N-am putut să stau, să privesc cum tot mă prăbușesc
Te-am pierdut, acum zâmbesc. Dar continui să te iubesc
N-am putut să cred când mi-ai spus că ai să pleci
N-am crezut că amintirea din trecut ai putea s-o ștergi
M-ai lăsat în ploaie să zac, departe de tine
Te-ai întrebat vreodată cine te iubea mai mult ca mine?
Am zeci de cuvinte și zeci de porunci
Dar nu-mi pot imagina cum ai putea tu să plângi
Mulți îmi ziceau să te las dar am continuat să sper
C-o să primesc aripi vreodată și-o să mă-nalț din nou la cer
Ochii tăi erau unici – singurul cristal din perete
Iar prezența ta ne făcea să părem ca două vedete
Lacrimile cad… cad pe zi ce trece.
Sufletul meu rămâne gol, se face tot mai rece…
Refren:
N-am putut să-nchid ochii când îi țineai deschiși
N-am putut să nu mă întristez când aveai ochii triști
Ai plecat de lângă mine, ai separat două destine.
Inima bate pentru tine, te rog intoarce-te la mine (bis).
Am fost aici când a fost nevoie, aproape mereu
Am rămas numai cu tine ca îngerii lângă Dumnezeu
Când a fost greu n-am cedat, am rămas, n-am plecat
Aș fi stat o viață și nimic nu m-ar fi schimbat
Aș fi încercat să fac orice să rămânem uniți
Te-aș fi ratat – ca fiind una printre mii de sfinți
Din trecut mi-am regăsit amintiri pătate cu sânge
Din semeni mi-am găsit izvorul lacrimilor, ce tot curge
Am ținut la tine, pentru tine a fost un simplu joc
Dar a fost destul foc încât să plec din acest loc
Poate-i viața crudă, poate ea va vrea să plece,
Dar vei rămâne mereu prima din topul celor 10
Visele sunt ruinate, s-a cam dus speranța
De aceea nu voi mai iubi, ca să nu-mi complic viața
N-am putut… cum să tac? să-ascund aceste cuvinte
Și poate va veni o zi în care-o să-ți aduci aminte…
Refren (bis).
Încă trăiesc un vis departe de realitate,
Dar acum eu sunt aici, tu ești acolo departe
Sufletul meu rage, varsă lacrimi și suspine,
Iar sentimentele-s incontinuu legate de tine.
Ne plimbam ca 2 copii, parcă m-apucă fiorii
Aș dori ca viața mea să prindă nuanța culorii
Deschisă ca lumina dimineții,
Ca chipul tău de îngeraș
Și-același comportament naiv, ca de copilaș.
Aș da orice să-mi apari chiar și-acum în față,
Fără tine se scurge și ultima picătură de viață
Ai rămas ca o ștampilă-n mine, să te șterg… nu vreau!
Singura amintire e aceea cu noi, doi copii ce se iubeau
Ce stăteau împreună, uniți la greu, stând în ploaie
Pregătiți să se avânte chiar în orice războaie
N-am putut să nu las lângă vers măcar o lacrimă
Fiindcă acum aceste cuvinte m-ating la inimă…
Nu a mai rămas nimic de când ai plecat
Nimic din vechea mea ființă.
Nimic din cea obișnuită.
Ce obișnuiam să fac.
Până și inima mea a devenit o ruină
Ai lăsat în urmă doar amintiri
Și ceea ce am devenit a fost doar… un suflet rănit
Sper să vă atingă la suflet această piesă.
Ceao..
Ref (bis)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și suferința cauzată de pierderea persoanei iubite, exprimând dorința de a se întoarce.