Mizerie – Versuri.pro

Daniel Iancu - Găinaț și Muci (Primăria din Pădure)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ședeau pe-o cracă 2 ciori,
Și 48 de cuci,
Și aruncau la trecători
În cap, cu găinaț și muci.
Iar 20 de vaci surori,
Stăteau alături pe trotuar,
Și aruncau în trecători
Cu bulgări mici de bălegar.
Iar 3 cămile criminale,
Te așteaptă după cotitură,
Să te acopere cu bale
Scuipate violent pe gură.
Și-n fine, 2 iepuroaice,
Pitindu-se pe după case,
Aruncă după trecătoare
Cu bălegi calde și zemoase.
La Primăria din Pădure,
Un grup de vulpi și de bursuci,
Sunt ocupați mai mult să fure
Și mai puțin să spele muci!
Încearcă toți să se ferească
Plecandu-și capul permanent
Ca nu cumva să-i nimerească
Scârbavnicul bombardament.
Iar câte unul dă să cadă,
Rostogolindu-se pe jos,
Căci de mizerie pe stradă
Asfaltu-i tot mai lunecos.
În acest timp pe stradă,
5 bivoli negri și cornuți,
Se-opreau, spectacolul să-l vadă
Aplaudând satisfăcuți.
Doar 2 oi behăitoare,
Ținându-se să nu vomite
De-atâția muci și de duhoare,
Se întrebau nedumerite:.
-Cum oare asta se permite,
Atât la cuci cât și la ciori,
Cât și tâmpițelor de vite,
Să murdărească trecători?.
Ședeau pe-o cracă 2 ciori,
Și 48 de cuci,
Și aruncau la trecători
În cap, cu găinaț și muci.

Junky feat B-Zar - Obișnuiți cu Mizeria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I (B-Zar) :
Rătăcind prin labirintul vieții
Încerc să deslusesc prin prisma ceții
Primele raze de soare în zorii dimineții
Savurând încătușat sentimentul libertății
Cel mai de preț dar pe care l-am primit cândva
De la regele cetății, născut într-o mizerie de țară
De ce ți-e frică nu scapi, viața-i o curvă ordinară
Cei care reușesc sunt proxeneții
Am fost șocat când mi s-a spus ce s-a schimbat de fapt
În spatele bunelor intenții,
Și că nu doar fumatul dăunează grav sănătății
Zâmbind doar ca să fac în ciuda tristeții
Mi-am băgat p**a, și-am înecat în budă
Tot ce ținea de pretenții
Aflat de 22 de ani în slujba umanității
Cu drujba-n mână-mi fac singur dreptate-n fața nedreptății.

Refren (Junky) (x2) :
Obișnuiți cu mizeria avem o viață incertă
Vocea noastră dă tonul, intrăm toți în alertă
Îndepărtăm bacteria, curățăm materia,
Strângem rândurile, adunăm infanteria.

II (Junky) :
Sunt cam exagerat când repetat, panicat
Susțin că sunt legat de teritoriul ăsta pătat
Când sunt plecat îi simt absența, când mă întorc, indiferența
De la el am moștenit reticența
Știe ce fac, îi simt influența
De-ar fi să plec, cu greu aș simți diferența
Murdar în nucleu, la suprafață fără scrupul,
Acum 2 ani iar mi-am modificat trupul
Eu încerc să zâmbesc, el mă udă ca într-o nuvelă
Că știe, f*tu-l în gură, că niciodată n-am umbrela
Încerc să visez la insulele trase
El mă trezește și-mi prezintă imagini scandaloase
Gunoaie în cantități voluminoase
Toate aranjate-n poze prea scârboase
Dar sunt obișnuit să-i simt răsuflarea rece
Cum e obișnuit un medic legist să disece.

Refren (x2)

III (Junky si B-Zar) :
Praful se ridică mai mult, cu fiecare secundă
Toată mocirla asta parcă încearcă s-o ascundă
Totu-i legat cu fundă doar ca să-ți sară-n față
Sunt mai multe tomberoane decât pofta de viață
Nu mai evoluează nimeni, omul devine cimpanzeu
Și nu-mi aduc aminte când a început să fie-așa greu
Nu mai există educație și nici dascăli
Cum credeam în viața frumoasă, acum cred în minciuni
Speranțele obișnuiesc să moară și-atunci
Nici gloanțele nu te mai omoară, și-arunci
Nuanțe vii peste mizeria ce te-nconjoară
Obișnuit să lupți pentru existență, devii o fiară.

