I (B-Zar) :
Rătăcind prin labirintul vieții
Încerc să deslusesc prin prisma ceții
Primele raze de soare în zorii dimineții
Savurând încătușat sentimentul libertății
Cel mai de preț dar pe care l-am primit cândva
De la regele cetății, născut într-o mizerie de țară
De ce ți-e frică nu scapi, viața-i o curvă ordinară
Cei care reușesc sunt proxeneții
Am fost șocat când mi s-a spus ce s-a schimbat de fapt
În spatele bunelor intenții,
Și că nu doar fumatul dăunează grav sănătății
Zâmbind doar ca să fac în ciuda tristeții
Mi-am băgat p**a, și-am înecat în budă
Tot ce ținea de pretenții
Aflat de 22 de ani în slujba umanității
Cu drujba-n mână-mi fac singur dreptate-n fața nedreptății.
Refren (Junky) (x2) :
Obișnuiți cu mizeria avem o viață incertă
Vocea noastră dă tonul, intrăm toți în alertă
Îndepărtăm bacteria, curățăm materia,
Strângem rândurile, adunăm infanteria.
II (Junky) :
Sunt cam exagerat când repetat, panicat
Susțin că sunt legat de teritoriul ăsta pătat
Când sunt plecat îi simt absența, când mă întorc, indiferența
De la el am moștenit reticența
Știe ce fac, îi simt influența
De-ar fi să plec, cu greu aș simți diferența
Murdar în nucleu, la suprafață fără scrupul,
Acum 2 ani iar mi-am modificat trupul
Eu încerc să zâmbesc, el mă udă ca într-o nuvelă
Că știe, f*tu-l în gură, că niciodată n-am umbrela
Încerc să visez la insulele trase
El mă trezește și-mi prezintă imagini scandaloase
Gunoaie în cantități voluminoase
Toate aranjate-n poze prea scârboase
Dar sunt obișnuit să-i simt răsuflarea rece
Cum e obișnuit un medic legist să disece.
Refren (x2)
III (Junky si B-Zar) :
Praful se ridică mai mult, cu fiecare secundă
Toată mocirla asta parcă încearcă s-o ascundă
Totu-i legat cu fundă doar ca să-ți sară-n față
Sunt mai multe tomberoane decât pofta de viață
Nu mai evoluează nimeni, omul devine cimpanzeu
Și nu-mi aduc aminte când a început să fie-așa greu
Nu mai există educație și nici dascăli
Cum credeam în viața frumoasă, acum cred în minciuni
Speranțele obișnuiesc să moară și-atunci
Nici gloanțele nu te mai omoară, și-arunci
Nuanțe vii peste mizeria ce te-nconjoară
Obișnuit să lupți pentru existență, devii o fiară.
Refren (x4)
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură, marcată de mizerie socială și lupta constantă pentru supraviețuire. Perspectiva este una pesimistă, evidențiind deziluzia și lipsa de speranță într-o lume coruptă și nedreaptă. Refrenul subliniază familiarizarea cu această stare precară, transformând-o într-o condiție acceptată.