Mihai – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Întoarcerea Lui Mihai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întoarcerea lui Mihai.
De la lungi războaie, Mihai cu mărire
Intră-n capitală cu a lui oştire.
El se urcă-n tronu-i mândru ocolit.
Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:
– „Doamne! Focul arde în această ţară.
Încă ieri cu ură mulţi se răsculară.
Dar răzvrătitorii s-au întemniţat
Şi prin zelul nostru ţara a scăpat.”
– „Voi zdrobi răscoala ce ţara urăşte;
Dar voi sparge încă pricina ce-o naşte:
Dacă astă ţară umblă-a se scula,
Este semn că n-aveţi simpatia sa.
Lui Rodolf voi scris-aţi că e răzvrătire,
Că ai noştri cată cu a lui unire.
Dacă cel ce-o cere e răsculător,
Ţara mea, eu însumi sunt răzvrătitor..
Am învins păgânii, i-am gonit afară;
Dar a lor sămânţă o găsesc în ţară.
Ea-nconjoară tronul pentru a-l răci
De inima ţării, apoi a-l lovi.
Neputând acuma tronul să lovească,
Ea îi urcă scara ca să îl mânjească.
Tronului nu-i pasă de loviri străine
Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine.
Planta nu se teme de cei ce-o jignesc,
Ca de viermi ce-n sânu-i nasc ş-o veştejesc.
De-aş şti că sceptrul se robeşte vouă
Şi oricui să fie, eu l-aş rupe-n două!
Jugul celor barbari oare l-am spart eu,
Ca sub jugul vostru să-mi plec capul meu?
Prinşii fie liberi! Au cuvântu-mi dat.
Voi intraţi în noaptea d-unde v-am luat!”

Dgm - Hasa Passan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe vodă-l zărește
Cu mașina trecând
Prin șiruri
Cu euro în mână
În lături
S-azvârle mafia păgână
Căci vodă o-mparte
Șosea el făcând
Și-n urmă aleargă
Și tare-njurând
Armata română
Passan din limuzină
Trimite mesaj acum
În spate
Armate române aruncă
Furioși ienicerii
Scot pe urechi fum
Dar Hasa rămâne
Ca prostu-n drum
Se scarpină la bucă
Mihai îl vede
Și alege jandarmi doi
Se-ntoarce
Și ia o lopată
Ca volbura toamnei
Se scarpină la c_i
Se duce spre gloată
Îl vede pe Passan
Și-l face cioroi
Și-i dă în cap
Cu acea lopată
Passan de țărână
E negru pământ
El vede de-odată
Cum sufletul i se rapune
Și Mihai îi spune
-Stai Hasa
-Un pumn în nas
-Să-ți mai trag
-Că nu te-am găsit nicăierea
-Să-ți trag un șpiț
-Și să te arunc peste prag
-Că acum ți-ai pierdut puterea
Sălbaticul vodă
E în blugi Armani
Și pe lângă el
Se-nchinau dușmanii.
Gigantica poartă
O coroană pe frunte.
Și ceasul-i Rolex
Cu diamante multe
Și își numără banii
Și a plecat acasă Mihai
Că l-a golit pe Hasa
De parai.
Și un pumn
El i-a mai tras
De i-a căzut
Părul din nas.

