maturitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Toți… De-o Vârstă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oh, blegi ce sunteți,
De nici nu vedeți;
Vârsta-i calculată..
Nu-nsă după dată!?.
Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare..
Prin acumulare!.
Veșnic întrebați,
Vă tot prezentați
Eterni douăzeci..
Tineri și zev-zeci!?..
.. De-un apelativ
În repetat motiv;
Că-n fond patruzeci
Este un.. doi zev-zeci!.
Doar e fără zev-ul,
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure;
Doar dublu imature?!.
La fel șaizeci;
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte..
Mai mult prin.. cuvinte!.
.. Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse
Vii.. sau presupuse!?.
Cu optzeci, e la fel,
Pe-același model;
Este-n fond un patru
Ori (x) douăzeci.. leatul!..
.. Summum de vigoare,
Cu albul de floare
Și cu ram toiag,
Dinți căzuți șirag..
.. Ca cireașa-i suta,
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe..
Dar, cin’ să le-asculte?!?

Simple Plan - Într-o Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Câteodată această casă e ca o temniță
De care nu mă pot despărți
Sunt prea multe reguli pe care trebuie să respect
Pentru că nu te poți liniști.
Nu vreau să aud!
Și nu pot să cred
Câte prostii spui!.
Într-o zi n-o să mai suport asta
Într-o zi voi fi destul de matur ca să fac ce vreau
Și nu va trebui să fug
Și nu vei fi acolo să-mi spui că n-am voie
Într-o zi.
Câteodată mă gândesc oare mă cunoști?
Sau doar te prefaci că îți pasă
Spune-mi e slujba ta să mă necăjești?.
Nu vreau să aud!
Și nu pot să cred
Câte prostii spui!.
Într-o zi n-o să mai suport asta
Într-o zi voi fi destul de matur ca să fac ce vreau
Și nu va trebui să fug
Și nu vei fi acolo să-mi spui că n-am voie
Într-o zi.
Du-te de aici
Nu te uita la mine
Pentru că nu suntem asemănători
Și nu poți face nimic
Poți spune
Că nu-i în regulă
Dar nu-mi e teamă
Și nu poți face nimic.
Într-o zi n-o să mai suport asta
Într-o zi voi fi destul de matur ca să fac ce vreau
Și nu va trebui să fug
Și nu vei fi acolo să-mi spui că n-am voie
Într-o zi.
nanana – Într-o zi

Sisu & Puya - Ceva Firesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cineva mi-a spus că vorbim prea urât de femei,
că pentru mine toate-s curve, mi-a zis: „Nu vrei să spui și ceva frumos?”
Am început să râd, i-am zis: „Ai înțeles pe dos”, doar atât.
Întâi de toate, îmi respect mama și sora mea,
te iubesc și n-aș putea spune așa ceva.
În al doilea rând, pe unde mă învârt eu,
cunosc fete cuminți cu frică de Dumnezeu.
Bineînțeles că-mi doresc familie, copii,
curvele vin și pleacă, o să renunț la nebunii.
O să-i cumpăr ce vrea, o s-o răsfăț,
da-n domeniul ăsta am destule să învăț.
Cine nu ar vrea când se scoală-n dimineața?
În loc de sticle goale să vadă o față frumoasă.
Am face tot felul de nebunii,
i-aș spune lucruri și secrete pe care nimeni nu le-ar mai știi.

Refren:
Știi că asta îmi doresc,
știu foarte bine, bine ce vorbesc,
vreau cu ea să îmbătrânesc,
până la urmă știi bine că am s-o găsesc.
Știi că asta îmi doresc,
știu foarte bine, bine ce vorbesc,
nu-i ceva firesc [3x].

