motan – Versuri.pro

Cantece pentru copii - Două Gâște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Două gâște jumulite
Au plecat să se mărite
Repede găina apoi
Stați că merg și eu cu voi
Dar motanul de sub pat
Ce-ai găină
Ești nebună?
Tu bolnavă de ficat
Îți arde de măritat?

Jorge Luis Borges - Beppo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Motanul alb, celibatar, se uită
în alba strălucire a oglinzii,
fără-a putea-nțelege că albeața
și ochii aurii nemaivăzuți
în casă până-atunci sunt ochii lui.
Cine-ar putea să-i spună că e doar
vis al oglinzii celălalt motan?
Îmi spun c-acești motani armonioși,
cel din oglindă, cel cu sânge cald,
sunt simulacre-ngăduite vremii
de-un arhetip etern. Astfel, Plotin,
și el o umbră, -acum, ne-ncredințează.
Din ce Adam mult mai bătrân ca raiul,
din ce divinitate nepătrunsă
ne tragem și suntem oglinda-i spartă?

Mircea Manolescu - Șoarecele și Motanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Undeva-ntr-o cramă cu butoaie pline,
De Bordeaux, de Riesling şi-alte vinuri fine
A pătruns un şoarece, fire curioasă
Lacomă şi foarte, foarte pofticioasă.
Azi dorind să-i ştie vinului dulceaţa
Îşi băgă prin vrane şi butii mustaţa
Şi mai cu mirosul
Mai cu picătura
Uite, păcătosul,
Întrecu măsura!
Se-mbătă şi astfel, ca orice beţiv,
Deveni îndată foarte agresiv.
Şi având atavic ură pe pisică
A crezut propice timpul să i-o zică.
Deci proptit în coadă
Fără pic de teamă
O făcu năroadă
Şi-o-njură de mamă.
Ba-i strigă să urce, grabnic, pe butoaie
Ca să-i dea şi-o sfântă mamă de bătaie!
Din nefericire, n-a strigat în van,
Căci trecând prin faţa cramei un motan
Coborî pe scară
(Evitând pripeala),
Îşi întinse-o gheară..
Şi acum
MORALA
Cam aşa se-ntâmplă când întreci măsura:
Îţi dictează-alcoolul ce să spună gura!

Miller Marcel - Pisicuța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întrebarea
Pe coteț la bunicuța
Se urcase pisicuța.
După ea sări motanul
Dar cam tremura golanul.
Iar cocoșul vrând să zică
Luați seama că-mi e frică,
A cântat așa de tare
De s-au dat ei o întrebare!
-Unde-ar fi mai bine oare!?
Jos la strachina cu lapte
Ori sub soarele sălbatic,
Ce-și alintă a lui jaratic!

Constanţa Buzea - Tigrul Înfiorător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Racul, peștele și-o broască,
Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.
Lumea lor era închisă
Ca un sâmbure-n caisă.
S-au gândit că rost nu are
Să se joace fiecare
Singur în borcanul mare.
Racul, peștele și-o broască
S-au gândit în mintea lor
C-ar fi bine și ușor
Să se împrietenească.
Dar un pește
Nu vorbește
Cu-o broscuță
Cam prostuță
Și c-un rac
Foarte posac!
Și atunci, ce să le fac?
Stau tot singuri și tot tac.
Iată că, întâmplător,
Tocmai lângă geamul lor,
Un motan veni torcând,
Miorlăind și croșetând.
Se-așeză frumos în coadă
Închizând puțin, cum știi,
Ochii lui portocalii.
Ore-ntregi stătu să vadă.
Cum plutesc și cum înoată,
Cum se învârtesc în roată,
Cum din guri baloane scapă
Printre florile de apă.
Stând astfel, acest motan
Vru să-i lingă; și a lins
Sticla marelui borcan.
Mai târziu, privind duios,
Vru să știe cum miros;
Și, de somn aproape-nvins,
A căscat și s-a întins.
– Vai, dar e periculos!
Se gândiră înotând
Care mai de care-n jos.
Pentru că, motanul blând,
Cum se întindea căscând,
Se vedea, din lumea lor,
Tigru înfiorător.

Elena Farago - Motanul Pedepsit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rândunica e plecată
După hrană pentru pui,
Cuibu-i singurel sub streșini
Și prin curte nimeni nu-i.

Râde sub mustăți motanul:
– Ce noroc! … Păcat să-l scap! …
Iute sus! … Dar, poc, o piatră
Îl lovește drept în cap.

Trist se tânguie motanul:
– Miau și vai de capul meu.
Petrișor îl ia în brațe:
– Iartă-mă te rog, căci eu

Te-am lovit, și rău îmi pare,
Dar de bieții puișori
Ție cum nu ți-a fost milă,
Când sărisesi să-i omori?

Elena Farago - Tanu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tanu-i un motan cuminte,
Şi-i atâta de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuța îl iubește
Și se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat defel!.
„Miau!” o-mbie din fereastră,
Dar fetița stă pe loc:
– Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!.
– Ce-ai pățit?
– Nimic, dar mama
Așa aspru m-a certat!.
– I-ai greșit ceva?
– De unde!?
Pentru că nu m-am spălat!.
– Știi, fetița mea cuminte,
Iartă-mă că-ți spun, dar eu,
Pentru asta, te-aș și bate
Dac-ai fi copilul meu!

Lucian Blaga - Motănelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Spuneți-mi dacă aduce măcar pe departe
cu semenii săi. Când se răsfață
e parcă puțin mai altfel prin toate-ale sale,
prin linii, prin unduire, și pe la mustață.
Îmi pupă lung mâna ca unui vlădic,
cu toate că prin zodiacul desuet
sunt tocmai contrarul unei mari fete.
Căci mă cred cu putere poet.
S-alintă. Se-ntinde pe manuscris. Cu sălbăticie
se tăvălește, și indecent, prin poezie.
Își linge labele omenește. Vrea să se spele
de-o funingine de iad sau de zgură de stele.
La subțiori, precum bine veți ști-o,
e cald ca o pasăre pe subt aripi. Și-i moale.
Cald și moale ca fata pe care
am iubit-o cândva, în iarbă, la Rio.
Spuneți-mi dacă nu-i mai altfel decât
tovarășii săi care torc același fir.
Nu-ncape vorbă: e o făptură de rând,
dar bea apă cu o petală de trandafir.

Nichita Stănescu - Balada Motanului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Balada motanului.
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.
Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.
Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.
„Hei.. viaţă, viaţă.. ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ..
te uită.. zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort.. „.
11 august 1955

Teodora Popescu - Pisilă/Motanul Meu (Fixat)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Motanul meu e mare crai
Agață mâțe în tramvai
Și le tratează cu pișcoturi
Colecționate din diverse locuri.
Pisilă, pisilă, victimelor tale
Le plâng de milă
Pisilă, pisilă, cu o blană așa pufoasă
Parc-ai fi motan de rasă.
Acum pisilă este trist
Fiindcă miți l-a respins
Și urlă peste tot a jale
Nu vrea deloc să audă de mâncare.
Pisilă, pisilă, victimelor tale
Le plâng de milă
Pisilă, pisilă, cu o blană așa pufoasă
Parc-ai fi motan de rasă.
Pisilă, pisilă, victimelor tale
Le plâng de milă
Pisilă, pisilă, cu o blană așa pufoasă
Parc-ai fi motan de rasă.
Miau