Giemsi - Dublă Personalitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am crescut la bloc în vreun cartier,
Nu fumez, nu mă droghez și n-am cazier,
Aparent nu sunt deloc interesant precum Homer,
Dar dacă sapi adânc, găsești planuri de inginer,
N-am vrut s-atrag prea mult atenția ca un giuvaier,
Dar am dat roade tot timpul, ca un pom fructifer,
Am văzut totul altfel, ca din elicopter,
Și-am vrut să stau aproape de tine ca un colier..
Mă agăț de orice detaliu, ca hainele de cuier,
Și-ți spun doar adevărul, că doar ești coechipier,
Încă nu ești conștient de ceea ce pot să ofer,
Nu știi ce poate fi după ușă, ca-n frigider..
Mă uit în ochii tăi, ești rătăcit ca un fișier,
Nicio reacție, parc-ai fi piesă de mobilier.
Zăpăcit de cap parcă aș fi curier,
Fără să îmi dau seama, învălui tot în mister..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă dublă personalitate.
Mi-am exersat vocea încă din prima clipă,
Trebuie să ai talent ca să faci parte din echipă,
Să fii imun la gripă, să taci când unii țipă,
Să strângi orice sfat primești, nu să faci risipă..
Un fel de Eminescu, de-aia mă cheamă Mihai,
Transmit tot ce gândesc și tot ce simt, prin viu grai,
N-am trăit pe vremea Comunismului, dar chiar și-așa,
S-au schimbat prea multe în prea puțini ani, părerea mea..
N-am fost în niciun anturaj,
Am știut să fac din muzică baraj,
Dacă ar fi să facem un sondaj,
Eu am ajuns unde-am vrut, ei sunt încă în șomaj..
Am făcut un liceu, am zis să fac și facultate,
Să fac cumva să reduc din păcate,
Nu mă las dus de val, nu vreau s-am vise sparte,
Și-o să-mi fac parte că muzica nu mă cară-n spate..
Uneori trist, alteori prea fericit,
Tot ce vreau este să mă fac auzit,
Două lucruri opuse într-o entitate,
De-aia se cheamă Dublă Personalitate.

Polina Manoilă - Neicuță Ion și Mihai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Frunzuliță de susai,
Neicuță Ion și Mihai,
De ce stați la poarta mea
Ca să-mi furați dragostea,
Eu nu știu ce-i de făcut
Că amândoi mi-ați plăcut,
Neicuță Ion și Mihai!
Aseară la șezătoare
Mi-ați luat furca la plecare,
Mi-ați luat fusul și furca
Și nu știe nimenea,
Măicuța mereu mă-ntreabă
„Unde-i furca, fată dragă?”,
Neicuță Ion și Mihai.
De mi l-o fi luat Ion
Să n-aibă parte de somn,
De-o fi luat-o Mihai
Să n-aibă parte de cai,
Amândoi să mă dorească
Să facă cu mine casă,
Neicuță Ion și Mihai.
Neicuță Mihai și Ion,
Lăsați-mă ca să dorm,
Și pe care l-oi visa
Cu acel m-oi mărita,
Să văd care mi-e soarta,
Domnul pe cine mi-o da,
Neicuță Ion și Mihai.

Nicu Paleru - Sfântu Petru și Mihai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sfântu Petru și Mihai
Și-au făcut o crâșmă-n rai, mă
Sfântu Petru și Mihai
Și-au făcut o crâșmă-n rai, mă.

Hai, hai, vinul dulce,
Cine-l bea în rai se duce
Hai, hai, vinul acru,
Cine-l bea se duce dracu! x2

Dumnezeu că e mai mare
Șade pe butoi călare
Dumnezeu că e mai mare
Șade pe butoi călare.

Hai, hai, vinul dulce,
Cine-l bea în rai se duce
Hai, hai, vinul acru,
Cine-l bea se duce dracu! x2

Sfânta Precista și ea,
Tot cu gura la canea, mai
Sfânta Precista și ea,
Tot cu gura la canea, mai.

Hai, hai, vinul dulce,
Cine-l bea în rai se duce
Hai, hai, vinul acru,
Cine-l bea se duce dracu! x2

Toarnă, toarnă cu bardaca,
C-am stat două zile nebăut
Am pilit o vatra azi-noapte
Și n-am terminat ce-am început x2

La băut, nimenea
Niciodată nu mă ia
Că sunt băutor fruntaș
Toți mă știu de nas! x2

Toarnă, toarnă vin cu cana
Mai e mult până m-oi sătura
Se golește damigeana
Și mă uită ca un dușman la ea! x2

La băut, nimenea
Niciodată nu mă ia
Că sunt băutor fruntaș
Toți mă știu de nas! x2

