Versuri corectate și adnotate
Umbra lui mă urmărește..Parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor sănătos,după poezia „Criticilor mei”, aparținând unui autor, al cărui nume întreg (Mihai?) prin „negura de vremi”, îmi scapă..Umbra lui mă urmărește peste tot pe unde-aș merge,Chipul lui îl am în minte, niciodată nu se șterge!Prea ades mi se întâmplă, să fiu comparat cu dânsul..(Dac-ar … Citește mai mult
lui Eminescue viuca aurul în pântecele unei mineși-l știu –dar luminează el și pentru mine?sublimîl simt ca pe-un arheu ce ne constrângesă fim –dar poartă el și vadra mea de sânge?căci eunu-l vreau balsam pe răni ci drob de saremereusă-mi muște inima când nu tresare.dar cumsă-i aflu azi cumplitele vocale?acumculcușul meu sunt șapte săbii goale.O! … Citește mai mult
Atât de fragedă, te-asameniCu floarea albă de cireș,Și ca un înger dintre oameniTe ștergi de mine ca de preș.Abia atingi covorul moale,Mătasa sună sub picior,Și de la creștet pân-în poaleMa cam trece un fior.Din încrețirea lungii rochiiRamai ca proasta într-un locS-atârnă sufletu-mi de ochiicei plini de Burger și Noroc.O, vis ferice și solubil,Mireasa blândă din … Citește mai mult
De vrei ca toată lumea nebună să o faci,În catifea, copilă, în negru să te-mbraciCa marmura de albă cu fața ta răsari,În bolțile sub frunte lumină ochii mariȘi părul blond în caier și umeri de zăpadăÎn negru, gură-dulce, frumos o să-ți mai șadă!De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie,Atuncea tu îmbracă mătasă … Citește mai mult
Cu penetul ca sidefulStrălucește-o porumbiță,Cu căpșorul sub aripăAdormită sub o viță.Și tăcere e afară.Luminează aer, stele.Mută-i noaptea — numai râulSe frământă ‘n pietricele.
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă,Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie s-o schimbe,La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboarăȘi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară,Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor … Citește mai mult
Lui Mihai Eminescu.Știu: cândva, la miez de noapte,Ori la răsărit de Soare,Stinge-mi-s-or ochii mieTot deasupra cărții Sale.Am s-ajung atunce, poate,La mijlocul ei aproape.Ci să nu închideți carteaCa pe recile-mi pleoape.S-o lăsați așa deschisă,Ca băiatul meu ori fataSă citească mai departeCe n-a reușit nici tata.Iar de n-au s-auză dânșiiAl străvechii slove bucium,Așezați-mi-o ca pernăCu toți codrii … Citește mai mult
Lui Mihai Eminescu.Sub un tei ce înflorește,ea, frumoasă, se oprește.„Bună seara, fete două,Cu ochi înmiresmați de rouă!”„Bună seara! Dar sunt una!”Printre genele femeii,răsărea pe cer și Luna.De sub tei ce înflorește,ea, frumoasă, se pornește.„Rămâneți cu bine, doiTei cu tremurate foi!”„O, drum bun! Nu-s unul oare?!”Printre foi ca niște lacrimirăsărea și sfântul Soare.
Lui Mihai Eminescu.Şuieră o quadrigă pe câmpiasecundelor mele.Are patru cai, doi luptători.Unul e cu ochii-n frunze, altulcu ochii în lacrimi.Unul îşi ţine inima înainte, în cai,altul şi-o târăşte peste pietre, în urmă.Unul strânge frâiele cu mâna dreaptă,altul tristeţea în braţe.Unul e neclintit, cu armele,celălat cu amintirile.Şuieră o quadrigă pe câmpia secundelor mele.Are patru cai negri, … Citește mai mult
Din patru direcţii şi chiar din mai multe,Un foşnet şi-un zgomot de paşi:Trăsura cu domnul Mihai EminescuSe-aude venind către Iaşi.Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,Ce palid la faţă mai eşti!Şi ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?Şi ce e pe la Bucureşti?.Sau vii dinspre casa natală, poete?Sau vii dinspre morţi către … Citește mai mult