Meaninglessness – Versuri.pro

Sorin Cerin - Neoane Stridente de Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost clădiți,
ca să ne astâmpărăm setea,
de noi înșine,
cu Roua Viselor,
prin gările pustii ale Absurdului,
unde se pare că nu vine niciodată,
trenul Luminii Divine,
pe care o așteptăm,
la peronul propriului nostru Destin,
desculț și tremurând de frig,
în mocirla acestei Existențe,
a Deșertăciunii,
pentru care am devenit,
simple Statui Vivante,
așezate prin vitrinele,
pline cu neoane stridente de Cuvinte,
acoperite de strigătele surde,
ale Durerii.

Darkseed - Next to Nothing

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Două umbre grăbite întâlnindu-se față în față
Proceduri plictisitoare vin și pleacă în fiecare zi
O mie de trucuri și o mie de zâmbete dar
Viața nu e profundă.
O perioadă nesfârșită de idei și credințe
Este un dezastru, căci nimeni nu crede sau simte
Cerul râde tare, amuzament pe gratis
Noi nu suntem nimic.
Câștigul, tot ce noi câștigăm e un nonsens trivial, aproape nimic
Meritul nostru este: eșuăm oricând putem
Suntem atât de „prețioși”..
Dar eu spun că suntem aproape nimic!
Noi nu suntem nimic, aproape nimic, noi nu suntem nimic.
Un zâmbet prietenesc ascunde neînțelegeri
Îți văd masca, dar nu îți pot găsi sufletul
O mie de zile pierdute, și altele două mii
Tuneluri sfârșite cu lumină sau moarte.
Încă o noapte sau chiar mai multe zile pentru a veni
Și am să mă uit în chipuri moarte
Este doar un act de regret și de rămas bun
Noi nu suntem nimic.
Mă uit la voi și mă întreb
Sunt eu cel pe care îl văd?
Sunt unul dintre acești morți de asemenea
Sunt pierdut, ca și voi.
Unde este simpatia mea?
Nu sunt unul din aceia care
Iubesc viața, iubesc viața pentru eternitate.

Ion Minulescu - Nihil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce trist amor
Să vrei,
Să stai,
Cu cei ce mor.
Și ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
Și ce cuvânt…
Mister,
În cer,
Și pe pământ.

Ion Caraion - Sfâșierea, Pustiul, Înstrăinarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarea
redevenind – sus –
dans
după ce însemnaseră haos.
Cer închegat.
Rânduire. Și?
Mă zgâria o frunză
(nu știu)
sau poate stihii
se prelingeau
în stânci.
Încolo, piatra.
Mai moțăie luna
de noaptea trecută
Mi se pare neadevărat ținutul
Se mai roagă ierbi
Sau crucile potecilor.
Orbitoare vârtejuri închipuite ciulini
De fapt, nisipul
De fapt: gol.
Vântul va fi sec
și fântâna ca puroiul
de sub o plagă. Lipsește
exact nasturele sensurilor.
Trecut eliminat

Nina Cassian - Psi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Timpul petrece-ncet.
Noi să sperăm că nu vine
nimeni flămând de Poet.
Totuși, mi-e dor de oricine,
chiar de-o pisică. Bucegii
pante eroice sapă.
OMUL anunță: exegi…
Tace vertebra de apă.
Casa e ultima-n noapte.
Stă farfuria pustie.
Cred că-au ajuns la o mie
șoaptele fără de fapte.
„O”, sau „oho”, sau „ei și?”
Iată, așa se petrece
timpul, din mie în zece,
timpul zadarnic și rece
al continentului Psi.

Christian W Schenk - O Călimară Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am sărutat asfaltul
și găurile au tăcut…
Am desfundat canalul
și ochii
mi-au căzut
sub roțile mulțimii –
de ne-poeți dar drepți –
pe trotuarul scurs
de arșiță
din scocuri negre
de tablă
prinse-n cuie.
Am asmuțit un câine
pe cizmele din stradă
și am rămas cu dreapta
înfiptă-n minte.
Ne-am uitat menirea
și iată-ne-n cotloane
cu un creion și-o foaie
gândind fără speranțe
primul cuvânt –
cel greu.
O călimară goală
își cască-n plin abisul
uitând atât asfaltul
cât și acele roți
rotinde peste el;
mulțimea e un câine
asmuțit pe lume –
neizgonit…

George Bacovia - Nihil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nihil.
Ce trist amor
Să vrei,
Să stai,
Cu cei ce mor.
Și ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
Și ce cuvânt..
Mister,
În cer,
Și pe pământ.

Eugenio Montale - Hamburger Steak

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mașina de tocat e-n funcțiune a spus ritos
escatologul ațâțat; ș-apoi cu voce-nceată
ca să ne consoleze: să sperăm că nu are
un cuțit prea tăios.
Poeții defuncți dorm liniștiți
sub epitafurile lor
și doar atunci tresar de indignare
când i-amintește un nerod de scrib.
Tot așa e și cu florile zvârlite la gunoi
dacă din întâmplare cineva le ridică.
Erau pornite toate în drum spre mama lor
spre nimenea acuma sau spre-un buchet gătit
legate cu o ață sau cu un staniol
și coșulețul de alături fără chiar bucuria
vreunui copil sau vreunui smintit.

Eugenio Montale - Rumegând în Minte - I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Probabil
se lasă seara. Nu din cauza anilor
care sunt mulți ci pentru că spectacolul
îi plictisea pe actori mai mult decât pe public.
Nu m-am adâncit în pădure
nici nu l-am consultat pe Sfântul Bonaventura precum C.,
Dumnezeu s-o aibă în pază.
Nu trece prea mult până să afli că anii
sunt cât o clipită și că trecutul
e deja viitor. Și necazul e că neînțelesul
e singura rațiune care ne susține.
Dacă devine limpede că Primele Cauze
cuprindeau deja în sine explozia de ridicol
va trebui totuși să căutăm altundeva fără succes
pentru că viitorul e deja trecut de o bună bucată de vreme.

Sorin Cerin - Ne Este Atât de Teamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rătăcit printre meandrele,
Jocurilor de vise ruginite,
ale deșertăciunilor,
acestei lumi vândute,
Absurdului morții,
ce-și clădește ziduri de apărare,
în țărâna întrupării,
fiecăruia dintre noi,
cei înveșmântați cu vălurile durerilor,
zilelor fără adăpost,
ale clipelor ce nu înțeleg,
ce anume caută,
printre tarabele speranțelor noastre,
atât de sumar îmbrăcate,
încât îngheață de fiecare dată,
în frigul de sfârșit de lume,
al cuvintelor,
pe care ni le rostim,
unul altuia,
fără să mai reușim vreodată,
să le mai și înțelegem,
oricât de mult s-ar strădui acestea,
să ne explice ce anume vor,
fiindcă ne este,
atât de teamă,
de noi înșine,
încât preferăm să le lăsăm să plece,
spre orizonturile nimănui,
unde vom ajunge și noi,
mai repede sau mai târziu,
însoțiți de neființă.