Ca 2 copii vom copilări, că te fac prea serios problemele vieții,
nu sunt un visător, iubirea trece prin stomac,
am nevoie de forță pentru tot ce o să fac.
Am nevoie de-un motiv, de o scânteie,
care să mă facă să dărâm munții de-o femeie.
Nu o fetiță care să vrea doar în cluburi,
să vrea să fie cântăreață, să danseze pe cuburi.
Să mergi cu ea de mână pe stradă,
și când nu ești atent, după altu capu’ să-l întoarcă.
Hai să nu fiu răutăcios,
am promis să vorbesc frumos, vorbeam frumos.
Din contra, ajunsa să mă critice,
nu mai suntem pe vremurile biblice.
N-o să fiu sclavul ei, nici ea sclava mea,
o s-o respect mereu cum m-a învățat mama mea.

Refren:
Îi voi cumpăra ce vrea, merită ce-i mai bun,
nu doar de ziua ei, de Paște și de Crăciun.
Când o să fac dragoste cu ea,
nu vreau respect, nu vreau prejudecăți, nu vreau așa ceva.
Vreau să facem tot ce ne trece prin cap,
toate chestiile alea din s*x shop le arunc în pat.
Urăsc rutina, niciodată n-am fost angajat,
în fiecare zi diferită o s-o fac.
Oricine ar vrea să-i vorbească urât,
Orice ar fi, n-ar putea să vorbească prea mult.
Crezi că mie îmi convine când ies la restaurant
să mă feresc de cum vorbesc? E de kkt.
Dacă zic asta? Ce-o să zică? E ca un rol,
e minunat să vorbești ce vrei în dormitor,
să ai ce discuta în pauza de țigară,
nu să te îmbraci în grabă cu scuzele de rigoare.

Refren: [2x]

S. R. G. - De Unde Venim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Suteu „S. R. G.” Sergiu.
Strofa 1:
E cartea celor mulți scrisă cu patimă,
despre lumea noastră care se clatină,
fiecare lacrimă vărsată de cineva,
lasă urme adânci în suflet dacă-i simți durerea,
printre obstacole și mori de vânt zi de zi,
chiar și cei mai mici copii au darul de-a munci,
e un mediu de viață unde multe se învață,
unde nu se moare odată cu ultima speranță,
unde ziua de mâine se câștigă cu greu,
unde am învățat să stăm cu capul sus mereu,
majoritatea la o anumită vârstă se combină,
poate cad niște bani, poate chiar de-o mașină,
mulți au încercat și prea puțini au reușit,
dar nu au uitat de prima ușă pe care au ieșit,
fiecare cartier are o familie care se adună,
căci doar împreună poți lupta pentru o viață mai bună.
Strofa 2:
Cartierul ăsta a văzut multe, să știi,
câte ți-ar povesti dacă ar putea vorbi,
ai afla fiecare faptă, fiecare mișcare,
și adevărata față a celui ce-l numești frățioare,
ai afla trecutul fiecăruia din cartier,
și probabil că apoi nu i-ai mai saluta la fel,
însă până atunci ai să rămâi fără răspuns,
la aceste întrebări, căci trecutul e ascuns,
vezi tu, soarele ne dă lumină și căldură,
ca restul învățăm cu timpul să le luăm de la natură,
dacă ai avut o copilărie matură,
de aici înainte vei avea o maturitate dură,
dacă nu profiți de șansă și te mulțumești cu puțin,
dacă te împaci cu gândul că viața e un chin,
însă viața poate fi și frumoasă, nu crezi?
când familia e lângă tine ai să simți și-ai să vezi.
Refren:
De unde venim multe se învață,
maturizați de mici, copii educați de viață,
uneori chiar viața e cea mai mare hoață,
furându-ți fără sentimente ultima speranță.

