în desișuri pustii,
Ziua toată-mprejurul albiră.
Din pădure se-arată ades
Peste tot răsărituri ce mint
Și-s ferice și par un ales
În frunziș daurit învelit.
Dar sub frunze, vestind dimineți,
Nu se-aude nici sunet, cu brio
Toamna sună tristeți,
Toamna sună cu-adio!
Dar cutreieră-n zile ce-apun
Vechi, tăcute alei muritoare
Și te uită cu drag peste drum
Spre știutele-ogoare.
În tăcerea nuntită de zori
Și în liniștea toamnei, fugară,
Amintește-ți de privighetori
Și de-o noapte de vară.
Mai gândește că ani-și fac drum
Și că din primăveri ne-mplinite
Nu ne-ntorc de acum
Fericiri amăgite..
* * *
Nu mă-nspăimânți cu furtuni:
Veșnic vesel glasul lor!
După ele- n arături
Luce semn multicolor,
După ele-ntinerind
Frumuseți, aprinse-n zori,
Se topesc, înmugurind
Cavalcadele de flori!
Mă-nspăimântă doar uitarea:
Grav e să gândești că trece
Viața fără întristare
Și iubiri nu s-ar petrece.
Că îmi va seca puterea
Viața printre zile reci,
Că o ceață cât durerea
Soare va ascunde-n veci!.
* * *
Singur ies din casă-n timp de noapte,
Pașii umezi bocănesc pe drum,
Stele-au nins grădina de acum
Și pe-acoperiș, imaculate,
Doliuri noptatice apun.
* * *
Pustiu, tristeți pustiitoare.
Nouri albesc. Curând va ninge.
Pădurea-n zariști călătoare
Se-nchide-n sinea ei și plânge.
Sub cerul cu albaștri nori
Tot întunericul îl port,
Sălbatec, din păduri și flori,
Sunt ca siberii peste tot.
Câmpii și văi cutreierând,
Voi traversa fără-ncetare
Și nu voi ști, în pași călcând,
Că frunza-i stinsă sub picioare,
Spre-a pădurarului căsuță
Mă voi urca și m-or vedea
Acoperișurile toate
În noaptea de-ntuneric grea,
Dar am să văd în prag, umilă,
A pădurarului fecioară,
Cu mână mică și fragilă
Să mă salute ea, ștrengară?
Pe bluza ei cu linii multe
Sunt toate stelele cerești,
Iar sub bluziță – două puncte
Neîmplinite și firești.
* * *
Singur întâmpin zilele săptămânii fericite,
În umbra nordului.. La voi e primăvară:
Zăpada în câmpie topită-i și-nspre seară
Pădurea semnalează ieșirea din ispite..
Albul mesteacăn înverzește rușinos departe,
Trec nourii într-un cadran febril,
Iar vântul din grădină ușure-n geamuri bate
Cu zile călduroase de april.
* * *
Cerul cărunt deasupra pare,
Dorme pădurea-n luminiș,
Printre cărări și pe furiș
Glodul se-ntunecă-n frunzare.
Pe sus e-un zgomot, arde foc,
Pe jos-tăceri, urme pe prunduri..
Mi-i toată tinerețea joc
Și tihnă singurelor gânduri!.
Versuri tălmăcite de Traianus

Alexandru Vlahuţă - Icoane Șterse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Privesc de la fereastră, gânditor,
Cum soarele se lasă-n asfințit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur și rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i șters;
Din nor bizare forme se desfac…
Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,.
În haină de argint înfășurat,
Stă drept și ține-n mână un stindard.
Acu-i un urs, dar iată, s-a schimbat…
E-un popă, pletele-ncâlcite-i ard.
O clipă-l văd cu brațele în sus,
Dar flăcările lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalță la apus,
Încet a nopții umbre se întind.
În pacea asta sfântă din amurg
Ce trist lucesc a cerului făclii!
Iar clipele vieții mele curg
Din ce în ce mai reci și mai pustii.

Wang Wei - Lângă Praguri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lângă praguri.
Ciobăneasca ploaie-n toamnă
Printre foșnete s-ascunde,
Tot se zbate, tot se-ndeamnă
Râu-n pietrele rotunde.
Valul sfărâmat în lături
Stropi apă friguroasă
Că egreta ca-n omături
Când zvâcnește, când se lasă.

Wang Wei - După Gardul de Magnolii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

După gardul de magnolii
Curge-apusul întreg în toamnă
Peste-aramele corolei
Păsările se îndeamnă.
Ca ecourile verii
Se mai văd culori aprinse –
Ceața-ntunecată-a serii
Munții încă nu-i cuprinse.

William Shakespeare - Sonetul 33 [Sonnet XXXIII]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Câți zori de zi în viață am văzut
Privind cu ochi stăpân creste-n văpăi,
Punând pe pajiști auriu sărut
Și-aur alchimic pe livide văi;
Apoi, lăsând să vină josnici nori
Cu hâd alai pe chipul lor ceresc
Ferindu-se de bieții privitori
Spre asfințit jenați se bulucesc:
Soarele meu la fel a strălucit
Și raza lui pe frunte mi-a ajuns,
Păcat că doar o oră mi-a zâmbit
Și-un nor năvalnic fața i-a ascuns.
Nu a sfidat amorul meu mizer,
Dar lumea-i gri când soare nu-i pe cer.