Refren (x4)

Deliric 1 feat Alan Si Kepa - Nu Ne Schimbă Anii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deliric.
Auzi mami? Știu că ai zis că tu ești numai cu salata.
Da’ încă te aștept pe la noi, știi că avem mușchiulețul ăla bun.. Un pic da’ cărniță nu strică.
Ia cu porc, da
Ia cu porc, da
Ia cu porc
Ia cu porc
Ia cu porc, da
Ia cu porc
Ia cu porc
Ia cu porc, da
..
Stai așa, stai un pic, cică par un porc, cică par un pic, cică la iau din bar de lângă gagic
Că la iau pe par, Că le ridic pe cric
Că le trag de păr, că le-o pun la botic
Că le bat la cur ca un tătic, Că nu-s prea clar când le explic „că tu lingi dick, eu nu lindic”
Ooh, stai, ce să zic?
Nu mai vrei un mușchi.
Nu mai vrei un mic
Nu mai vrei ghiudel?
Nu mai vrei babic
Nu mai vrei cârnat
Nu mai vrei nimic
Că oi fi prost să te țin la cură
Te scot din post, îți pun carne în gură
Îți pun în bot o îmbucătură
Nu-ți dau ciuperci, nu-ți dau mălură
Mi-a zis că e vegană, nu se atinge de carne
Da’ a luat viermele în cioc ca un pui de vrăbie
Așa că hai la masă, ia-ți și-n plasă
Îți dau de ajuns să duci și acasă
Ia-ți un mușchi, nu-i carne grasă
Nu-i doar porc, e porc de rasă
Doar lasă-mă să îți dau să guști
Să-mi zici dacă îți place
Știi că nu e bine să o muști
Sper că mai știi cum se face.
[Refren x2]
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Nu ne schimbă anii!.
Kepa.
Bărbatu e porc, tot ce se poate
O arde non-stop cu bate încălțate
După o dușcă colindăm strada ca hrușca
Dușcă, tre’ să ne găsim câte o rățușcă
Are baltă pește chiar peste tot
Sirene pe stoc în ghene de bloc
Fete delicate pe chiloți au pete, pisicuțe, papițoi gen Hello Kitty
Mulți gagicari se trag în poză
Se dau adevărați??? fimoză
Mare afaceriști, mănâncă de sub unghii
Dau în panaramă de le sar păduchii
Singura gaură la care nu mă bag
E vorba de buric, nu e cea din ciorap
Am dat de o gagică și o întreb discret
„O sugi? ” ea zicea „Aici sau la pachet? „
??????
Ca la Totenham, fata lasă bale pe ea
Știa să înoate dar tot se îneca
O sugea peste gard gen folia seacă
Așa că fata mea nu o căuta
Că eu nu caut, intru pe la spate
Dai galben, cere fault
Doar gura e de tine când e vorba de s*x
Că Titus Steel te lovesc la mutrex.
[Refren x2]
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Nu ne schimbă anii!.
Alan.
Okay, dacă-i vorba de cash apar fete comune, de la sat la oraș
Cu pată gata pusă, gata de filaj
Că nu țin la nimeni ca adidași falși
Da’ îți spun care e treaba că nu sunt nebun
Ramâi cu buza umflată ca EBA
De defectele mele sunt mândru oricum
Știu că le ai și tu
Și încă ceva
Dacă treaba începe să se pupe
Te gândești imediat că poate se fute
Ce peste tot dai de tot felu’ de cârpe
Te porți finuț până treaba se impute
Te face porc, n-ai de ce să te superi
Să nu pui botu’, are cine să se ocupe
Dacă tot e vorba de bârfe
Cred că e timpul s-o dau pe față ca la tarfe
Și știu că știi ce zic
O vrei la distanță, prefer să n-o zic
Da’ dacă te gândești că nu va merge nimic
Cică a fost o greșeală o ștergi ca pic
Da’ stai un pic,
Asta chiar insistă,
Are engergie te ține în priză
Iar dacă te legi, ai grijă, rezistă
Stă cu gura pe tine, e prea m***ta.
[Refren x2]
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Suntem porci mami,
Nu ne schimbă anii!.

Saint-John Perse - Papagalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E un altul.
Un marinar bâlbâit îl dăduse bătrânei care-l vându. Stă acolo pe palier lângă lucarnă, unde bate în negru pâcla tulbure a zilei ca mâzga ulițelor.
Cu un dublu strigăt, noaptea, el te salută, Crusoe, când urci din gropile curții și împingi ușa gangului și ridici în mâini astrul precar al lămpii. Își întoarce capul spre a-și întoarce privirea. Omule cu lampa! Ce vrei de la el?…
Privești ochiul rotund sub polenul uscat al pleoapei; privești cercul de-al doilea, un inel de sevă moartă. Și pana bolnavă cade-n mustul de găinaț.
O, mizerie! Lampa suflă și pasărea dă un țipăt.