Marin Sorescu - Jucării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips..
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viață
Noi avem de gând să facem
Niște fapte grozave.
O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

Mariana Marin - Zece Mii de Spânzurători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te uiţi într-o bună zi prostit
la propria ta viaţă,
îi mai retuşezi o mână,
îi mai aşezi o grimasă
sub aşternuturi de care nimeni nu ştie,
îi mai torni un ghinion în pahar.
Luciditatea nu ar trebui să ne apuce aşa,
în văzul chior al lumii.
Ar trebui să fim mai atenţi
cu scheletul nostru secret,
să păcălim realitatea cu muşchi de atlet dopat
care ne cântă zilnic prohodul.
Dar cine să ştie ce ne face mai bine!
Să stau atunci şi eu
şi să mă holbez la propria viaţă.
E tot un fel de anestezie şi asta,
dar mai altfel decât celelalte.
Te umileşte cu dragoste,
îţi susură lapte şi miere
dintr-o ţară care n-a fost să fie şi-a ta.
Te îmbracă în giulgiul purpuriu de rodie
şi apoi îţi mai suge puţin sânge,
îţi mai cârpeşte o palmă.
În copilărie, obişnuiam să trag cu urechea
la tot ceea ce era intezis
– metodă profilactică pentru o maturitate uşoară.
Azi adun informaţii despre o bătrâneţe sumară
care a început să îmi crească în palmă.
Până şi zece mii de spânzurători
înălţate de-a lungul marilor literaturi
ar fi mai puţin înfricoşătoare
decât ceea ce îmi e dat să aud.
Te uiţi într-o bună zi prostit.

Chimie feat Aforic - Omul Modern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chimie:
Mi-a dat dolari paranormali cu piramida
Babilon, Semiramida, și m-agită
Mi-a spus „te țin în vogă ca Moga, tu doar fă strofa
Eu te-am programat să fii celebru și bogat” (OOOK)
Da drogat și dopat, dotat, bine cotat,
Coxat, coxat, nu mă mai satur (Neeah)
Când l-am văzut, am rămas fără cuvinte
Avea coarne, coadă lungă, limbă scoasă și copite.

Refren:
Frate eu sunt omul modern,
Nu am timp să fiu vre-un model
Cum se face că nu am dreptate?
Când eu sunt cel mai bun la toate.

Aforic:
În pat eu,
Rupt de realitate,
Mă trezesc la maturitate,
Cad în păcate,
Raul nu poate,
Să stea deoparte,
Și mă absoarbe.

Chimie:
(În numele tatălui) Doamne, scaldă-mă în lumina ta
Ocrotește-mă, zâmbește-mi, iubește-mă, iartă-mă, iată-mă
Sunt vocea ta, săgeata ta, băiatul e soldatul tău,
Știu că tu ești calea, tu ești muntele și marea
Tu ești Valea Regilor, tu ești piperul și sarea
Tu ești tot ce-i bun în toate, tu ești cerul și zarea
Tu m-ai construit tare și puternic, ca să mă ții în valtoare
În continuare, tată sunt netrebnic, sunt nemernic
Fă-mi conștiința mai largă, arată-mi, energii m-atacă,
senzații mă-ncearcă, tu ești liniștea frumoasă
veste, cuvinte, cuprinde-mă,
arată-mi cine mă vinde și cine mă vindecă.

Refren:
Frate eu sunt omul modern,
Nu am timp să fiu vre-un model
Cum se face că nu am dreptate?
Când eu sunt cel mai bun la toate.

Aforic:
În pat eu,
Rupt de realitate,
Mă trezesc la maturitate,
Cad în păcate,
Raul nu poate,
Să stea deoparte,
Și mă absoarbe.

C. I. A. - Senin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Phila: Pune o lacrimă, o rază de soare
Un pic de gheață, un strop de speranță
Amestecă-le special într-un cocktail
Trimite-ntr-o scrisoare, nu prin e-mail.
Suntem atâția responsabilizați prea devreme
Atâția capturați prea devreme.
Din naștere am fost făcut să nu dau naștere
Deși la fel ca tine-am un copil în mine, cu sete de cunoaștere,
E, maturitate, unde ești?
Dacă mă cauți și tu, de ce nu mă găsești?
Gândesc iresponsabil, poate inconștient
Poate naiv, poate inconștient de inocent
Refuz să mă port cum s-ar cuveni,
Refuz să-mi doresc să m-asemăn cu semenii.
O să iau în joacă ce iau prea-n serios acum,
Și o să plec la drum când sunt pregătit de drum.

KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.

Byga : Hai Doamne fă cumva
Să ne întorci vremea
Când ne sclipeau ochii la o caramea
Când hoinăream până ne prindea noaptea
Când nu prea conta ce zicea lumea
Chiuleam în masă
Prieteni, colegi de clasă
Săream în sus când rămâneam singuri acasă
Ne bărbieream da n-aveam un fir în barbă
Ne rușinam când atingeam fete la baba oarbă.
Dar ne-am plictisit și-ntr-o bună zi
Ne-am trezit maturi, nu mai suntem copii
Umblăm după bani, ne pierdem sănătatea
Apoi ne pierdem banii să recăpătăm sănătatea.
Ne gândim prea mult la viitor, neglijăm prezentul
Sigur cunoști sentimentul : Când ești copil vrei să fii om mare, e infantil
Iar acum ai da orice să mai fi iar copil!

KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.

Rashid :
Nu mă-ntreba cum am trăit, că am uitat
Nu mă-ntreba ce o să fac că viitoru-i nelimitat
Pot doar sa spun că trăiesc în prezent
Contează doar acum, eu și mâine sunt doar fum.
De-aia râd mereu atunci când mi-e greu
Dac-aș face altfel sigur n-aș fi eu
Umblu teleleu îmi văd de drumul meu
Putin schizofrenic, puţin derbedeu
Ca orice român am bani de dat, am bani de luat
Da-i dau la stat
M-am relaxat când am alfat că pot să scap dacă
n-am nimic defapt
Mi-e dor de copilărie
Mi-e dor de anii-n care vedeam viața ca pe-o jucărie
Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de anii-n care viața nu era o isterie.

KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.

Carlos Drummond De Andrade - Iubirea și Vremea Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubirea e privilegiul oamenilor maturi
întinși pe cel mai strâmt pat, dar care
se transformă în cea mai moale și verde pajiște
și atinge, pe fiece por, cerul trupului.
Iată ce e iubirea: câștigul neprevăzut,
un dar subteran și strălucitor,
lectura unui fulger misterios
care, odată descifrat, încetează să mai existe.
Și valorează doar cât prețurile terestre
cu excepția minutei de aur din orologiul
minuscul, vibrând în acest crepuscul.
Iubirea e ceea ce se desprinde la limită,
după ce a fost arhivată toată știința
moștenită sau dobândită. Iubirea începe târziu.
Vol. MAȘINA LUMII și alte poeme

's Dreams - Atât de Liberi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca la 18 ani
În suflet am rămas golani
Cu un pic mai mulți bani,
Noi nu ne kitsch-im,
Creștem bărbi și ne mințim
Că nu îmbătrânim.
Cu ochii larg deschiși, spre viitor privim
Mult prea mulți din mulțime,
Nu ținem cont de datele din buletin,
Noi am decis să fim..
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi,
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi, atât de tineri.
Doruri și dureri
Ne-au lăsat pe fețe riduri de la zâmbete,
Zilele de ieri
Ne ridică în față ziduri pentru spirite.
Cu ochii larg deschiși, spre viitor privim
Mult prea mulți din mulțime,
Nu ținem cont de datele din buletin,
Noi am decis să fim..
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi, să cânte copiii din noi,
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi, să cânte copiii din noi.
Care ar fi acea zi
În care vom putea să spunem
Că noi suntem doar copii
Ce par maturi de ochii lumii
Și dacă am afla cum
Că mâine nu va mai veni,
Noi vom păstra același drum,
Noi am decis să fim..
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi, să cânte copiii din noi,
Atât de liberi, atât de tineri,
Atât de liberi