Adu țuică din cămară
O mai fi pe fund în vreun butoi
Toarnă, toarnă în pahare
Am un chef, petrecerea e-n toi x2

La băut, nimenea
Niciodată nu mă ia
Că sunt băutor fruntaș
Toți mă știu de nas! x2

Nord - Gemeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am un cadavru al meu și numai al meu.
De la distanță nu-mi dau seama cine-i cine,
Doar când se apropie timid
Văd că el îmi seamănă puțin mai mult.
Și-l arăt tuturor mândru de parcă eu l-aș fi creat.
Toți se minunează când le povestesc cum.
Ne plimbăm adesea printre forme și fonduri,
Ne prindem de picioare să nu ne rătăcim.
Câteodată el aleargă mai repede
Și eu trebuie să calc mai apăsat.
Mă împletesc din când în când
Dar e acolo să mă sprijine cu umbra
Și pașii lui par să îi poarte pe-ai mei,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru sub tălpi și-l cheamă Mihai,
Probabil un copil căci zâmbind îmi pune piedici:
Cui în pantofii mei de dans.
Bate adesea în caloriferul meu
Asemenea unui crivăț pustiitor.
Câteodată mă cutremură povestea lui
Și-mi împreunez mâinile să tacă.
Îmi împinge sângele din când în când
Dar îl opresc și-l cert puțin.
Ritmul său pare să îmi cânte doar mie,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru în piept și-l cheamă Mihai,
Probabil un bătrân căci șchiopătează sub o povară grea:
Medalion pentru o sticlă cu alcool medicinal.
Vorbim adesea despre lună și stele,
Ne uită Dumnezeu cu nopțile – argintii.
Câteodată râde dar cel mai des tace
Și eu îl întreb politicos despre vremuri.
Încearcă să mă sărute din când în când
Dar privesc în altă direcție și tușesc.
Fredonează sfios înainte să adorm,
Cel puțin de când am descoperit că.
Am un cadavru pe buze și-l cheamă Mihai,
Probabil un poet căci are mâna tocită:
Ruj pentru întâlnirea cu Cosmosul.
Am citit undeva despre ei
Că au scris undeva despre mine.
Am încercat să le vorbesc dar
Au scos umbrelele și-au fugit.
Acum o sumedenie de falși artiști
Mă ciopârțesc și mă analizează.
Eu visez că nu pot să visez,
Cel puțin de când am descoperit că.

Alexandru Andries - Mihai, Câți Copii Îmi Dai?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

„Acum nu mai e vreme”, se ridică-n picioare Vasile,
„Ne-om aduna și-om vorbi mai peste vreo două-trei zile.. „
„Ascultă, boiere, la ușă e strajă,
Așa că n-o să ieși să te plimbi pe plajă,
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câți copii îmi dai! „
„Selim”, zice-acesta, „copiilor mei le e foame,
La voi nu sunt cartofi, la voi cresc numai banane”.
„Lasă, nu-ți fă tu griji”, vorba Selim i-o-ntoarnă,
„Că-i pun să culeagă banane la toamnă;
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câți copii îmi dai! „
„Dar aici s-au născut”, intervine Vasile din ușă,
„Aici au condiții, la voi n-au decât câte-o mătușă! „
„Tu ce te amesteci? „, Selim îl privește,
„Poate că tocmai mătușa aceea-i iubește!
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câți copii îmi dai! „
„Ba nu-ți dau nici un copil”, Mihai se burzuluiește,
„Până nu mă conving că așa la voi se trăiește,
Vreau să verific Coranul și bugetul alocat,
Programul lor zilnic și fiece pat”
Selim zice „Hai,
Copiii sunt ai mei, Mihai! „

