Moarte

Vasile Alecsandri – Pe Mare

de

Ah! viața pentru mine,Scump înger! fără tineNu are nici un bine,Nu are nici un dar.În cer fie lumină,Sau nori, sau noapte lină,Sufletul meu suspină,Suspină cu amar!.Oricare nălucireL-a omului simțireAduce-nsuflețireCu glasu-i încântat,Se pierde-n neagra ceațăCe-ntunecă-a mea viațăȘi glasu-i se îngheațăDe mine depărtat.Acum cerul zâmbește,Natura-ntinereșteȘi tot care trăieșteSe simte fericit;Dar mie ceru-mi pareCuprins de-ntunecare;Văd lumea-n întristareCa sufletu-mi … Citește mai mult

Vasile Alecsandri – Ursita Mea

de

Într-un castel, departe,Din ceruri avui parteSă văd un îngeraș.Mult trist era castelul!Mult vesel îngerașul.Mult gingaș, tinerel!Avea cerești blândețe,Pe frunte-i dulci albete,În ochii-i dulce foc,Și-o tainică zâmbire,Și-un suflet cu iubire,Și-o soartă cu noroc.Eram eu încă june,Acea scumpă minuneEra ursita mea!Așa avui eu parteÎntr-un castel, departe,A mă-ntâlni cu ea. Într-un palat, pe mare,Într-un oraș ce pareDin valuri … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Zbor

de

Ca mâine, poate, voi zbura și eu,Și voi păși pe ultimul meu drum,Ca o părere sau ca un smoc de fum,Acolo unde, zice-se, c-aș întâlni pe Dumnezeu.Suntem nepăsători de viață și de moarte,Atâta vreme cât trăim,Dar când e vorba să murim,Murim frumos doar între coperțile din carte.E și în asta o omenească legeSă fii setos … Citește mai mult

Vasile Nicolescu – Marină

de

III.Se-ntunecă de ziuă şi parcă-n mii de harpeIzbeşte coada-i neagră cumplitul mării şarpeŞi ţărmuri de-ntuneric se-aruncă şi se sfarmăDe negrele talaze, cu ţipete de-alarmă.Manej de zei şi vulturi dezaripaţi de fugăMarea de chip îşi trage vânăta nopţii glugă.Şi dacă mâine, trupu-mi, cu braţele-osteniteDin ceaţă-o să te strige cu crabii în orbite?

Valeria Peter Predescu – Mă Luai, Luai

de

Mă luai, luai,Mă luai, luai,Joi de dimineațăCu rochia creațăSus pe la fâneață,Sus pe la fâneațăCu secera-n brâuLa holdă de grâu,Mă plecai, plecai,Mănunche să-mi taiMândră floare-aflai,O floare de RaiÎn mân-o luai,De colb o suflaiȘi-n sân o băgai,Și-n sân o băgai,Ruja trâmbița,Dealuri despica,Nimeni nu mă vede,Nimeni nu m-aude,Numai Ion din munteCu oițe multe:– Păcurar de fațăCe mă … Citește mai mult

Vladimir Maiakovski – Dimineața

de

Ploaia-ncruntată privește cruciș.Iar dupăgrilaj-sumar anturaj-ale firelor de fierperine.Și peelese sprijină lejerpicioarelerăsăritelor stele.Dar pieireafelinarelor,țărilorîn coroane de gaz lampantpentru ochifăcu mai durerosbuchetul prostituatelor cu mers clătinatce înde ele nu-și ascundgând dușmănos.Și e sinistru-nglumița luiînțepătorul râset beteag-din galbene rozeotrăvitoarese răspândi-crescu-nzig-zag.Să urmăreascălarmăși dramăplăcut i-i ochiului:sclav crucilorindiferent-tihnit-suferind,coșciugelesordidelor lupanarezorii le-aruncă-n glastrăcu flăcări mistuitoare.

Walt Whitman – Un Copil a Zis: Ce Este Iarba

de

Un copil a zis: Ce este iarba? Arătându-mi-o în palmele pline;Cum aș putea răspunde copilului? Nu știu ce este mai mult decât el.Bănuiesc că ar trebui să fie blazonul stării mele sufletești,țesut cu fire verzi de speranță.Sau mai cred că este ștergarul Domnului,Ofrandă anume desenată spre aducere aminte,Purtând emblema Sa undeva prin colțuri ca noi … Citește mai mult

Walt Whitman – Rostul Firelor de Iarbă

de

Nu-i să elimine, nici să îngrădească, nici să scoată răuldin grozava lui grămadă (nici chiar să-l deie-n vileag),Ci să adune, să reunească, să extindă şi să-ntregeascăşi să sărbătorească ce-i veşnic şi ce-i bun.Semeţ e cântecul, şi vorbele, şi scopul,Să străbată vastele regate ale vremiiŞi ale spaţiului – marcând desfăşurări crescânde– dezvoltarea generaţiilor.Pornită-n tinereţea mea coaptă … Citește mai mult

Walt Whitman – Pe Când Înflorea Liliacul – 7

de

Nu doar pentru tine cel singur, euRamuri verzi și flori aduc tuturor sicrielor,Fiindcă proaspăt ca zorile, așa vreau să cântun cântec pentru tine,O, sănătoasă și preasfințită moarte.Pretutindeni buchete de roze,O, moarte, te-acopăr cu crini proaspeți șicu trandafiriDar acum îți ofer liliacul care cel dintâi înflorește,Și rup din belșug ramuri întregi din copăcelul meuȘi cu brațele … Citește mai mult

William Butler Yeats – Moarte

de

Nu există speranță, nici fricăÎn animalul care moare;Omul sfârșește, la o adică,Într-o nădejde temătoare.El a murit de mii de oriȘi pururi a renăscut din propriul praf;Unui om bărbăția-i măsoriCând înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,Nu ia în seama viața-i trecătoare,Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;El se-ndreptă spre moarte ca albinele … Citește mai mult