muzica clasica – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Muzica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înșelătoare rezonanță timpanică
De-nlănțuiri simbolice de semne;
Feerii de simț capabile să-ndemne
Putând crea efect d-explozie titanică.
Din imemorial ne delectăm cantabil
C-o sursă de plăcere-n sunet vibratoare
Și ne-adunăm mulțimi venite-nspre-ncântare..
Adesea printr-un singur „sol” inimitabil.
Imensități în timp răsună din memorii;
Beethoven, Verdi, Vivaldi, Offenbach,
Mozart, Puccini, Strauss, Lehar, Bach
Bizet, Gounod, Bellini, giganți iluzorii.
Copii de Beatles, Eagle, Rolling Stones
Jucăm hora și sârba de-un folclor străbun
Și-amestecăm manele, creând prost din bun..
O șansa cu Celine, Cristophe și cu Tom Jones.
Ne-am creat instrumente, muzical să scoată,
Din clasic, electronic proliferăm mai noul
Uitând ades și liră și harpa și banjoul..
Ritmul acum nu-i toba, ci orga vrem să-l bată.
Răsunet înălțăm din simple corzi vocale,
Plămân ne-i sursa de delir armonios.
Ne-nfermecăm dintr-un rărunchi melodios;
Ne facem singuri imnuri și ode-n osanale.
Misterios cum înșine ne căutăm încântul
Și-n mii și mii de fani mulțimi ne adunăm.
De adormim, ne naștem, la moarte ne cântăm..
Din milenari în veci.. un cântec e Pământul!!!

Menelaos Ludemis - Draga Mea, S-a Terminat Chopin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Draga mea, s-a terminat Chopin? Ah, cât de minunată-ai fost!
Și eu care nu am putut, în cuvinte simple, măcar să te fi lăudat..
Dar cum să te laude, cum să aplaude
Mâinile acestea care treizeci de ani s-au închinat?.
catren din volumul „Cireșii vor înflori și anul acesta”

Cincinat Pavelescu - Muzică de Cameră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un salon e ora zece seara.
Suspină ghetele de lac.
Văd sânuri albe, mâini ca ceara,
Rochi decoltate, domni în frac.
Tăcere! Ora este gravă,
Căci într-un colț a răsunat
Un pian pe care stă o tavă,
Și trei viori s-au acordat.
Arcușul a-nceput domol,
Atacă forte un andante
Dintr-o sonată-n mi bemol
De Beethoven ori Mercadante.
Un bravo! stăruie mereu;
Îl scoate sincer o duducă
Ce-și poartă-al sânilor trofeu
Spre domnul matur, cu perucă.
Unii timizi abia suspină;
Din nădușeala unui chel
Minune! crește o verbină
Pe-o coardă de violoncel.
O văduvă în demi-doliu,
Nu suferă violoncelul,
Și, ghemuită p-un fotoliu,
E tristă c-a pierdut cățelul.
Când contrabasul mizerabil
Trimite-n sală câte-un la,
S-aude-ncet un Admirabil!
Rostit c-un glas de mahala.
„Cum ți se pare, scumpă doamnă?”
Întreabă grav, adânc și rar
Un domn în păr cu flori de toamnă
Și cinci proteste-n buzunar.
„Îți place muzica, maestre?”
Unui poet îi zice trist,
Privind distrată spre ferestre,
O virgină genre artist.
Maestrul dă din cap și cască.
Acest răspuns e lapidar.
Biata virgină-și ia o mască,
Căscând și ea, însă mai rar.
Cu toții sunt cuprinși de splinul
Ce te apucă pe vapoare,
Dar toți, gentili, îndură chinul
Cu zâmbete admiratoare.
Unul se scarpină la ceafă,
Altul stă țeapăn ca un graf;
Plutește-un zâmbet de caiafă
Pe buze rase cu perdaf.
Și toți voiesc să aibă aer
C-au simțul muzicii ș-o gustă,
Iar notele, ca dintr-un caier,
Se torc mereu în sala-ngustă.
Când plâng subtilele gavote,
Majoritatea-nghite sabur;
Și sorb, sărmanii, mii de note
Pe lângă baia cea de abur.
Un domn cu cioc și cap de faun
D-un bacfiș s-a apropiat,
Un altul sforăie p-un scaun;
Se crede, poate, la Senat.
„Ah! muzica e infinitul!”
Îngână un boier cărunt;
Deși e surd, nenorocitul,
Discută numai contrapunct.
O profesoară dă un ach!
Ș-apoi șoptește unui macher,
Când se sfârșea ceva de Bach:
„Sublim mai e și Flehtenmacher!”.
Văzând că meșterul Dinicu
Combate ca un tun francez
Numai p-o coardă, domnu Nicu
Ș-a luat un cap de amorez.
Și lâng-o doamnă serioasă
S-a așezat c-un evantail;
Privirea lui libidinoasă
O ia en gros și en detail.
Sonata însă infinită
Întinde coada-i de balaur;
În aer tremură, palpită
Sclipiri de lună și de aur.
Apoi se stinge. Musafirii
Se-nghesuiesc înspre bufet.
Se smulg din piepturi trandafirii
Și spre maestru se trimet.
O doamnă-i prinsă de suspine.
„Ce zici, Dinicu? Ce deliciu!”
Și când te uiți la el mai bine,
Aduce chiar cu bietul Liciu!.
Într-un salon e ora unu.
Muțit-au ghetele de lac.
Plutește-n aer doar tutunul
Și coada ultimului frac.

Cincinat Pavelescu - Ultima Simfonie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Niște cântece-n surdină, șir de note-abia șoptite,
Voci de-argint și voci de aur, de copii și de fecioare,
Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare,
Și ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite.
Dureroasa fâșiere-a unor frunze veștejite,
Tremurarea unor coarde mistice și plângătoare,
Peste care un maestru plimbă degete ușoare,
Evocând melancolia unei patimi năbușite.
Larma surdă și blajină a zăpezii ce s-așterne,
Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii,
Voci de orgă, reci și grave cum sunt nopțile eterne.
La mormântul meu această orchestrare vă implor:
Fără lacrimi, fără vorbe și în ritmul rugăciunii,
În tăcere și în noapte, să cobor, să cobor!

Jorge Luis Borges - Lui Johannes Brahms

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intrus în straturi sunt de mândre flori
ce-n necuprinse zări ai risipit
de viitor. Să nalț am năzuit
spre-azur cântarea dulce de viori.
Azi mă lipsesc, căci pentru-a te cinsti
nu-i deajuns deșarta osteneală
numită îndeobște cu pripeală
și îngâmfare arta de-a slăvi.
Spre-a te cinsti nevoie-i de lumină
și de curaj. Sunt laș. Sunt trist. Nimic
nu-ndreptățește cutezanța-mi. Mic
sunt bucuria spre-a cânta senină –
cleștar și flacără – de-ndrăgostit.
Canonul meu: să-ncerc necontenit
să potrivesc cuvinte iscusite
din sonuri și concepte-alcătuite.
Tu nu ești vaier, simbol ori oglindă;
ești râu ce poate lumea s-o cuprindă.

Traian Demetrescu - Clavirul