Modernitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Amor Frugal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu siguranță ne prefacem;
Amor, ne este ineditul?!?
De la-nceput îi vrem sfârșitul
Și jurământul îl desfacem!.
Suntem într-o metamorfoză
Și-apoteotic ne dorim;
Țelul ne-atingem, când mințim..
Mimăm credința, totu-i poză.

Mai bun e tot mereu un altul,
Căci în fond suntem animale,
Ca la tv. ; schimbăm canale..
E bun mai gros, mai lung, înaltul.

Ne căutăm simțiri profunde,
Cu clinciuri scurte vii în stern
Și ne-nșelăm într-un.. modern;
Dorim amor, oricând, oriunde!
19. 10. 2010

Spiridon Voinescu - Cum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum să mai știe, omule, de tine Dumnezeu aici?
Blocuri de sticlă suie peste biserici mici.
azi e Crăciun, mâine e Paște, apoi seară,
nu te mai rogi, nu știi de-i primăvară, vară.
Bucură-te, sunt Floriile, ce timp neprețuit!
Copiii vin dinspre biserici, dinspre răsărit,
ei ram de salcie sfințită au adus,
tu însă nu mai ai icoane cu Iisus.

Stephan Roll - Ft. Marinetti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Neîntrerupt, silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal,
vreau să-ți mângâi gâtul cum urc turn Eiffel sau beau vitriol,
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal),
din distanțe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool.
Umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier,
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie,
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
și 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie.
Iar dacă trenuri perforează senin munții într-adevăr,
vapoare înlocuiesc și mai frumos trecutele sirene,
futuriști, din soare mușcăm ca dintr-un măr,
în aerul peste tot ciufulit de planete și antene.
50 de metri înot în tine – înainte și înapoi,
ce trup ciclon desființând orașele de zmeură pe hartă,
la fiecare pas cerul surpându-se țipând în noi
și deschidem cărți în vitrine ca rupere de nori în artă.
Fruntea desfăcută în viteză ca plin concurs pe autodrom,
trup cutreierat ca în America de Vest aurifer mine,
intermitent te incendiez precum regiunile de petrol
și joi sunt globe-trotterul tău prin vine.
După aceste Marinetti,
Integraliști vom schia în văzduh cu avioane,
să ne amuzăm vom aprinde constelațiile cu cox,
ultra-poeți vom ateriza dinadins pe stadioane
ca să scrim poeme și să facem matchuri de box.
STÉPHANE ROLL
(62 klg. 300)

Geo Dumitrescu - Ford

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știi, omule nou, ieri am plecat cu închipuirea
peste întinderile tale de pământ și viață;
nu credeam că femeia ta e mașină de gătit cu petrol
și că-ți înnozi șireturile cu aparatul în fiecare dimineață.
Am fost foarte mirat când ți-am citit numele cu « dublu-ve »
și când am văzut vastele tale abatoare de tinichea,
unde tai cu eroism și dezinvoltură
tot ce-ți trebuie pentru burta și gloria ta.
Eu îți spun că știu să fac versuri,
tu îți încrețești fruntea de mușama bronzată,
îmi demonstrezi că elevatorul ăsta reprezintă una sută mii brațe omenești
și cugeți cordial că poezia este iremediabil demodată.
Mi-arăți apoi cirezile tale enorme –
boii tăi au coarne frumoase, privirile calme și nările moi,
e cu neputință să crezi că funcționează cu benzină
și că se războiesc și ei ca toată lumea și ca noi.
Vezi, omule nou, ai dreptate să râzi de mine –
vagoanele tale de grâu înconjoară globul de « atâtea » ori,
Fordul tău are mulți cai-putere
și din vârful celor 300 de etaje ție nu-ți vine niciodată să zbori.
Tu ești simplu, și mare, și practic, și util, ca Majestatea Sa Cărbunele,
omule nou – cap de nucă! –
în creierul meu se învârte o Americă întreagă de gânduri
și eu încă mai stau câteodată de vorbă cu o ulucă.

