Nichita Stănescu - Elegia a Zecea
Sunt. / Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fugind. / … →
Sunt. / Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fugind. / … →
Pământul, jos, e mic și efemer. / Abia văd omuleții laolaltă. / Ce sus mă … →
Cer striat al sfintei mele ciuperci, / miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi / furnici de … →
Ritmuri pentru nunțile necesare. / Capăt al osiei lumii! / Ceas alb, concis al minunii, … →
Și poate de aceea… / Și poate de aceea, că nu suntem metalici / și … →
Când fulgerul mi-a spintecat privirea pentru prima oară, / sfidam ieșirea în plină seară de … →
O mână apăru din pământ, / aruncă în aer piatra. / Unde-i piatra? / Pe … →
Născut din setea de cunoaștere mă ridic peste mulțime / Cu mesaje divine codificate prin … →
Os eu, os tu, / de ce m-ai înghițit? / Nu mă mai văd. / … →
Mi-am plăsmuit un suflet din țândări de bolid, / Aerian și aspru, cu nostalgii de … →