Mihai Eminescu - Cugetările Sărmanului Dionis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah! Garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa lumânare sfârâind seul și-l arde.
Și-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde –
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!.. Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii – la curcani vânătă-i creasta
Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.
Uh! Ce frig.. îmi văd suflarea, – și căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn – iar de coate nici că-mi pasă,
Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod – cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un șoarec, Doamne, – măcar totuși are blană.
Mi-aș mânca cărțile mele – nici că mi-ar păsa de ger..
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete și nevasta – o icoană.
Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de păianjen
Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te uiți la ele!
Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. – Într-un roi mai de un stânjen.
Au ieșit la promenadă – ce petrecere gentilă!
Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește;
Cela-i cavaler.. e iute.. oare știe franțuzește?
Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă.
Bruh! Mi-i frig. – Iată pe mână cum codește-un negru purec;
Să-mi moi degetul în gură – am să-l prind – ba las’, săracul!
Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul,
Dară eu – ce-mi pasă mie – bietul „ins!” la ce să-l purec?.
Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. – Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic,
Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane!.
Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntruna?
Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună?.
De-ar fi-n lume numai mâțe – tot poet aș fi? Totuna:
Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind – un Garrick,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric,
Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună.
Filosof de-aș fi – simțirea-mi ar fi vecinic la aman!
În prelegeri populare idealele le apăr
Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e – un vis șarbăd – de motan.
Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care
După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam,
Aș striga: o, motănime! motănime! Vai.. Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte!
Ah! Atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri – liliecii?.
Anathema sit! – Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, motani fără de suflet! – La zgâriet el v-a dat gheară
Și la tors v-a dat mustețe – vreți să-l pipăiți cu l***?.
Ii! Că în clondir se stinge căpețelul de lumină!
Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat.
De-aș putea să dorm încaltea. – Somn, a gândului odină,.
O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn – ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâțe și cu pureci și cu luna,
Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!

Truda - Supraviețuitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ori de câte ori, de ei mă împiedic
Încerc să mă calmez dar devin mai isteric
Prostul doar de bâtă și bătaie știe
Și își duce veacul în propria și sfânta nebunie.
Supraviețuiesc
Între țărani și țigani, goz și mizerii
Supraviețuiesc
Într-o fosă septică de iluzii.
Prost să fii, să n-ai nici noroc
Mușchi grămadă, minte deloc
Vă dau la o parte, fac potecă în căcat
În jungla asta eu sunt rege, pe zi ce trece.. tot mai însetat.
Supraviețuiesc
Între țărani și țigani, goz și mizerii
Supraviețuiesc
Într-o fosă septică de iluzii.
(Refren x2)
Supraviețuiesc
Între țărani și țigani, goz și mizerii
Supraviețuiesc
Într-o fosă septică de iluzii

Hafez - Mi-S Ochii Grei de Lacrimi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-s ochii grei de lacrimi. Mizerie și jale
dai celor ce-ngenunche în pragul casei tale.
În zori, când pe-a mea stradă se-nalță ca un soare
suava-ți frumusețe, o zi de sărbătoare
mă așteaptă. O, ai milă de inima-mi firavă!
A trupului tău mândru, de chiparos, e sclavă.
Vorbește-mi! A ta șoaptă e cel mai dulce cânt.
O, Saki, -n cupă toarnă-mi uitarea pe pământ.
De când de al tău farmec tu m-ai îndepărtat,
mândria mea veșmântul cel scump și-a sfâșiat.
Și Hafiz, disperatul, pe uliți rătăcește,
ca cerșetorul care comori regești râvnește.
Divanul