Gellu Dorian - Poemul Supărat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În țara asta nu se mai scrie poezie? Chiar
și poetul Ion Mureșan, poetul forever, cum spune Ciș,
n-a scris niciodată o poezie,
toți scriu un soi de texte
în care sexul, alcoolul, drogul fac casă bună din care este izgonită poezia,
care nu se mai așează pe hârtie, ci direct în pixeli,
și devine &, versul e ca aici în acest poem supărat un șarpe lung
prin care curge veninul printre silabe,
roua nu mai este sudoarea privighetorilor ce-au ostenit toată noaptea cântând,
ochii lui Homer sunt ca două becuri arse pe doi stâlpi
într-un oraș părăsit,
unde puritatea nu rodește, chiar dacă
fecioarele nasc copii,
legea sfântă a maculării plătește tribut morții,
judecata de apoi nu mai e o amenințare, ci un scenariu de film horror,
cel ce-a descoperit poezia nu mai are inimă,
în timp ce inima e un trop fugărit din vers
pe motivul că e desuet,
un grup de minimaliști se autointitulează maximaliști,
autenticiștii sar coarda peste un șotron imaginar,
mizerabiliștii fac și ei curat prin debarale
și descoperă pentru prima dată mirosul mucegaiului chiar sub brațele lor,
himerismul e reinventat ca autentic într-un sanatoriu,
fracturismul este abandonat din fașă
iar pamperșii lui sunt aruncați într-un tomberon devenit
vizuină pentru urși,
legea morală e sus,
Dumnezeu nu mai e nicăieri,
iubita și-a vândut clavirul,
încălzirea globală a venit în oraș – chiar pentru asta am venit să-ți spun –
sânii tăi de silicon sunt expuși într-o vitrină,
berea e acră,
votca, la ruși,
vinul pleacă pe alte gâtițe însetate,
poeții au laptop-uri, tablete,
talent, numai unii,
din ce în ce mai puțini,
hârtia curge prin imprimante și se adună în dosarele care-l vor
ridica din mormânt pe Kafka
pentru a fi judecat în libertate și condamnat la moarte cu suspendare,
în țara asta poeții nu mai iubesc poezia,
se linșează între ei,
fac ziduri din oase de cititori morți pe care se văd scrise
sute, mii, zeci de mii de poezii
de pe vremea când țara asta era chiar țara poeziei,
poetului i se înscenau vini din care se ivea moartea,
mireasă căreia i se cânta
atât de fragedă te-asemăn cu floarea albă de cireș
sau
buchețel de trandafiri ești tu iubita mea buchețel parfumat de trandafiri,
iar în parc fanfara cânta,.
acum sunt ostenit și stau lung și întins
în patul meu
tânăr și adormit
ca într-o telenovelă care nu se mai termină.

George Bacovia - Moderna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântau.
La ‘Radio’
Populare,
Aperitive,
De-o țuică
Și măsline.
Legende clasice,
Într-un castel,
Departe,
Secolul XVIII.
Ceaiuri, pișcoturi
Și-acadele.

II.
Acolo, pace
Acolo,
Și-acolo.
Orașul fermecat.
Aeroplan.
Un tren,
Un vapor.
Un monstru
Va fi ucis de un erou.
Răsună
Un megafon
Mistere
Pe ecran.

