martiri – Versuri.pro

Corneliu Coposu - Martirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Drapelul măririi
Umbrește martirii;
Ostași fără armă,
Viteji fără larmă,
Soldați fără spadă,
Sortiți ca să cadă.
Eroi fără glorii
Uitați de victorii,
Făclii fără ceară
Ce ard pentru țară,
Smerite lanterne
Aprinse-n caverne,
Martirii înfruntă,
Primejdia cruntă;
Apostoli în lanțuri
Sau victime-n șanțuri;
Străjeri în cătușe
Scântei, în cenușe.
Porniri depreciate,
Avânturi legate;
Și, necunoscute
Înfrângeri tăcute;
Credință adâncă,
Tărie de stâncă!
Meniți răstignirii,
Temeinici, martirii
Ascund vrednicie,
Încredere vie,
Dureri stăvilite,
Mândrii umilite,
Eroice valuri
De mari idealuri,
Statornică punte
Spre creștet de munte,
Granit ce se-așterne
Pe drumuri eterne.

Costel Zăgan - Poetul Ca O Rană Deschisă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Între martirii și avocații istoriei,
cu lacăt la gură și cătușe la mâini,
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană,
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros,
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
și celălalt în iad,
liber ziceam,
cine nu înaintează
dă-ndărăt,
literă cu literă,
niște răni inutile,
niște îngeri de pripas,
niște măști copilărești.

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Cedry2K - Sfinții Închisorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E reflex, bre, nu-s expresii din texte
Și scot expres impresii din țeste cu aceste
Texte, de-i extrem de lesne de înțeles
Că ce vorbesc e peste basme extraterestre,
Vezi iar sunt modest și ajung să mă detest
Pentru ce simt, ce spun, ce fac și ce gândesc
Simt nevoie de metanoia, c-am o paranoia
Că lumea începe s-o ia în direcția lui Goia
Nu văd demoni în piramide ci-n partide, fratricide
Și combinații ce par licite
Da’ legile lumii sunt în cel mai bun caz, pripite
Și asta poți s-o vezi clar chiar din cifre
Văd pe rând lighioane pozând în persoane
Purtând papioane, cuvântând pe stadioane
Contractând catralioane, comandând batalioane
Bombardând în avioane, omorând săracii oameni
L-am văzut pe diavol, da nu-n pentagrame
Ci aprinzând Gicoane, destupând bidoane
Educând sifoane, contestând icoane
Enunțând dictoane și țipându-le-n timpane
Da’ l-am văzut pe Dumnezeu lucrând prin oameni
Piloane-n închisoare rezistând prigoanei
Îndurând frig, foame, frică și frisoane
Ca simptome la sindroame
Și-s milioane de drame…
Ciocu’ mic, coane!
……………………………
Moment de reculegere
Pentru toți cei ce au trecut la Domnul via PCR
Cinstește memoria Sfinților Închisorilor
Suferința și curajul Mărturisitorilor
Exact ca Brâncoveanu și-au apărat neamu’
Căpitanu’ Codreanu, Bordeianu, George Manu
Traian Trifan, Oprișan, Ogoranu
Părinții Sofian și Adrian Făgețeanu
Luptând pentru oameni, nu idei
Iertându-și și călăii, și asta ne spune multe despre ei
Iar cei ce-au supraviețuit se simt vinovați c-au trăit
Deși îi simt încă vii pe frați
Oameni minunați, români mari, adevărați
Pentru care credința-i definitorie
N-a fost o victorie iluzorie, da’ tu n-ai memorie
Și crezi o istorie falsă, contradictorie
Gafencu, Naidim, Ianolide, Maxim
Părinții Calciu, Papacioc și Iscu Gherasim
Părinții Lăcătușu și Daniil de la Rarau
Și atâția alți oameni puternici pentru care
Nu necuviințele și palmele
Ci neputințele și patimile-s dramele
Iar lacrimile-s armele și când
Unii se vedeau sfetnici și sfeșnice
Sfinții plecau smeriți spre cele veșnice
Astea caractere…da’-ntr-o lume a falselor modele
N-a auzit mai nimeni de ele
Deși ne-au zis de sechele de la tendințe rebele
Divorțuri, avorturi și consecințele-s grele
Mulți sunt lași, cei slabi cedează la șantaj și bătăi
Da’ câțiva dau dovadă de curaj
Sperând că se schimbă ceva…Ei, aș!
Regimul e altul, tiranii sunt aceiași
Aceeași treabă, da’ ei n-au murit degeaba
Exemple de demnitate, cerând cu fermitate
Dreptate și dreptul nostru la identitate
Credința și neam, inestimabile nestemate!
Pescari de oameni ce-au ținut pânzele-n ape
Și-au ținut pânzele sus până-n pânzele albe
Cu sănătatea la limită, fizicul distrus
Da cu inima spunând Rugăciunea lui Iisus
Și atunci simțeau căldură și mângâiere
Și-mi trebuie și mie Tată sau măcar
Da-mi putere să sufăr în tăcere, ca să nu transmit durere
Atât de mare, ca mi-aș face moldaminuri cu plăcere
Da, am văzut, izvorând mir din Sfintele Moaște de la Aiud
Și am simțit izvorând în suflet bucuria postitorului luând Sfintele Paște
Și acum puținul bine din mine renaște
L-am văzut pe diavol, o scârboșenie, urlă înfrânt
Îngenuncheat de sfințenie
Crezi că-s metafore, până când o să vezi chestii
Ce fac dubiile tale să se evapore, rappere
L-am văzut pe diavol și-i hidos
Nu la Rihanna și Rick Ross, ci-ntr-un stil de viață vicios
Încercând meticulos, totuși, fără folos
Să-ntoarcă pe dos toată lucrarea lui Hristos
Îi iubesc pe Vulcanescu, Nicoleta Nicolescu, Atanase, Stefanescu,
Jimboiu., Volanescu, Elisabeta Rizea, Rizea Dobre, Radu Gyr
Părintele Iustin și alți cuvioși și martiri
Ce zici? Te lași călcat în picioare de inamici?
Sau te ridici până-n sinaxare după Mucenici
Citește printre rime, orice zice fieștecine
Ține minte bine: Mâine, nu ți-l promite nimeni!