Robotzi - Mâzgă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mo: Ce faci Foca?
Foca: Da bine Mo, uite..
Mo: Foca ce pute așa, a ceaglă cu mușdei? Te-ai beșit?
Foca: Nu!
Mo: Ai plâns cu ochiul maro?
Foca: Nu!
Mo: Ai dat alarma la chiloți!
Foca: Ignoră-l, ignoră-l, ignoră-l..
Mo: Da ceva ai făcut, că pute!
Foca: Pute-n p***a matii.
Mo: Bleac i, asta duhnea, a urdă cohnită, iai urâta mi-scârboșenia dracu! Foca, ce pute, rumeu îi scârboșenia asta?
Foca: N-am idee. O ducem la laborator și vedem.
Mo: Du-o de-aici că vomit. Ai țâșnit!
Foca: Mediocrule, nu pot singur! Eu trag, tu împingi.
Mo: Tragi bulutucu tău după nas, că eu n-o ating.
Foca: Mdaa.
Mo: Ce zgâț faci Foca? Aici ce-i pute de-i sare lanțul de la pizza, și tu dai mesaje?
Foca: Sunt să-ți comand o pereche de c***e.
Mo: Ce fraiere, crezi că nu mă țin să împing pifitia asta? Ii f*t un șpiț în ureche, de tot împrăștii copacii.
Foca: Sigur că da.
Mo: Uha, fii pregătit să tragi! U, hua..
Muți pe mata, scârbofleasc-o. HU PUA.
Foca: Nu poți să-i dai șpecmă, că se regenerează.
Mo: (Urlet) Bungibungibungi bungi bum bum.. (oftează) Damiar Trompi încă-o p***a, am găsit soluția bună!
Foca: Tu, ești într-adevăr special.
Mo: Foca, dă-mi repede un sac cu apă.
Foca: N-am, da poți să faci dansu ploii.
Mo: No asta da idee. Fii atent Foca, ca un șoim ca, un șoim.
Trompi strânge-te de ouă da să plouă, da să plouă,
Dane jetul tău de rouă da să plouă, da să plouă,
Foca: Increfuckindibil. Acum testăm p***a, că mayga-i dizolvată.
Mo: Privește partea luminoasă, măcar nu mai pute.. ce dracu?
Foca: HI HI HI HI!
Punct.
Mo: Ai dat alarma la chiloți!

Radu Gyr - Noroiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Muniţii, cai şi oameni, zvâcnim în lungi coloane,
cu mucegaiul ploaie, şi somnul în ciolane.
Omizi lichefiate ne curg pe sub cămaşă,
când burniţă cleioasă pe pleoape ni se-ngroaşă.
Hârâitor, oftatul îşi sparge-n piept coptură,
între gingii rămâne sleită-njurătură.
Şi oameni, cai, muniţii, călcăm băloşi de ploaie,
prin Rusia enormă, cu pântec de noroaie.
Bocancii sparţi, prin pâlnii şi guşi de iaduri, calcă
şi pasul cară smârcul tot, halcă după halcă.
Mocirle despuiate, cu zburdă desmățată,
sar moale şi ne muscă, rânjind, de beregată.
Băltoacele se uscă pe noi şi ni se-agaţă,
valvoaie şi leproase, de umeri şi de viaţă.
Şi noi călcăm-nainte, muniţii, oameni, vite,
dormind, în mers, prin zeamă mocirlei nărăvite,
pe când noroiul cască şi, plescăind, se scoală,
plesnindu-ne obrajii cu drojdie de smoală.
Zbârlit, îşi umflă-n drumul truditelor companii
spinările puhave şi negre de jigănii.
Flămând, holbat la pândă, ca o ciudată fiară,
ne-nhață şi ne trage în putreda lui gheară.
Ne cheamă, ne momeşte, se gudură, ne suge,
ne linge şi ne leagă cu lanţuri şi belciuge.
Cu duhnet ne sărută, ne scuipă, ne despoaie,
icnind, ne tencuieşte cu lespezi de noroaie.
Toţi suntem o mocirlă, din frunte la obiele,
parc-auzim noroiul cum clefăie sub piele,
cum plescăie în carne, cum fâsâie în oase,
şi, fleşcăit, ne iese prin pleoapele vâscoase.
Şi oameni, cai, muniţii, zvâcnim în lungi coloane
Se-nfundă cauciucuri şi roţi de camioane,
Şi caii până-n oişti, şi ‘trupa’ până-n şale,
Şi sufletul şi viaţa, în măzga asta moale
Şi noi călcăm-nainte, prin mlaştinile oarbe,
hohotind, nămolul ne suge şi ne soarbe,
ne bea şi ne scufundă, adânc şi leşiatic,
în leagănul lui muced şi vânat şi sălbatic.
Colonia Manhaim, Octombrie 1941

Georg Trakl - Visul Răului - A 2-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gang văruit; o piață fără nume;
Ruine negre-n soare se deșteaptă.
Spre-o casă umbră și schelet se-ndreaptă
Catarge, pânze-n port sclipesc în spume.
Un preot, o gravidă-acolo-n lume.
Ghitare sună, goale-odăi așteaptă.
Se strică-n auriu castana coaptă;
Biserici fastul trist își urcă-anume.
Prin măști livide Răul crunt scrutează.
Palate sumbru-amurgesc, cu groază;
Pe insule se mișcă, seara, șoapte.
Însemne-n zbor de păsări descifrează
Leproși ce, poate, putrezesc în noapte.
Frate și soră-n parc frig au să rabde.