Guillaume Apollinaire - Zona

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De lumea aceasta cea veche-n sfârșit ești sătul.
Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul.
Tu te-ai săturat să trăiești în antichitatea romană și greacă.
Vechi până și automobilele-aici pot să treacă
A rămas doar religia nouă și simplă așa
Ca hangarele din Port-Aviation singură ea.
În Europa doar tu nu ai Creștinismule antichitate
Dintre europeni dumneata Papa Pius al X-lea ești primul în modernitate.
Iar tu te reții de rușine pândit de ferești
Să intri-n biserică în dimineața aceasta și să te spovedești
Citești cataloage prospecte afișe ce urlă în gura mare
Iată poezia acestei dimineți pentru proză există ziare
Există livrări de 25 de centime gemând de polițiste-aventuri
Portrete de mari oameni sub titluri diverse lecturi.
Azi dimineață-am văzut o simpatică stradă dar numele i l-am uitat
Ca trâmbiță soarelui nouă era și gătită curat
Muncitorii directorii și frumoasele steno-dactilografe
De luni dimineața și până sâmbătă seara de patru ori zilnic o străbat
Aici de trei ore dimineața sirena se vaietă
Latră un clopot coleric aici spre amiază
Inscripțiile de pe ziduri și firme
Avizele plăcile ca papagalii tot țipă să se afirme
Îmi place mult grația străzii acesteia industriale
Dintre rue Aumont-Thieville și avenue de Ternes la Paris.
Iată tânăra stradă și tu ești doar un copilandru
Pe care-l îmbracă maică-ta-n alb și albastru
Ești foarte pios și ca lui Rene Dalize prietenul tău cel mai vechi lui și ție
Mai drag decât fastul Bisericii nu poate nimic să vă fie
E ora nouă se-aprind felinarele din dormitor voi ieșiți pe ascuns
Vă rugați toată noaptea-n capela colegiului
Pe când profunzime-adorabilă și veșnică de ametist
Se-nvârte de-a pururea gloria strălucitoare-a lui Crist
E splendidul crin pe care noi toți îl sădim în pământ
E torța cu părul de purpură ce nu se stinge în vânt
E fiul cel palid și rumen al mamei prea îndurerate
E pomul stufos totdeauna de rugile toate
E stâlpul cel dublu de cinste și eternitate
E steaua cu șase ramuri spre glie
E Dumnezeul ce vinerea moare și duminica-nvie
E Cristul ce urcă la cer decât aviatorii mai bine
În lume recordu-nălțimii-l deține.
Pupilă – al ochiului Crist
A douăzecea pupilă a veacurilor el se descurcă
Și-n văzduh ca Isus acest veac preschimbat într-o pasăre urcă
Demonii capu-și ridică din hăuri de-aceea
Ei spun că-l imită pe Simon Magul din Iudeea
Și țipă că dacă el știe să fure să-i spună că-i fur
Îngerii zboară frumosului zburător împrejur
Icar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana
În jurul primului aeroplan își amplifică goana
Și uneori depărtându-se-i lasă să treacă pe cei ce duc Sfânta Cuminecătură
Acești preoți ce urcă etern înălțând azima pură
Avionul coboară-n sfârșit făr’ a-nchide aripile suple
Cerul atunci de milioane de rândunele se umple
Corbi șoimi bufnițe vin scuturându-și aripile-acu
Vin din Africa ‘ibiși flamingi marabu
Pasărea Roc de poeți și povestitori celebrată
În gheare cu craniul lui Adam primul cap se arată
Acvila se năpustește din zări scoțând țipete și
De prin Americi vine micuța colibri
Din China iată pihii cu trupul lung și suplu
Ce au doar o aripă și care zboară-n cuplu
Columba-apoi cast spirit urmând-o multă vreme
Pasărea-liră mândrul păun cu ochi pe pene
Și fenix rugu-acesta din sine renăscând
Cenușa și-o așterne o clipă pe pământ
Sirenele plecând din periculoase chei
Sosesc cu minunatul lor cântec toate trei
Și acvile și fenicși și pihii de prin China
Fraternizează iată în zboruri cu mașina.
Singur tu umbli acum în Paris prin mulțime
Cu mugete turme de autobuze trec foarte aproape de tine
Te strânge neliniștea dragostei de beregată
De parcă n-ar mai trebui să fii tu iubit niciodată
Dacă-n vechime-ai trăit într-o mănăstire tu te-ai îngropa rupt de lume
Vă este rușine când vă surprindeți spunând o rugăciune
