Melancholic, introspective – Versuri.pro

Nichita Stănescu - Stare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Până la urmă cade sub inimă
alunecând de pe ea, – o mască sonoră.
Carnea străvezie a orelor
e mai pietroasă, cu fiecare oră.
Linia frântă de fulger pieziș
ia locul privirilor goale.
Totul se trage în jurul meu, înapoi
în largi și reci rotogoale,
și rămân drept – (e un fel de a zice)
drept ca firul de plumb spânzurând
la muchia roșie, nezidită
a unui singur și singur gând.

Nina Cassian - După Auz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Numai după auz, știu când iese luna
din cătușa eclipsei și când se declanșează
cuțitele minuscule ale lăcustei în grâu.
Numai după auz știu când pasul de afară
e un pas de soldat sau unul de câine
sau foșnetul lung și ciudat al frânghiei lui Iuda.

René Char - Deschizi Ochii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deschizi ochii pe cărarea de ocru inexplicabilă.
Bei într-o țepușă apă subterană,
Ești pentru frunza hipnotizată în spațiu,
La apropierea șarpelui invizibil,
O, diafana mea floare-de-degețel.

Rainer Maria Rilke - Piatra de Gândac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stele parcă sunt pe lângă tine
și ce este, bucuros tu iei,
căci tu miez de cornalină bine
nu poți prinde-acestor scarabei.
Fără spațiul, care doar ți-arată
crustele, pe sânge tu să-l porți;
mai apropiat și blând vreodată
el n-a fost. Pe-acești gândaci, ca morți,
de milenii se-odihnește-afară
nedorit de nimeni și solid;
și sub legănata lui povară,
ațipind, gândacii-n ei se-nchid.

Petre Stoica - La Plecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă așadar
spațiul meu rămâne neschimbat viețuiește
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
curând voi mânca o pereche de ardei
și o roșie luminoasă ca inima vieții
la sărbătoarea morții mele desigur

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXXII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În zorii zilei după ce-ai jurat
Să mă iubești, la lună m-am gândit
Să rupă legământul tău pripit,
Căci tu nu poți să stai prea mult legat.
Și ura vine-n suflet imediat;
Iar când la mine sincer am privit
Văzut-am că nu-s demnă de iubit,
Sunt ca viola ce s-a degradat
Pe care-un muzicant grăbit o ia
Și-o lasă-apoi, căci notele-s drăcești.
Eu nu m-am acuzat, dar știu așa
Că te-am blamat, căci note îngerești
Maeștrii scot din orice tinichea –
Și-un suflet mare când te-atinge crești.

Octavian Goga - În Mine Câteodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În mine câteodată.
În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute și cântece și șoapte
La casa mea colindă.
În mine câteodată țărani cu zeghea sură
Și glume și ispite și tot ce știe satul
S-amestecă de-a valma roind în bătătură
Și vin să-și ție sfatul..
În mine câteodată grea liniștea se lasă,
Miroase-a izmă creață și-a flori de iasomie,
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă
Slujește-o liturghie..

Marin Sorescu - Din Părul Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-i scoate rujuri de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinții
gândind aiurea – mugurii
unui vlăstar primăvăratic.
Îmi zic: Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar
și cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

Alain Bosquet - Mă Puteai Citi Oricum M-ai Fi Deschis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă puteai citi oricum m-ai fi deschis:
Îmi desenai pe genunchi
țări călătoare,
apoi mă răcoream sub pleoape.
Cântecul aortei mele
era cântecul cascadei.
La deșteptare strigam: „Traduce-mă!”
Sau, patria mea era tatuajul.
Toate acestea se petreceau însă
în veacuri falsificate.

Constanţa Buzea - Discurs

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, de-ai putea primi un munte-ntreg
Venind la tine din statornicie,
Și-n neputința de a-l înțelege,
Să te destrami retras în poezie.
Strălucitoarea lui străinătate
În mintea ta de om trăit la șes,
Nu te rănește când te invadează,
Răul ce-l simți e-un rău ales.
Din toate câte stau la el în poală,
Tu vei vedea doar liniile lui,
Cum n-ai curajul să-l atingi suindu-l,
Numai cu aerul curat rămâi.
Numai cu umbra care te cuprinde,
Cu starea că ți-e dor să te supui.