monument – Versuri.pro

Sandor Petofi - Au Fost Aristocrați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost și-aristocrat,
Căruia monument i-au ridicat,
Înalt și-ngâmfat,
Ce anunța măreția lui,
Ce anunța bunătatea lui.
Și unde e stâlpul?.. s-a dărâmat!
Trebuia să se dărâme,
Fiind plin de minciuni și falsificat.
Drept e doar timpul,
Și șterge ce nu e, cu timpul.
Locul de-acolo e fără pomană,
Altul n-au pus în locul celui dărâmat…
Deloc! de națiune etern e blestemat,
Ca stâlp obscur pe neam s-apasă.

Johann Wolfgang Von Goethe - De Este Un Om Bun și Voios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De este un om bun și voios,
Vecinul să sufere o să-l facă;
Omul cât e puternic, vânjos,
Cu pietre l-ar ucide. Dar dacă
Moare, -n sfârșit, adună de zor
Donații, de-acolo, de-aice,
Ca, spre-al cinsti cu onor.
Un monument să-i ridice.
Ce-a dobândit, cu ce temei,
Mulțimea bine știe:
Era cu mult mai bine ca ei
Să-l uite pe vecie.

Horia Vintila - Obeliscul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(În Piazza del Popolo).
Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,
În jur fântâna cade în jerbe de lumină
O cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul pisc
Şi peste Roma pare un gând care se-nchină.
Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,
Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieri
Şi pe deasupra apei ce gâlgâie în fântână
Necunoscute semne se urcă înspre cer.
Efortul însă pare şi astăzi pueril
În piaţa prea creştină şi rondă ca un disc.
Când bate luna-n piatra cioplită lângă Nil
Deasupra apei geme străinul obelisc.

Aleksandr Puskin - Mi-Am Înălțat Eu Monument De Mână Necreat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Я памятник себе воздвиг нерукотворный.
А. С. Пушкин.
Mi-am înălțat eu, monument, de mână necreat,
Spre el nu duce, omenesc vreun drum.
Mai sus el își ridică, semeț, al său cap,
Decât columna lui însuși Alexandru.
Nu, eu nu mor întrutotul – sufletul în sacra liră
Va supraviețui cenușii mele, uitarea va fugi,
Și-oi fi slăvit, cât timp pe-aceasta, de sub luna lume,
Fie și un poet singur, măcar, va mai trăi.
De mine se aude, oriunde, în Rusia cea întinsă,
Și-n limba lui, fiecare, putea-va să mă cheme,
Al slavilor nepot, și fin-ul, și sălbatecul încă
Tungus, și chiar calmacul de prin stepe.
Și de popor, de-aceea, voi fi-ndelung iubit
Fiindcă bunătatea, în el, cu lira-mi am trezit,
Fiindcă în crudu-mi secol, eu libertatea am slăvit,
Și fiindcă, pentru cei căzuți, eu mila am cerșit.
Voinței zeilor, fii Muză, supusă preaplecată
Nu te feri de obidă, coroana nu-ți dori,
Egal primește pe lăudători, pe cei ce te contestă,
Cu proștii niciodată, nu ai a te sfădi.
Cătălin Cârceanu, 19 noiembrie, 2015

Walt Whitman - Monumentul Washingtonului, Februarie 1885

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah, nu această marmură, moartă și rece:
Departe de baza sa și de axul care se extinde – zonele rotunde care circulă,
cuprinzătoare.
Tu, Washington, ești toată lumea, întregul continent –
nu numai al tău, America.
Tot în Europa, în fiecare parte, castelul domnului sau patul muncitorului,
Sau înghețat de Nord sau sufocat de Sud – Africa – arabul în
cortul său.
Asia veche acolo cu zâmbet venerabil, așezat în mijlocul ruinelor ei;
(Îi salută pe anticul erou nou? Dar același lucru – moștenitorul
legitim, a continuat vreodată.
Inima îndărătnică și dovezile armate ale celor care nu au rupt
linia.
Curaj, vigilență, răbdare, credință, același lucru în înfrângere
nu a învins, același lucru:).
Ori de câte ori navighează o navă sau o casă este construită pe uscat sau zi sau noapte,
Prin străpungerea străzilor orașelor, în interior sau în afara, fabrici sau ferme,
Acum, sau să vină sau să treacă – acolo unde voința patriotică există sau exista,
Oriunde Libertatea, prin tolerare, a fost influențată de Lege,
Susține sau ridică adevăratul monument.

Aleksandr Puskin - Exegi Monumentum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cioplit-am, nu cu mâna, un monument spre care / Vor fi cărări bătute întruna de ... →