memorii – Versuri.pro

Delia - Memorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Câte lacrimi curg pe foaie.
Câte nopți cu ochi deschiși.
În genunchi urlând la îngeri.
Să îl văd pe dată în vis.
Am trimis scrisoare în ceruri.
Dar răspuns nu am primit.
Nu există rai în cer.
Și nici iadul pe pământ.
Ai o groapă în cimitir.
Și doi oameni ce te plâng.
Nu e viață după moarte.
Și nici suflet sus la cer.
Există doar suferință.
Ce-ți face trupul de fier.
Nu poate fi bucurie.
Într-un loc plin de tristețe.
Unde își plâng mame copiii.
Și bunicii își plâng nepoții.
Eu îmi plâng durerea în mine.
Mama plânge în cimitir.
Blestemând ziua în care.
Am văzut doar un sicriu.
O groapă a suferinței.
Și o cruce pe mormânt.

Eugenio Montale - Keepsake

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fanfan se-ntoarce-nvingător; iar Molly
la licitație-i vândută: frige un reflector.
Surcouf parcurge cu pași mari coverta,
Gaspard numără bani într-un cotlon.
În după-amiaza limpede coboară
zăpada. Greierele se întoarce în cuib.
Faitinitza agonizează într-un pliu
al memoriei, din Tonio rămase doar
un strigăt.
Falși spanioli joacă la castel
Briganzii; dar răsună-n buzunar
îngrozitorul ceas,
Marchizul del Grillo e reexpediat
în stradă; neferice Zefiraș
ajunge vânzător; se ridică Droghierul
și explozive se descarcă-n pardoseală.
Părăsesc Mușchetarii mânăstirea,
Van Schlisch e în oblânc, și Takimini
își face vânt, Păpușa este trasă.
(Imary revine în apartament.)
Larivaudiere magneticul, Pitou
zac oblic. Vineri, el visează
insule verzi, însă nu mai dansează.

Ispas Emi - Memorii Încă În Viață | Amintiri Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Știu că nu ai chef, da! Și eu sunt plictisit
Acum știu, nu are rost, dar bine ai venit
Ia un loc, bea o cafea, așteptăm pe cineva
Arzi țigara, spargi plămânu, Te cunosc de undeva?
În p**a mea, totul se schimbă, sunt în fața la oglindă
Sunt uimit, ochiul se plimbă după riduri. Caterincă
Gându-i negru, el celebru, cel ce bea liber ca cerbul
Cel ferit, lovit de boală, stau în casă, nu afară
În halat, țigara-n mână, pixu, foaia, rima bună
Guma-i glumă, gumă-n gură cu aroma ei de mură
Mi-amintesc nostalgic ziua când spuneam la joacă piua
Obosit de-atâta fugă, transpirat pe cap o glugă
Cu băieții ce-mi sunt frații, celelalte combinații
Timpul, ora, ziua, luna, fotbal tatii..! Tot într-una
Pe terenuri, străzi și parcuri, făceam ronde și flickflackuri
Printre vorbe, scopuri zise, amintirile-s atinse
De urmări și provocări, multe stări și încercări
Adu-ți aminte ce cuvinte foloseam să-nchidem gura
Amintește-ți ziua-n care am descoperit cultura
Știi prea bine luna-n care ne-am cam rupt cu băutura
Dar și perioada-n care împărțeam toți fărâmitura.
Refren : Ridică-te-n picioare și ascultă piesa asta
Acum ține pumnu-n sus spre cer și aruncă-ți masca
Asta-i ritmul underground despre copilărie
Pace pentru cartiere și pentru frăție.
x2.
Prima față, prima faptă, prima șoaptă, toate-odată
Prima noapte, prima carte, prima luptă, parte-n parte
Prima zi și prima lună, plecați toți de-o săptămână
Primul an și prima p***a ce la toți viața ne-o schimbă.
Săream toți la o bătaie, nu scriam tema pe foaie
Pășeam toți pe aceeași pistă, și riscam, știam că pișcă
Cicatrici și urme-n țoale, nu simțeam ce tare doare
Fie toamnă, iarnă rece, ne loveam, știam că trece
Fie primăvară, vară, ne găseai mereu afară.
Nu știam cum timpu trece, acuma știm ne lasă rece
Nu-l lăsam să se înece, îl salvăm și treceam peste
Profităm de supărare, luptăm pentru fiecare
Să ne fie la toți bine, ăștia-s frații, asta mă ține
Încă viu și știu că-i bine ce-i în suflet mă deține
Amintire încă-n viață ce mă ține tot în față
Mândru că-m trăit cu ei, yah
Ridică-te-n picioare și ascultă piesa asta
Acum ține pumnu-n sus spre cer și aruncă-ți masca
Asta-i ritmul underground despre copilărie
Pace pentru cartiere și pentru frăție.
Simțurile și răbdarea, asta-mi schimbă mereu starea
Mult respect pentru frăție, și pentru a mea generație
Pace lor și pace vouă că urmați o cale nouă
Când ești cu ei timpu-ngheață și începi să guști din viață.
Asta-i perioada-n care faci ce vrei n-are urmare
E o simplă provocare, amintește-ți că nu doare
Amintirea nu mai moare, prezența la fiecare
Hai mai ai o încercare, n-o rata e de plecare
Lasă grijile deoparte, ce le ai că ai dreptate
Nedreptate drept în toate, dai din umeri și din coate
Pe la spate, viață, moarte, foaie, carte, Terra, Marte
Foaie, pix, creion și mină, și lumină pe retină
Slăbiciune, s*x, putere, dragoste prima vedere
Bogăție sau avere, din ură sau din plăcere
Sărăcie și sechele, fără bani nu sta și cere
Atent, viu, timpu-mi piere, Bună sau La revedere!

Ion Pillat - Casa Amintirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E casa amintirii, o casă cu pridvor,
Cu brâne și chilimuri pe încăperi zidite,
În drumul către dânsa țin strajă dreaptă plopii,
Și-n pereți icoane de morți bătrâni veghează:
Strămoși din altă vreme de cari, uitând de jocuri,
Copii, ne-apropiarăm privind cu ce sfială
La fețele lor șterse de sfinți în mănăstiri.
În casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri,
Căci orologiul vremii a încetat să bată,
Și clipa netrăită a înghețat pe el.
Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură
Miresmele cosite cu florile de fân
Păstrate sub răcoarea pânzetului de in.
Și, seara, pe divane în liniștite-odăi
Tot mai pogoară cântec și zumzăit de strună
Ca de pe alăuta plăpândelor visări,
Când, în apus de soare și răsărit de lună,
Simțim zadarnicia întâilor uitări.

Rămân aceleași toate, și somnul fără zbucium
Îl dorm sub coperișul aceluiași trecut.
Stafie, trece gândul prin casa mea străveche
Sub raza călăuză a visului tăcut.
Și-nchizând în urmă odăile străine,
M-am dus, m-am dus în lume, cu-atâția morți în mine.

Ion Pillat - Parcul Goleștilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am așteptat amurgul ca zările să fie
Altare largi suflate în aur preacurat,
Iar sălciile, care pe drum au tremurat,
Înspre Golești să-nșire albastra lor stafie.
Am stat bătând la poartă prelung – și s-a deschis:
Și iată casa-n iederi și parcul în paragini,
Și iată-mă ca unul ce-ar răsfoi imagini
Dintr-o călătorie pe jumătate vis.
Aleile – e toamnă – duc toate către moarte.
Răzoarele se-neacă în bozii și-n urzici..
Și, inimă-ncărcată de amintiri, îmi zici:
Va trebui odată Florica ta să poarte.
În ea pustietatea de care mai bolești..
Dar m-am oprit cu mâna sfios la pălărie,
Căci m-ajungeau, lungite de-amurg pe bălărie,
Mari, umbrele-nfrățite a’ fraților Golești.

Nimeni Altu' feat Ortega - Pictura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stateam și mă gândeam c-aș ajuta pe cineva care vrea să te ajute
E cel mai bun ajutor pe care-l poți lua
Și să ajuți pe cineva care vrea să se ajute
E clar cel mai bun ajutor pe care-l poți da
Așa că bine te-am găsit la emisiunea mea
E radioul sufletului meu, emit până-n camera ta
Pe frecvența grasă, orice griji lasă că
A prins-o proasta și Ortega e-n casă
Mulți zic că asta-i altă muzică, dar asta-i doar altă muzică
Nu te urzică dac-aprinzi și-o frunzică
Un greier cântă pentru o furnică
Dacă te furnică pielea, sunetul ajunge, va să zică
Ce faci, Vasilică, vreau să zic că timpu- trece
Așa de repede încât n-aș putea să-l pierd la o adică
Țin bine de tot ceea ce ține de mine
Evit să mă implic în obiceiurile din ruinele străine
Că rutina din retină nu miroase-a bine
Cer zile senine până nu ne fac femeile senile
Hai să ieșim în parc, nu la farmacie
Fii legitimal pe file-n loc de prescripții pentru pastile
Așa că ridică mâinile-n vânt pentru fiecare cuvânt
Că știu că mulți la muncă pescuiesc în gând
Și dacă nu le vine somnu pescuiesc până-l prind
În timp ce alții adorm după ce-l aprind, dar nu se sting
Pentru că:
Refren X2:
Cei care trăiesc nu mor niciodată
Hai să trăim, oricum murim numai o dată
Fie că-i vară sau zăpadă
Fie că soarele urcă sau stă să cadă..
Hai să trăim o dată..
Viața-mi oferă o paletă de culori
Din care aleg după moment, pictez cuvinte multe ori
Simt că printre nori surprind suspine de flori
Și-atunci aduc cu mine vechi romanțe și inimi de dor
De oameni, de vremuri, de locuri și jocuri
După anotimp practicate prin grădini sau prin scări de blocuri
Fotografiez cu fiecare vers
Fiecare cadru pe care îmi doresc să îl păstrez..
Am expoziții-ntregi, poți să le vezi când mergi
Poți să le șterpelești, sau le poți avea după ce le culegi
Dau și tai bătrâne pentru el ce spune-acum
C-a stat și ne-a vegheat o mare parte pe același drum
Am pus pe beat povesti de cartier sub formă de pastel
C-am trăit mai multe vieți la fel ca Jack Bell
Ridic cuvântu sus până la cer pentru familia Popescu
Și pentru fratele Aurelian Andreescu
Aha, e vorba de artă pentru cine credea că și-o-ncearcă
Află c-am ajuns departe și singur în barcă
Așa e când iubești să faci ceea ce iubești, vâslești
Indiferent de condițiile pe care le întâlnești.
Refren X2:
Cei care trăiesc nu mor niciodată
Hai să trăim, oricum murim numai o dată
Fie că-i vară sau zăpadă
Fie că soarele urcă sau stă să cadă..
Hai să trăim o dată..

Nina Cassian - Plimbări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aeriene panglici legate
de-ndrăgostiți în părul aspru al marilor orașe;
cotite dureri când despărțirea smulge
boschetul de sărutări, sădind în loc absența;
plimbări neputincioase ce istovesc decorul
când farurile taie intimitatea-n două
și nimeni nu tresare
și fețele-n lumină sunt două pietre-ovale;
plimbări când brațul tău se-atinge scurt
de celălalt braț, umplându-l de răcoare
și de pârjol; când povestești
că ai mai fost pe-aici, dar niciodată
n-ai observat acest fantastic unghi
din care strada pare o năpârcă
de-argint;
și-acest copac, piciorul unui mânz,
cu alba lui manșetă legată peste gleznă;
plimbări în care taci pentru că știi
că-i o tăcere sclipitoare
ca valul verde-al mării când delfinul
îl spintecă, făcându-i o rană grea, solară;
plimbări în care-ți stimulezi memoria,
plimbări în care uiți,
plimbări care-ți refac copilăria,
plimbări care te-ncărunțesc prematur,
plimbări în care, vechi războinic, scuturi
praful subțire adunat pe scuturi
și iei în piept o nouă dragoste!
O, voi, plimbări,
sfârșituri,
începuturi..

Nicolae Labiș - Versuri de Dimineață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua,
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoară. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
Amintirile.
Iat-o, pătrunde prin zid,
Iat-o cu zâmbetul fraged
Ce fetele numai, nu morții
Îl știu.
— Prietena, bine-ai venit!
Lasă-mă așa să te chem.
Eu am crescut. Mi se pare
Că suntem de-o vârstă acum.
Ce dor mi-i de palmele calde
Cu care-mi spălai chicotind
Obrazul mânjit cu cireșe.
Ce dor mi-i de cântecul tău
Înălțat între turme și brazi,
Pe care tăcând l-ascultam
Cu ochii țintiți către zare!
Cânți? Poți cânta? Iarasi cânți…
Credeam că din pieptul vârât
Între o pușcă nemțească — și-o mamă,.
Credeam că din sânul mușcat
De arsură cartușului,
Credeam că din buzele strânse,
Subțiri, peste dinții crunțați,
Cântecul nu se mai poate
Să lunece-n valuri vrăjite.
Totuși, din nou te aud
Cântând despre flori scuturate,
Cântând despre flori răsărite.
Despre dragostea neliniștită
Ce atunci mă făcea să-ncrețesc
Nasul meu cârn, de mirare.
Ma mângâie iar ca atunci
Când zeama cireșei pe față
Cu palma ta caldă-mi ștergeai.
Ma mustră c-adesea îmi pierd
Clipele cele mai bune
În sterpe taifasuri cu gânduri
Ce n-au căutare în lume
Ramâi și mai cântă… ramai…
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grave vuind
Pe prunduri, sub stele…
Dar ce zuruit infundat,
Ce vuiet sporește sub ceruri?
Zboară pereții în laturi,
Afara lumina e galbenă,.
Ma aflu pe câmpul deschis,
Pe câmpul deschis și-ngrozit.
Iată, un foc luminos
De sfere incinse pe boltă;
Iată, lăsându-se greu,
Nouri rotunzi dau năvală;
Iată, pădurile fumegă,
Flăcări tresar pe păduri;
Iată, orașele-n jur
Incandescente scot scrâșnete;
Râuri ca șerpii se zbat,
Și-n aburi la cer se ridică!
Iată, picioare desculțe
Însângerate-n ciulini,
Iată-le — aleargă, aleargă!
Oameni buni, încotro?
Degetul meu îmi atinge
Inima — sânge țâșnește,
Oamenii, mii, își ating
Inima — sânge țâșnește,
Sânge din trupuri se-adună
Din glii, din păduri și din râuri,
Sânge țâșnește din inimi,
Să stingă imensul incendiu.
Sfere de foc se-ncheagă,
Se rup și se surpă-nvalite
În forța cea mare, în sângele
Celor ce vor să trăiască.
Zările dure se-nchid —
Iată, -s pereți de odaie,
Iată, la geam, spălăciți,
Zorii deșteaptă cocoșii.
Doamne, ce noapte s-a scurs!
Cât de frumoasă e ziua
Și viața lucidă de zi!
Prieteni, vă scriu o scrisoare,
Cred c-am avut un vis rău,
Se făcea c-a venit, străvezie,
O fată ce nu se mai afla,
Se făcea ca am stins un incendiu
Noi cei ce aici ne iubim.
Prieteni, sunt vise haotice
Care se-ncheagă atunci
Când ziua gândirea colindă
Spre mari bucurii și primejdii
Și când dureroase aduceri aminte
Ne tulbură.
Dar dacă va fi un război
Și noi nu vom face destul
Să nu fie,
Și dacă cu toții sperăm:
— Vom trăi mai departe —
Ce nopți vom avea noi apoi,
Ce vorbe-am putea să mai spunem
Umbrelor scumpe și îngrozitoare
Și multe, mai multe atunci?.
Trăim bucurii și mâhniri,
Nopți zbuciumate ori calme,
Zile voioase ori triste
(Albe și negre cocoare),
Fluviul vieții se scurge
Încet, încărcat și deplin.
Dar vinele noastre palpită
De-o sevă pe care nicicând
Strămoșii în ei n-au simțit-o.
a…i
Atunci vom trăi bucurii
Înalte și neotravite
De-averi, ori de prejudecăți —
Bucuriile muncii.
Intimele noastre dureri,
La fel de vibrante-atunci, fi-vor
Datătoare de viață, de patos,
Și nu de căderi.
Căci nu din durere și farmec
Încheagă natura viața?
Și peste acestea, atunci,
Un gând va pluti ca o flacără.
Dragostea nestânjenită
Între tot ce e om.
E mult prea frumos viitorul
Ca noi să lăsăm să se pună
Văpaile unui dezastru
Între noi și-ntre el.
Nu vom lăsa visele sfinte
Să se topească în para,
Nu vom lăsa din morminte
Morții scumpi să țâșnească afară!
Chiar dacă-n suflet avem
Încă păcate destule,
Chiar de ne mușcă dureri
Încă, cu guri nesătule,
Pentru ce-i viu în noi toți,
Pentru ucișii, ucisele,
Oameni, păziți de orori
Viața și visele!

Total - Total - Prea Devreme… În Memoria Lui Claudiu (Comoara Noastră)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

1) Se lasă seara-ncet..
e ca-n orice zi de vineri
acea zi din păcate
multe vieți o să mai schimbe
acea seară blestemată
și când dintr-o simplă ceartă
ai plecat prea devreme
dar zâmbind pervers la viață
toți cei care te-au iubit
știi..
nu te vor uita… : (
și băieții pentru tine
zi de zi se vor ruga
de acolo de sus
tu mereu îi vei veghea
și-ți vei aminti
cum era demult.. cândva..
cu tovarășii la bere
la o carte la ceva
lasă c… ca să ardă
frate ce-ți mai plăcea
și oriunde tu plecai
nici o lună nu stăteai
te-ntorceai înapoi
la cartierul ce-l iubeai
respectat de către toți..
ca și tu îi respectai
aveai un suflet de comoară
ce își are locu-n rai
acum ești înger printre îngeri
acolo undeva
piesa asta ți-o dedic..
frate-n amintirea ta.. : (.
refren: lacrimi și suspine-n urma ta
gândul la tine ne alină durerea
acolo sus îți găsești liniștea
tu ești COMOARA.. să știe lumea X2.
2) De azi-ncolo zilele
nu vor mai fi ca altădată
ai plecat. a rămas..
doar familia-ndurerată
băieții te așteaptă
să mergi cu ei la o țigară
și să mai râzi la fel cum ai făcut-o
și ultima oară..
cel care a fost atunci cu tine
te roagă să nu uiți niciodată
și-ar fi dat viața pentru tine
în seara aia blestemată
și te roagă să nu uiți
ca tu mereu pentru ei
vei rămâne-n sufletele lor
comoara din cartier
știu că ne privești de sus
și că-ți este foarte bine
și sperăm că cel de sus
va avea grijă de tine
e-o-ncercare peste care
tre’ să trecem orice-ar fi
dar pentru noi este doar..
o poveste cu sfârșit..
avem sincere regrete
și ne doare că te-ai dus..
Dumnezeu are loc
doar pentru tine-acolo sus
nici măcar noi nu știm
de ce El te-a luat la el
poate c-a avut nevoie..
de-un ÎNGER DE CARTIER.
refren: lacrimi și suspine-n urma ta
gândul la tine ne alină durerea
acolo sus îți găsești liniștea
tu ești COMOARA.. să știe lumea X3.
: ((te iubim claudiu: ((

Aforic - Memorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Intro:
Ai! Yo, yo! Aha! 1-2, 2-10!
Ce? Mă-nregistrează cineva?
Aici Emil Teleagă!
Ce? Yo, ah!
Ce? Bam! Ce? Bam!
Ye! Bam! Bam!.

Strofa:
Yeah! Povestea vieții mele
E povestea mea, care e scrisă din stele
Fără țepe și-alte dume
Din ’97 sunt aici pentru nume
Niciodată pentru sume!
Frate Alina, de la Aria Ultra
Prima piesă pe beat-ul lui 2Pac
Credeam că o să rup piața
După ce sparg gheața,
o să-mi schimb viața!
Anonimatia
Era atunci la modă
Underground din pământ ca o sondă
Apoi la Radio Neptun, cu telefonu-n vogă
Eram în FM, ia ascultă cine o dă!
Elevat,
un elev dereglat.
Telepat,
erabdător și ignorant.
Treptat,
i-am cunoscut pe toți
Cu BlaBla, Sagace, pineau rap-ul pe roți
Auzeam deja zgomot de motor
Avionul meu începea să se desprindă de la sol
Și placa de la sol
Am zburat spre București cu bagaje și (?)
Era nasol
Că n-aveam control
Mai ales că n-aveam preteni deloc
Doar un stol de femei, prietene cu soră-mea
Mâncam
Mă gândeam
Cum să fac din rest (?)
M-am întâlnit cu DOC
Accidental la el la bloc
Mi-a dat de-nțeles că dacă vreau să intru-n job
Tre’ s-am coaie
Poate doi
Am zis « Bine, OK! »
În 2002
Provocam deja război!
Expirat, Underworld, cu toți tipii
Mâncam MC-ii de vii cât ai clipi
La battle
Cel mai urât extraterestru începea să își construiască o navetă!
Vroiam CD, aveam casete
Underman, l-am cunoscut, SDST
Cel mai tare!
Cântam despre onoare
Și schimbare
Pentru România mare..
Cât de tare!
2007, cu Dragonu’ de la Specii
La freestyle prin țară eram regii
Ca grecii!
Ce? Ce? Ce?
Vedeam luminile!
A venit și 2012, intercontinental!
ADN și Sub7 pe beat-uri cu Sagace!
Ce mortal!
Ce perioadă, ce moral!
Apoi cu Armada – Multiplu salt mortal!
Nu mă compar eu cu nimeni (cu nimeni)
C-acum când scriu iese fine
Și-mi iese bine!
Că vine week-end
Și pot să fac ce vreau, că am tovarăși cu mine!.

Outro:
Aha, aha! Emil Teleagă!
Merge pentru toți frații mei!
Pentru toate surioarele care au fost lângă mine!
La rău și la bine! Aha!
Pentru toate versurile pe care le-am scris!
Pentru tot ce-am gândit!
Pentru tot ce-am trăit!
Pentru părinții mei!
Pentru sora mea!
Yo, yo, yo! Aha, aha, aha!