mestesug – Versuri.pro

Daniela Condurache - De La Dorohoi Încoace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De la Dorohoi încoace
Toată lumea-i cu cojoace,
Dar numai la mine-n sat
Cojoace nu s-or purtat,
Că-i satul dinspre vale
Și-s departe cojocarii.
Promoroaca-i pe lăstar
Și cum o dat iarna iar
M-am dus la un cojocar
Ca să-mi facă un pieptar,
Un pieptar și un cojoc
Să nu-mi fie frig deloc.
Eu îl cat la el acasă
Și el stă-n crâșmă la masă.
– Gata sunt straiele mele
Ori să-mi iau gând de la ele?
Cât o fost iarna de mare
Am dus frigul la spinare
Și l-oi duce și la anul
Când n-a mai bea cojocarul.

Marin Sorescu - Nu Te-ncurca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu te-ncurca.
Boc! Boc! În poartă.
Spre dimineață, cu vreo trei zile până-n Crăciun.
– Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă –
Sare muierea. Nu se sculaseră, că era prea de noapte.
Afară iar: Boc! Boc!
– Care ești, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pată mare albă.
Era iapa, legată de poartă.
Și ăla bătea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Și când l-a văzut pe Gheorghe c-a ieșit
C-o mână băgată pe mâneca hainei și cu alta afară,
A început să-l certe.
– Ba, ce faceți? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?.
Intră în casă și descarcă o desagă de ghete rupte,
cizme scâlciate, pantofi.
– Mă, venii la tine să-ți aduc astea, că nu mă lasă
năcotele de copii,
Că se duc la horă.
Mai rămăseseră vreo două ciubote-n desagă,
Le descarcă și pe alea.
– Mi le faci până-n Crăciun!
– Păi, Crăciunul.. Că e poimâine..
Gheorghe se uită la grămadă, se mai scarpină în cap
Nu-i convenea.
– Mă, nasule, n-oi putea, că e prea aproape
Poate așa într-o lună-două
– Ba, dacă nu poți, nu te-ncurca.
Ba, uită-te-n ochii mei.
Dacă nu poți, nu te-ncurca, ba!
C-așa mi-a mai făcut al lui Vintilă
Din Trântoru, că i-am dus puțină de varză
Să mi-o dreagă și mi-a ținut-o în prișpă
Pân’ la Paști și-am rămas fără varză la copii.
Se sculase și muierea lui Gheorghe.
Se-mbrăcase și venise la vatră,
Unde se duceau tratativele.
Văzând maldărul de plotoage și știindu-l pe bărbatu-său
În stare să lase totul baltă și să dreagă o pereche-două
De bocanci – și știindu-l și pe nașul Cornita cârcotaș,
Că nu le face bine, a-nceput să ia vechiturile
Una câte una și să le bage la loc în desaga.
– Ba, nu te-ncurca, ba, dacă nu poți!
Nu te-ncurca, ba, continuă ăsta cu gura mare,
Că se speriaseră și găinile care acum se sculau..
– Nu se-ncurcă deloc, nasule, că nu poate!
Trebuie să tăiem porcul,
Trebuie să aducem lemne și nu poate acum.
Gheorghe făcea și el cizmărie când putea,
Printre picături, învățase la armată
Și când avea timp, mai scotea și el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi plătit.
Și-l mai și certa.
S-a supărat și-a plecat bombănind.
A-ncalecat pe iapa a albă și-a plecat la alt meșter,
Tocmai în partea ailaltă a satului.
Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Nătarai. Se mutase la deal, și-avea casa din vale de biserica
A veche.

Lucian Blaga - Olarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De veacuri ei îşi au aci lăcaşul, de la începutul
cel dintâi, groteşti şi tâmpi, guşaţii fără grai.
Olari ei sunt, sortiţi să-nmoaie şi să coacă lutul.
Ca nişte zmei întârziaţi şi blânzi
cu feţe prelungite în cimpoaie,
arhaici inşi, îşi poartă pe sub plai
un vis fragil prin zilele greoaie.
Se-nvârte roata, sfârâind, în orice casă.
De faţă sunt, în inimă, tiparele bătrâne.
Trudescu-se ca-n somn olarii, şi mocnesc lângă cuptoare.
Numai arar sunt cercetaţi
de vreo lumină şi de zâne.
În văile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai încete,
dar nici alt sat în care să se ardă
ulcioare mai frumoase şi mai zvelte,
cu mijlocul de păcătoase sfinte fete.

