Versuri corectate și adnotate
Multe chipuri s-ascund în oglinzi,Obraji și mâni ca nuferii deschise,Străbat la suprafața multor vise,Străbunii mei cucernici și plăpânzi.Știu eu de câtă vreme n-au merinde?Știu eu de când ca umbre rătăcesc?Oglinda-ncet răsună și s-aprindeȘi-n fundul ei pădurile-nverzesc.Și mâna mea se face grea, precumSunt cele care-or fi murit de-acum.Ascult cum plouă nopțile și-așteptUn arbore să-mi crească peste … Citește mai mult
(Mentorului Tudor Arghezi).Așa cum te-am găsit, bătrân poet,Cu basca neagră și cu-n ochi șiret,Cu celălalt privindu-mă adâncDe-mi venea să intru în pământ.Când pe genunchi m-ai pus, un puișor,Acolo pe terasă-n Mărțișor,Trăgeai alene fumul din trabucIar eu stăteam înțepenit, năuc –.Ți-am arătat și prima poezie;Copil fiind cu multă fantezieMi-ai spicuit cu mare importanțăPlagiatura mea, cea după … Citește mai mult
Strofa 1:Sub glia lor, noi stăm în picioareCu fruntea sus și sufletul curatEroi căzuți în lupte seculareNe-au dat o țară, ne-au lăsat un sat. Strofa 2:Pe câmpul plin de crini și de tăcereSe-aude parcă glasul lor străbun„Nu ne uitați, păstrați ce-avem cu vrereȘi nu lăsați pământul în furtun”. Refren:România, mamă-n lacrimi și luminăNe-ai crescut cu … Citește mai mult
Ăst cavaler american înaltÎnchide tomul lui Montaigne și pleacăPe câmp momentul unic să-l petreacă:Măreț ca asfințitul nu e alt.Spre punctul depărtat de pe câmpie,Spre zarea aprinsă își croiește drum;Printre răzoare trece, ca acumPrin amintirea celui care scrie.Și se gândește: cărțile-am cititFundamentale și cu ce-am culesDin ele închegat-am înțelesȘi-nțelepciune, cât ne-a fost sortit.Pe-ntinsul țării numele-mi răsuna.Eu … Citește mai mult
Odată ce am văzut munții furioși,Și se afla în fața luptei.Împotriva lor era un om mic;Da, nu era mai mare decât degetul meu.Am râs și am vorbit cu unul lângă mine,„Va birui?”„Cu siguranță”, a răspuns celălalt;„Bunicii lui l-au bătut de multe ori.”Apoi am văzut multă virtute în bunici –Cel puțin pentru micuțulCine se opunea munților.
Să nu uitați, oameni,că eu am secerat pentru voigrâne, din toate hotarele.Toate veștile marivouă întâi vi le-am spus,cântând vi le-am spusToate veștile mari.Steaguri și imnuri am împletit,aici, printre coase și seceri,numai steaguri și imnuri,pentru zorile Binelui.Eu mă cobor acum,adânc, în verzile ierburi.Copila mea, vino pe creştetul munţilor,coroniţă, cunună,să te-ncredinţez viitorului.Să fii cu oamenii blândă și … Citește mai mult
Idila trece,vine,uitarea se-ntețeșteîn fiecare piatrănăscută-n Assuan,în sânul ce adapămișcarea tot mai linăpe care o simțim.Nu-i umbră-n sărăciedar soare,numai soareși-un firce se întindedeparte,mai departespre tot ce a fost scris.Mai stăm culcați alăturide regii peste fluviipeste deșert și-o lumede mult apusă..savurăm eterna pacea miilor de anitrecuțiprin noiîn oreîn ani și secolepe seama lor –cine le-or fi urmașii..
Strofa întâi.Taică-meu în primărieAvea dreptul ca să intreCu căciula în cap, obicei de pe moșieDe la moși și strămoți mei păstrat. Refren.Cu căciulile pă frunteStăm de veacuri, ca un munteÎn curbura arcului CarpatAsta e căciula meaȘi o port cum se purta,Că-i obicei din daci lăsat. Strofa a doua.Port căciula pe-o urecheȘi acasă și la nuntă … Citește mai mult
În bolta după-amiaza,Fiecare pasăre este un punct de memorie.Uneori este surprinzător faptul căFervoarea timpului se întoarce,Fără a se întoarce un trupȘi fără nici un motiv revine;Că frumusețea,Atât de scurtă în iubirea ei violentă,Păstrează un ecou în coborârea nopții.Deci, mai mult decât să fie cu brațele căzute,Cu inima înmormântatăȘi cu gustul de praf care era rozSau … Citește mai mult
Codrule, mândru fecior,Știu că tu n-ai niciun dor,Nici nu plângi, nici nu te doare,N-ai pe nimeni cu dor mare.Toamna bate vântul rece,Ție, codre, frunza-ți treceȘi începi să ruginești,Tot ca mine-mbătrânești.Codre cu lăstarii tăi,Cum s-au dus și anii mei,Tot așa mă duc și eu,Rămâne cântecul meu!