Underman - Cântec Pentru Mihai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Raze de lumină mă caută insistent,
Vin de la serviciu, se pune roșu, oricum sunt lent,
În dreptul meu o Dacie dă stop câteva secunde
Asta e ceva obișnuit la noi, pe aici, aproape oriunde,
Doar că are pe geam o poză cu cineva ce-mi pare cunoscut,
Și a trecut ceva timp de când nu l-am mai văzut.
Genul acela de imagine cu dungă neagră în diagonală
Și tipul de pe ea aș putea să jur că-l știu din școala generală
El să fie? Oare ce a pățit? Poate totuși nu este el ci un alt destin nenorocit
Se face verde, intru pe alee, cu gândul la omul din geam,
Exact în locul ăsta a fost ultima dată când l-am văzut, acum mai bine de un an
Amintiri și jocuri, oameni de-ai noștri și locuri,
Doar am crescut împreună încolțit de aceste blocuri.
Sunt trist și totuși nu-mi dau seama de ce ar durea
Poate că totuși nu este el și eu bat câmpii aiurea.
Ajung acasă și ai mei mă întreabă „Ce ai? „,
Le spun că am văzut o poză cu doliu și cineva care semăna cu Mihai.
Încep să meditez când am apreciat ultima dată zorii dimineții,
Ce căutam pe Pământ și care este sensul vieții.
Uitam să apreciem înghesuiți în acest orășel,
Atâtea gânduri, și totuși poate nu este el și eu mă-nșel.
Am îngropat după câteva zile la mine în dormitor
Imaginea și gândul care au rezultat atunci la acel semafor.
Mai târziu, fără prea mult menajament, impresia mea s-a confirmat,
Mihai murise într-un accident recent.
Mă gândesc la cei care au plecat la cer și nu știu ce să le cer,
Ce scurtă e viața și eu habar nu am să o apreciez.
Asta este soarta, nu îi te poți opune,
Pentru destin noi nu suntem nume
Ci doar un mare șir de umbre.
Adorm cu capul în pernă, căci noapte mă atinge,
Și simt în jurul meu realitatea cum, parcă, treptat se stinge.
Mă văd pe un teren de joacă, să tot fim vreo zece,
Și printre ei îl văd și pe Mihai, nu mai înțeleg ce se petrece,
Dar ne prindem în joc și alergăm la minge,
Ne prăpădim de râs, parcă suntem copii din nou, nimic nu ne atinge.
Suntem vioi și plini de viață,
De mult n-am mai trăit o senzație cel puțin așa, la fel de frumoasă.
Parcă trec ore în șir și nimeni nu se opune,
Dar la un moment dat trebuie să ne oprim pentru că soarele apune.
Ne strângem în cercul de rămas-bun, pentru data viitoare,
Mă uit la cei din jur și observ cu stupoare
Că nu reuşesc să le deslușesc chipul lor cât încerc,
Și nu știu de ce, dar parcă îmi aduc aminte de imagini cu unii în cer.
Îmi dau seama că doar chipul lui Mihai îl remarc,
Zâmbește, este liniștit și mă privește ca pe un om drag.
Îi spun, Mihai, te rog să mă ierți, nu știu ce mi-a venit,
Dar acum recent, eu am avut impresia că tu ai murit
Cât de tâmpit să fiu, te rog încă o dată să mă ierți
Nu știu de unde naiba am tras eu concluzia asta, poți să mă cerți,
Și el începe să râdă și îmi spune liniștit
Ei, nu vezi că sunt plin de viață, cum să fi murit?
Se întoarce și pleacă, zâmbind, părăsind terenul,
Și rămân alături de ceilalți cărora nu le înțelegeam încă felul
Zâmbesc, și încep să le povestesc și lor, ce gafă am făcut,
Crezând că Mihai e mort și cum m-am înșelat eu atât de ușor
Când colo el este plin de viață,
Uite cum ne jucam împreună, toți, încă de azi-dimineață.
Unu’ de față se aproprie, tot nu mă lasă să îi văd fața,
Mă atinge pe umăr și îmi spune asta: „În cele din urmă să știi că tu nu te-ai înșelat,
Mihai a murit, doar că el încă nu a aflat. „
Și tresar, și parcă sunt sloi de gheață,
Astfel de vise am mereu, nu este prima dată.
Mihai mi-a fost coleg de școală
Și asta chiar este o poveste, din aceia, reală.