Floarea Calota - Ieșoară, Ie Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ieșoară, ie veche,
Dragoste fără pereche,
Ieșoară, scumpă ie,
Rogu-te, șoptește-mi mie
Ce dor sfânt a pătimit
Fata care te-a-ntocmit,
Spune-mi cum l-a putut duce
Tot cosând în semn de cruce
Firuleț, bob numărat,
Răbdare de unde-a luat,
Cu ce vorbe s-a rugat
Atunci când te-a întrupat.
Ieșoară, scumpă ie,
Haină pentru cununie,
Ca pruncu-n burt-ai crescut,
Nevăzut, necunoscut,
Ai fost taina ei anume
Până când te-a scos în lume,
Era câmpul plin de flori,
Chiar de Paști, în sărbători,
Sufletul își alinare
Că Iisus abia-nviase,
Nădejdea i-ai întărit
Și alesul i-a venit
Tot cu haine de scumpie
Bune pentru cununie,
Prunci frumoși să odrăslească
Și ca buni creștini să-i crească,
Ie, haină de minune,
Multe-ai auzit prin lume,
Chiar și gânduri nerostite,
Plâns de inimi rătăcite
Ca lacrima șiruite,
Ca arniciul despletite
Și ca fluturașii mii,
Ca mărgelele verzii,
Cu ochiuții tăi cei vii
L-ai văzut pe îngeraș
Prea Înaltul Trâmbițaș
Când suna de rămas-bun
Pentru cel din urmă drum.
Ieșoară, l-ai rugat,
S-o mai lase, s-a-ndurat
Să-i mai dea un bob zăbavă
Să nu plece-așa degrabă,
Ieșoară, te-a-mbăiat,
Frumușel te-a-mpăturat,
Cu o cruce te-a-nchinat,
Sub icoană te-a lăsat
Și-apoi blândă s-a supus
Și-a plecat înspre Apus,
Nu te-a luat cu ea sub glie,
Ieșoară, dragă ie.
Azi prin boabele de rouă
Se roagă pentru-amândouă,
Mi te-ncredințează mie,
Ieșoară, scumpă ie,
Ieșoară, nu ești haină,
Ești hrisov de mare taină
Scris cu dor în vârf de ac
Pe o pânză de bumbac
Și c-un firișor de in
Bucurie și suspin,
Bucurie și suspin,
Lin, lin, mai lin,
Viață, mai lin!

Tudor Arghezi - Hora de Hătru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-aprinsei și eu o vatră
Într-o scorbură de piatră.
Moș Pârțag îmi dă târcoale
Cu o găleată cu bale.
De ce jarul meu sticlește
Dacă vatra lui mocnește?
Vetrele ni-s peste drum:
Eu fac jar, el scoate fum.
Nu mai are tinerețe
Moșul ca să mai învețe
Că-n văpaia vetrei mele
Am pus o poală cu stele
Și c-am luat peste dogoare
Coca, pe cârlig, din soare.
Nu vrea-nvăț de niciun fel
De la mai meșter ca el.
Nicovală de-o aude,
Moșu-ncepe să asude.
Galben, verde și dușman
Dă cu ochii de ciocan.
O scânteie sare-ncoace:
Se mânie de ce-i place
Și scuipând s-o stingă, ea
Fuge și se face stea.
Și-i trec nădușelile
Toate căptușelile.
A venit cerbul domnesc
La mine să-l potcovesc.
Opt potcoave mici, de aur.
Ciocănite-au fost de faur.
Am bătut colți pădureți
La turmele de mistreți,
Lupii mi-au cerut măsele,
Zimbrii – frunți cu coarne grele.
A venit și Făt-Frumos,
Buzdugan să-i fac mai gros,
Și Ileana, doi cârcei
De argint să-i fac. Cercei.
Și prin fierăria noastră
Trecu și luna albastră.
Hâtrule, nu e niciun
Mijloc să te mai îmbun?
Taica ți-ar drege și ție
Vreo chivară, vreo tichie,
Când ai vrea în arătare
Să ieși mândru și călare.

Andrei Ciurunga - Făurar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Duh de meșter făurar
drege tainic, în surdină,
punte nouă de cleștar
între țărmuri de lumină.
Parcă așteptând de-un veac
miri târzii în straie dalbe,
sălciile, lângă lac,
împletesc cosițe albe.

Vasile Mic - Meșterul Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vasile Nuc.
Meșterul orb.
Cioplea un vultur dintr-un pur bazalt
El nu văzuse vulturi niciodată
Dar îi simțea rotindu-se în ‘nalt
Furtuna când brăzda încrâncenată.
Cioplea un vultur dintr-un pur bazalt..
Iar fulgerând ideii creatoare,
Vulturul avea chip de om
Desprins dintr-o esență de visare.