Ceilalti feat Brugner - Ce-a Mai Rămas Din Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E greu titlul de erou
Căci frați noi suntem
Aș vrea să-mi dați un nume nou.
În decembrie ’89 la 11 ani de viață
Am fost martor nedorit al unui masacru în piață
Animale cu lampași și inimă de gheață
Te loveau fără milă pe tot corpul și în față
Chemați de un exponent decadent
Regim impertinent înrolat în regiment
Suferinzi și plini de scâlcâment
Au încercat în mod impotent
Să mușamalizeze insistent
Ceea ce s-a dovedit iminent
Mai târziu cei în vârstă știu cum e să ai un fiu
Care să moară pt ceva pur
Și viu l-ai vrea din nou
Ai da orice ca altu’ să fie erou
Prețul libertății e mare și din nou
Ne amintim cum era și ce ecou
A avut acest ieftin show
Ce ne-a deschis calea spre libertate
Și marea aderare la civilizație
E realizarea și starea
Pentru care s-a murit atunci
Aprind lumânarea.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Jumătate de veac s-a înghițit în sec
În lanțuri scrie, drama țării un poet
Lacrimi din decembrie până în iunie și după
Între frați nu e justificată nicio luptă
Aruncați armele nu vă lăsați manipulați
De cei care nici până azi n-au fost condamnați
Nu sunteți oameni.. fiecare lovitură vă face animale
Un blestem aduceți în jur peste vale
Aprindeți o lumânare să ne lumineze mințile
Azi criminali’și trăiesc liniștiți bătrânețile
Familii știrbite nu-și găsesc liniștea
Răbdare în cer și pe pământ, domnește dreptatea..
Prin jertfă s-a scris istoria de oameni cu nume
Sau soldați necunoscuți în gropi comune
Tineri curajoși, intelectuali sau muncitori de rând
Vă mulțumim!!!.. pace să fie de’acum pe acest pământ..