De tine-ți bați joc și ca focul Infernului râsu-ți sclipește pe față
Scânteile lui auresc în esență întreaga ta viață
E un tablou ce-atârnă într-un obscur muzeu
Și uneori de-aproape să-l vezi nu-ți este greu.
Azi umbli-n Paris și femeile-s însângerate din plin
Era de nu mi-aș aduce aminte era frumusețea-n declin
Încinsă-n văpăi m-a privit Notre-Dame la Chartres
Sângele de Sacre-Coeur m-a inundat în Montmartre
Prea fericitele vorbe m-au îmbolnăvit să le-ascult
Un rău rușinos e iubirea de care sufăr de mult
Și obsedanta imagine și în neliniște și-n insomnie în viață te ține
Imaginea asta ce trece-i mereu lângă tine.
Pe țărmul Mediteranei tu umbli acum
Pe sub lămâi tot anul în floare și dulce parfum
Cu prietenii-n barcă te plimbi tu aci
Din Menton este unul din Nisa un altul și doi din Turbie
Cu groază privim adâncimi caracatițele lor
Și peștii înoată printre alge imagini de Mântuitor.
Ești la un han în grădină pe-aproape de Praga
Te simți fericit și o roză-i pe masă ea draga
Și-n loc ca povestea-ți în proză s-o scrii urmărești după plac
În inima rozei cum doarme un verde gândac.
Cu spaimă te vezi desenat în Saint-Veit în agate
Când aici te-ai văzut te-a cuprins o tristețe de moarte
Tu semeni cu Lazăr înnebunit de lumina vivace
Orologiul din cartierul evreilor merge cu inverse ace
Alene și tu de-a-ndărătelea-n viață o iei
Urcând către Hradchin și seara-ascultând de-obicei
Cântece cehe-n taverne în care te pierzi.
Iată-te-apoi la Marsilia iar printre pepenii verzi.
La Koblenz în hotelul numit La Gigant tu te vezi.
Iată-te la Roma sub un moșmon japonez.
Iată-te la Amsterdam cu-o fetișcană urâtă pe care frumoasă-o crezi tu
Și căreia mâna un student din Leyda-i ceru
Sunt camere de-nhiriat Cubicula locanda pe latinește nițel
Știu asta căci trei zile acolo am stat și la Gouda la fel.
Ești la Paris în anchetă și-acest
Judecător ca pe un criminal te și pune sub stare de-arest.
Ai făcut dureroase și vesele călătorii
Până ce de minciună și vârstă să știi
Ai suferit de iubire la douăzeci și la treizeci de ani
Ca un nebun am trăit irosindu-mi tot timpul în van
La mâinile tale nici nu mai cutez să mă uit și să plâng îmi tot vine
Pentru cea adorată atât pentru tot ce te-a-nspăimântat pentru tine.
Cu ochi plini de lacrimi privești emigranții aceștia săraci
Cred în Dumnezeu și se roagă femeile-alăptează sugaci
Sala gării Saint-Lazare cu duhoare-o umplu-n sfârșit
În steaua lor cred precum magii de la Răsărit
Speră ca în Argentina mulți bani să câștige
Și să se întoarcă în patrie după ce-or face avere
O familie cară o plapumă roșie-ntocmai cum inima voi vi-o cărați
Plapuma asta și visele noastre sunt tot ireale
Unii rămân pe aicea să se aciuiască
Pe rue des Rosiers sau rue des Ecouffes în vreo chichineață
I-am văzut seara adesea ieșind să ia puțin aer pe stradă
Se deplasează arareori ca niște piese de șah
Sunt mai cu seamă evrei femeile lor poartă peruci
Zac cadaverice-n fund de dughene ca niște năluci
Într-un bar desfrânat în picioare tu lângă tejghea
Bei printre nenorociții aceștia de două parale-o cafea.
Te afli noaptea într-un faimos restaurant.
Nu-s rele aceste femei pentru ele e totul presant
Toate și cea mai urâtă-l rănesc pe amant.
Ea e din Jersey fiică de-agent de poliție iată.
Mâna pe care eu nu i-am văzut-o e aspră crăpată.
Până la lacrimi mi-e milă de cicatricea de pe pântecul ei.
Îmi umilesc iată gura pe fata sărmană cu râsul ei groaznic.
Ești singur dimineața va veni
Lăptarii fac să-și sune bidoanele pe străzi
Se-ndepărtează noaptea ca splendida Metivă
E Lea cea atentă Ferdina cea parșivă
Ăsta alcool fierbinte ca pe-a ta viață-l bei
Viața-ți ce-o bei ca pe un rachiu din obicei.
Mergi înspre Auteuil acasă pe jos să ajungi ție strădania
Să dormi printre idolii tăi din Guineea și-Oceania
Sunt Criști de-un alt fel și de-o altă credință
Sunt Criști ordinari de obscure speranțe-n ființă.
Adio Adio.
Soare gât retezat

