Refren:
N-am putut să-nchid ochii când îi țineai deschiși
N-am putut să nu mă întristez când aveai ochii triști
Ai plecat de lângă mine, ai separat două destine.
Inima bate pentru tine, te rog intoarce-te la mine (bis).

Am fost aici când a fost nevoie, aproape mereu
Am rămas numai cu tine ca îngerii lângă Dumnezeu
Când a fost greu n-am cedat, am rămas, n-am plecat
Aș fi stat o viață și nimic nu m-ar fi schimbat
Aș fi încercat să fac orice să rămânem uniți
Te-aș fi ratat – ca fiind una printre mii de sfinți
Din trecut mi-am regăsit amintiri pătate cu sânge
Din semeni mi-am găsit izvorul lacrimilor, ce tot curge
Am ținut la tine, pentru tine a fost un simplu joc
Dar a fost destul foc încât să plec din acest loc
Poate-i viața crudă, poate ea va vrea să plece,
Dar vei rămâne mereu prima din topul celor 10
Visele sunt ruinate, s-a cam dus speranța
De aceea nu voi mai iubi, ca să nu-mi complic viața
N-am putut… cum să tac? să-ascund aceste cuvinte
Și poate va veni o zi în care-o să-ți aduci aminte…

Refren (bis).

Încă trăiesc un vis departe de realitate,
Dar acum eu sunt aici, tu ești acolo departe
Sufletul meu rage, varsă lacrimi și suspine,
Iar sentimentele-s incontinuu legate de tine.
Ne plimbam ca 2 copii, parcă m-apucă fiorii
Aș dori ca viața mea să prindă nuanța culorii
Deschisă ca lumina dimineții,
Ca chipul tău de îngeraș
Și-același comportament naiv, ca de copilaș.
Aș da orice să-mi apari chiar și-acum în față,
Fără tine se scurge și ultima picătură de viață
Ai rămas ca o ștampilă-n mine, să te șterg… nu vreau!
Singura amintire e aceea cu noi, doi copii ce se iubeau
Ce stăteau împreună, uniți la greu, stând în ploaie
Pregătiți să se avânte chiar în orice războaie
N-am putut să nu las lângă vers măcar o lacrimă
Fiindcă acum aceste cuvinte m-ating la inimă…
Nu a mai rămas nimic de când ai plecat
Nimic din vechea mea ființă.
Nimic din cea obișnuită.
Ce obișnuiam să fac.
Până și inima mea a devenit o ruină
Ai lăsat în urmă doar amintiri
Și ceea ce am devenit a fost doar… un suflet rănit
Sper să vă atingă la suflet această piesă.
Ceao..

Ref (bis)

Ad Litteram:
Cuvintele ei aveau încărcătură de iubire
Privirile ei nu le pot trece-n amintire
Ochii ei ce bănuiam că mint (ha ha ha)
Și acum încă îi mai simt, zâmbetele-i duioase
Nu știu de ce le vedeam primejdioase
Iar constatările mele de acum
Nu vreau să lase impresia c-ar fi izbucniri răutăcioase
Poate că nu slujeam numai binele
Poate că știam că vom rămâne cu suspinele
Poate că n-am crezut niciodată vorbele tale
Dar nu consideram că mi-ai ieșit întâmplător în cale
Viața avea să mă învețe să nu mă las vrăjit de-a ei frumusețe
Știind că astfel voi ieși în pierdere
Și acesta era lucrul care mă făcea să nu am încredere
Tu priveai lumea cu niște ochi verzi
Care parcă-mi spuneau: „Tot tu ai să pierzi”
Nu te-am crezut, m-am temut, eu am greșit
Acum durerea o resimt înzecit.

Refren:
Timpul ne va mătura odată cu el (spuneai)
Tot timpul a făcut ca totul să se petreacă astfel
Poate că nu acum e momentul
Să-ți analizez și să-ți rezolv comportamentul
Atunci (atunci) simțeam că acorzi altora prea mult loc
În mica ta inimă de foc
Și credeam că eu n-o să mai încap de loc
Credeam că te cuibărești în brațele mele
Doar în ceasuri rele
Înțelegeam totul pe jumătate
Lucrurile-mi păreau altfel decât erau în realitate
Acum îți dau dreptate
Privirea ta chiar oglindea sinceritate
Și parcă nu mă mai suport
Numai eu știu de adorația pe care încă ți-o mai port
Și simt o mai mare atracție sufletească
Atât de misterioasă e mintea și inima omenească.

Say what. (x4)

Refren (x3)
Nu n-am putut nu n-am putut să-ți urmez (x3) pașii..