S-a afirmat de dumneavoastră, tovarășe.. Iliescu,
Că aici în Piața Universității ar fi o gașcă
În fiecare zi aceiași oameni care își pierd vremea
Și care, în nici un caz nu îi reprezintă
Pe cei care au luptat aici 21/22 dec 89
Aș vrea să știți tovarășe Iliescu că pe 21 dec 1989
Fiul meu a fost omorât aici la ora 17:30
Iar eu am datoria morală de a continua
Ceea ce el a plătit atât de scump.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Se așteaptă libertate în mijlocul drumului stând pe vine
În timp ce oameni cad secerați de gloanțe în mulțime
Eroi ce ne-a dat tricolorul fără seceră și ciocan
Români cu suflet și dăruință ce sigur au murit în van
Începând cu Laszlo Domnesc primul revoluționar cu vara
Până la copii din stradă ce stau cu drapelul în mână
Aburi nemiloase trec vijelios amenințând mulțimea
Scenarii de groază.. gloanțe sunt trase uitând cruzimea
Au fost jertfe fără rost, să ducem azi o viață liniștită
Însă bătrânii singuri nu pot pune pe masă o bucată de pită
Ne-a fost deschis drumu, dar am preferat să fim indiferenți
La noi oportunități au dat cu picioru oameni influenți
Am vrut libertate dar mulți încă nu știu ce înseamnă
Și idealurile de atunci cad încet ca frunzele de toamnă
Au trecut 18 ani și noi tot îndoctrinați suntem
Să luptăm în continuare, să nu fim trași în sistem.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Față în față cu fețele negre printre târnacoape și bastoane
În acest cimitir imens printre cruci și coroane
C-am cutezat a refuza să ne întoarcem de unde am plecat
Catalogat golan, forțat să țin capu’ plecat
În jurul meu sunt femei lovite cu sălbăticie
Că doar ăștia cu școală știu ce înseamnă democrație
Nu orice animal jegos murdar de huilă
Imbecili manipulanți incapabili de milă
Și-i mai aruncați și cu flori
Că nu ești tu mama care plânge
Că nu v-ați văzut voi copilu într-o baltă de sânge
Produs al vărsării naționale îmbrăcat în doliu speranța
Umilință pentru familia celui ce și-a dat viața
Da’ n-a rămas impasibil că n-am suportat șocul
De-a vedea mor un dictator și altu’ k’i ia locul
Dar în final se plătesc toate eu să uit nu pot
Dacă noi am fost orbi, poate, dar Dumnezeu a văzut tot.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile
Că sunteți o forță puternică
Cu o înaltă disciplină civică muncitorească
Oameni de nădejde și la bine dar mai ales la greu.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
sunteți o forță puternică
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu

Trooper - Rugăciunea Soldatului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru cei ce au căzut
Pentru cei ce au luptat
Pentru cei care-au murit
Pentru cei ce s-au rugat
Pentru lacrimi și durere
Suferință și tăcere
Pentru cei ce au trăit
S-au întors și-au povestit
I-am auzit
Să nu uitați
Un alt război îi are vinovați
Să nu uitați
Pământul-i roșu
Sânge de soldați

Pentru cei ce au crezut
Pentru cei ce-au apărat
Pentru cei ce au pierit
Și pe alții i-au salvat
Pentru pace și martiri
Sacrificiu amintiri
Pentru toți acei eroi
Duși cu forța la război
Îi știți și voi
Să nu uitați
Un alt război îi are vinovați
Să nu uitați
Pământul-i roșu
Sânge de soldați

Lumea noastră
Stă visând aici câte puțin
Lumea noastră
E o lume plină de venin
Lumea noastră
Trebu’ s-o lăsăm celor ce vin
Lumea noastră
Să nu uitați
Un alt război îi are vinovați
Să nu uitați
Pământul-i roșu
Sânge de soldați (bis)

René Char - 228

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru cine pătimesc martirii? Măreția constă în plecarea care obligă. Făpturile exemplare sunt de abur ... →

Maicile de la Diaconești - Avem O Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.
Avem troițe sfinte, altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iarăși te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapa neștiuți;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ, de Sfinți și de eroi!

Zorica Teodosia Laţcu - Horia, Cloșca și Crișan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Străjer, străvechi şi plin de bărbăţie
Gorunul uriaş spre ceruri cată
La umbra lui, pe-o vreme-ntunecată
Trei căpitani şi-au fost jurat frăţie.
St. O. Iosif.

