Versuri corectate și adnotate
Fericiți cei care pot zbura,Pe care aerul îi iubește și-i ține.Marin SorescuLui Iurie SadovnicMă-ntorc, o, soro, iar la tineCu vorbe cât mai pământești,Căci unde nu ești tu nu-i bine,Nici unde necântată ești.Cuvine-se-n cuvânt de aurSă te îmbrac și nu-l găsesc.Nici nu știu cum să-ncep mai binePe nimeni eu să nu jignesc.Un bob de sare argintieEști … Citește mai mult
Melifluentă lună cu buze de nebuniGurmande-n noaptea asta sunt burguri și pășuniPot bine aștrii-asemeni albinelor să fieDin mierea luminoasă scriind rău bolți de vieCăci orice rază-a lunii căzându-le din cerPrea dulce lor o rază-i de miere-n spalierOri eu ascuns concep ah! prea dulce aventuraȘi teama mi-e de acul de foc de-albină-ArcturaCe raze dezolante își lasă-n … Citește mai mult
Am prins în mâini, în zori, o stea care cădea,Să nu lovească-n aripi, în aer, o albinăCe se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,Către prisaca ei, de miere și lumină.
Numai albinele mai pot alege din tutunceva bunătate.. – șiprin pâlniile florilor lui picurăectar..Acum, toamna, doardar floarea tutunului mai poate ademeni într-un ultim zborpe lângă ciurul zăpezilor..Fără teamă sorb din rozele pâinii, fărăfrică – plecate sunt rândunicile cese hrănesc cu adunătoare de miere șimiere neajunsă la stupi.. (O!rândunicile ar putea suporta frigul iernilor noastre, darsomnul … Citește mai mult
Lângă mare zveltele agaveînfloresc. Puterea miereivindecă albinele bolnave,frânte de tăria verii.Multă boală ți-o-mprumută țiecare stai printre agaveurnele și calmul și o miede albine-n ore grave.Vol.”Nebănuitele trepte” (1943)
Vreau miere, miere proaspătă din faguri!Miere jertfesc celui ce dăruiește,Îngăduie și-i bun – sus inimile!
Peste portocalizorii se iveau.Albine de aurmierea cătau.Unde o fimierea?.În floarea albastrăeste, Isabel.În floarea aceluirozmarin stingher.(Pentru maurșa mică de aur.Șa de-alamă puipentru soața lui.).Peste portocali zoriise iveau.
Faguri cu miere pliniSunt ochii tăi umpluți cu soare,Ochii tăi, iubito, ochii tăi nu-i voi mai vedea.Iar mierea va continua mai departe să curgă în alțifaguri străini.
O miere aurie s-a vărsatDin fagurul apusului în holdă,Iluminând belșugul de recoltăȘi poleind ținutul secerat. Apoi, când soarele s-a scuturat în desfrunzire de vâlvoare-nvolbă,Văzduhul dogorind părea o boltăDe uriaș cuptor înflăcărat. Simțeam cum urcă spre-nstelarea-naltăDin grâul ars de soare un prinosDe-arome-mbătătoare laolaltă.Ieșea din câmpul greu de-atât prinosOmul cu fruntea că o pâine caldăCum aburită din … Citește mai mult
S-a întors cercetătoareaSă le spuie la suroriCă-i deschisă toată floareaȘi câmpia, de cu zori.Și-au plecat aproape toateLa cules, cu mii și mii,Lăsând vorbă la nepoateSă-ngrijească de copii.Căci mușcoii și bondariiȘi-alte neamuri de pădure,Pe șoptite, ca tâlharii,Umblau mierea să le-o fure.Însă paza-n stupi e bună,Că târziu, după apus,Colo jos, sub stupi, la lună,Ei zăceau cu burta-n … Citește mai mult