Omul Cu Sobolani - Virginele Rămân Gravide O Dată la 2000 de Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mersul pe bicicletă a fost înlocuit
Mersul pe apă i-a luat locul, i-a luat locul subit
D-aia fiecare oraș mare are cel puțin câte un râu
Dar traficul e îngrozitor, cel puțin până la brâu.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Aruncatul cu pietre nu se mai poartă de mult
Cel fără de păcat să arunce televizorul de pământ.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani.
Virginele rămân gravide o dată la 2000 de ani

Ștefan Octavian Iosif - Sonet Modern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se-ntinde fără de hotar câmpia
În visul liniștii de-amiaz furată..
Doar, ca o liră-n aer spânzurată,
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.
Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?
Tot vine, crește, parcă vijelia
I-ar da avânt și i-ar spori tăria
Cum trece vâjâind ca o săgeată!.
Săltând în fuga roților pripite,
Ca și un monstru cu-aripi înmiite,
Căruța Modei piere la răspânte..
A izbutit doar câteva clipite
Măreața pace-a firii s-o-nspăimânte..
Sus, ciocârlia n-a-ncetat să cânte.

Ady Pogar - Modern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În ziua de azi există tot ce nu trebuie, dar există,
Nu mă întreba de ce sunt o persoană pesimistă,
Parcă vorbim pe altă limbă-n fiecare zi fiindcă,
Fiecare persoană fără a vrea se tot schimbă,
Suntem în fiecare zi mai atrași de prostii
Suntem de fiecare dată mai ușor de prostit,
Suntem oameni ce fac lumea să devină un gunoi
Vrem ca tot ce ne-nconjoară să semene cu noi,
Schimbăm lumea, aceasta devenind mai rea
Și vrem să luăm decizia de a schimba
În continuare tot ceea ce mai avem
Și ne-am mutat toată viața socială pe NGL.
Ceea ce se întâmplă este să devenim moderni
Și suntem prezentați acum prin lipsa de caracter
Lipsa de creier nu este, această lipsă n-o avem,
Este lipsă doar de ceea ce e bun să se afle-n el,
Este schimbată lumea, și nu într-un mod bun,
Doar dacă ești bătut în cap schimbi lumea din jur
V-am jignit, dar și eu la fel m-am schimbat
Nu toți sunt la fel dar am cam generalizat.

Fii modern după model,
Toți tre’ să fim la fel,
Haide toți să ascultăm porcul ce ne conduce.
Fii modern după model,
N-ai nevoie de creier,
Ăsta se pișă pe noi, dar se pișă cu talent.
Fii modern după model,
Toți tre’ să fim la fel,
Haide toți să ascultăm porcul ce ne conduce.
Fii modern după model,
N-ai nevoie de creier,
Ăsta se pișă pe noi, dar se pișă cu talent.

N-avem nimic din ce vrem și vrem tot ce n-avem,
N-avem nici destul creier da’ nici pe ăla nu-l vrem,
Aproape oricine-n orice loc pe oriunde s-ar afla,
Vrea oricum oricând nu știu de ce altundeva.
Sunt în cer, vor pe pământ, la fel și invers
Sunt vii, vor în mormânt.
N-am de gând să fiu ca ei, stai puțin, eu sunt deja
Și mă iau de ei în loc îmi văd de viața mea.
Cânt despre realitate, ceea ce ne lipsește
Când s-o vadă, toți spun sec „Doamne ferește”
Adulții lucrează zi de zi pentru să-și crească rodul
Lor, copiii care îngrașă-n continuu porcul.
Dependenți de țigări și energizant într-o inflație
Din ce în ce mai mare ei consumă toate substanțele,
Părinți lucrează să le facă lor un viitor mai bun
Și ei râd în fața sărăciei scoțând portofelul
Cer ce vor ei, și ce vor ei înseamnă ce-i mai scump
Își cumpără prostia pentru care părinții lor lucrează mult.
Își cumpără ce-și doresc dar oricum nu au ce-au vrut.
Căcatul ce-l mănâncă atunci când îi bârfesc pe cei cu grija de mâine,
Îl împart cu toți ratații din gașca lor de sute de milioane de bancnote și creier cât o grăunte.

M-am modernizat și eu, mi-am luat și editor
Folosește Photoshop cu hack pe telefon
Am inteligență modernă și l-am angajat,
Că de parcă nu eram în stare să fac așa ceva
Plănuiesc de o lună-ncoace să-mi concediez editorul
Mi-a zis că vrea să mă ajute, dar nu văd la fel viitorul.
M-am gândit cât m-am gândit cum o să am profit
Că ăsta îmi ia mai mult decât câștig
Dacă ar fi știut cineva mi-ar fi spus că ăsta m-a prostit
Mi-a zis „pnm, asta-i muncă, tre’ să fiu plătit”
Mi-a făcut două versiuni de copertă pentru „Poezii pe BEAT”
Făcute prin Photoshop, dar eu apoi m-am trezit.
Că cică nu-mi place ce-i FAKE, nu era rău,
Dar e mai ieftin și bine să fiu editorul meu.

S-a modernizat și școala, acum învățăm,
Toate materiile la un loc pentru să le uităm
Poate mă contrazici cu ceva și tu frățioare,
Probabil crezi că nu există materii nefolositoare
Învățăm de newtoni pentru să ne măsurăm greutatea în kilograme
De la copii învățăm să ne integrăm printre oameni.
Gălăgie-n clasă, copii, stați cuminți,
Deschideți o carte de informatică să învățați să gătiți.

Fii modern după model,
Toți tre’ să fim la fel,
Haide toți să ascultăm porcul ce ne conduce.
Fii modern după model,
Toți tre’ să fim la fel,
Haide toți să ascultăm porcul ce ne conduce.
Fii modern după model,
Toți tre’ să fim la fel,
Haide toți să ascultăm porcul ce ne conduce.
Fii modern după model..