Mă aşteaptă chinul roţii,
Chinu-i indoit,
Visul ce-l visam cu toţii
Nu s-a împlinit.
Petele-mi fierbinţi de sânge
Neaua vor topi,
Inimile se vor frânge,
Şi se vor boci.

Nu mi-i inima fricoasă
Că mâine am să mor,
Ci mi-e dragostea miloasă
Faţă de popor.
Nu mi-e jale de viaţă,
Că mâine am s-o las
Şi că lupta mea măreaţă
Vană a rămas.

Visul meu de sfinţenie
Pentru care mor,
Să-l plinească cu sfinţenie
Veacul viitor.
Moştenire de la mine
Neamului meu las:
Să se lupte până vine
Al răsplăţii ceas!

Fadwa Tuqan - Cântare Martirilor Intifadei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Își desenară drumul către viață.
Și îl pavară cu coral, cu sânge tineresc de nuanța cornalinei;
Și ridicară inimi – jăratec, foc și pietre – ținându-le-n căușul palmei.
Uciseră cu ele balaurul din drum.
– E timpul afirmării! Puternice să fiți, voi inimi!
Și vocea lor a răsunat
peste timpanul lumii și s-a extins în fiecare colț.
E timpul afirmării!
Erau puternici, muriră în picioare,
strălucitori ca stelele ce luminează drumul, tot sărutând pe buze viața.

II.
Îi atacase moartea, spălându-și coasa-n ei.
Și-n chipul morții răsăriră
mai puri și mai frumoși decât pădurea de palmieri,
mai unduioși decât câmpiile de grâu,
mai limpezi decât strălucirea dimineții,
mai puri și mai frumoși decât copacii pe care ploile-i alintă-n sân de zori.
S-au ridicat.. au asaltat.. s-au repezit
pe câmpul de bătaie, precum un snop de foc.
Și luară foc.. se-aprinseră.. și străluceau
în mijlocul cărării – apoi au dispărut…

III.
E visul vostru, ca-n depărtări să străluciți
îmbrățișând un viitor ferice!
Prin ale voastre palme pătrunde învierea Lui.
Și va sosi cu lunga dimineață-nmugurită,
săltându-se din al ruinelor străfund,
cu chipul zâmbitor
și cu o stea lucind pe fruntea-i naltă.

IV.
Va continua țărâna să-și alăpteze visul toată viața.
De sânul său nu-l vor putea despride
nici demonii văzduhului, pământului și mării,
și nici mobilizarea hidrei.
Nu-l va-nțărca oricât de lacom devine
agresorul;
Nu-l va-nțărca chiar dacă mâna morții,
muiată-n perfidie,
pătează sfârcul țărânei cu fructele-i amare.

V.
Priviți-i acolo-n depărtări,
îmbrățișați, cum își îndură moartea,
suind pe înălțimi
și cățărându-se în fața ochilor planetei!
Pe frânghia din sângele vărsat
se cațăra-vor mai sus și tot mai sus..
Nu stăpâni-va moartea trădătoare prin inimile lor,
căci pe cărarea jertfei vor merge lângă ei
și visele-nvierii, și zorile de mâine.
Priviți-i prin ochiul Intifadei: sunt șoimi
ce leagă cerul de patria sfințită și de lut!.

Iannis Ritsos - Poem Despre Doftana VII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fotografii cu chipuri chinuite.
Chipuri, chipuri ca niște vapoare cu două lumini
plutind în beznă.
Chipuri tăcute ca amintirea.
Chipuri solemne ca așteptarea. Chipuri nerase
cu, îndărătul asprei lor bărbi, un zâmbet,
o pasăre mută după-un copac dezgolit.
Chipul adânc al lui Andrei Bernat,
Chipul lui Janos Herbak – de după tristețea lui
străluminează-n cuget ca zorile-ndărătul ruinelor.
Chipul lui Ion Fonaghi cu cei 29 de ani ai lui
ca 29 de chiparoși în câmpia primăverii.
Gura lui – un triunghi exact și hotărât. Pe ochelari,
reflexele a două ferestre deschise spre viitor.
Chipuri tăcute, o, chipurile mele, tovarășe,
chipuri frățești ale eroilor și martirilor,
pline de idee, de nădejde și de certitudini,
chipuri fericite și grele
ca roadele coapte-ale pomului tău, libertate!.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii