Ion Caraion - Pod Absurd
De mâine-ncolo – abisul… / Ei, ce?! Au nins pe ape / nadirile-agoniei. / O, … →
De mâine-ncolo – abisul… / Ei, ce?! Au nins pe ape / nadirile-agoniei. / O, … →
Totul a durat / cât ne-am spus minciuni / când ne-am spus adevărul / se … →
În seara aceea bătrână / În seara aceea de metal și andive / În seara … →
Pe harta asta gravă ca o filă / din norduri epopeice și-opal / a-ncremenit, în … →
Da, a fost ceva… Puțină / moarte. Și apoi iarăși puțină. / Se-nvârtea (o să-ți … →
În strofele mele, în carte / e cerul de-aici, cu țăranii / pe care-i aduc … →
Sunt multe soiuri de scrânteli (eu / n-am să le-nșir) / care se pot abate … →
Unii au plecat pe o potecă, alții pe alta / fuseseră două poteci / noi … →
Ai stat în mâini multe în gări multe / amintirile sunt noroiul omului / știi … →
Întindem omul care pleacă / această inimă de sânge adâncit, / copacul ploii scurs în … →