Samurai:
Știu că visez mult, că rareori ascult
Când intru-n lumea mea rulez și mă tripez pe mut
Că am un singur gând care m-a obsedat
Și până când nu o să devină realitate nu o să tac
Că am un cap care țipă neîncetat: De ce p*** mea tot stai?
N-o să primești nimic de la stat!
D-asta tot sar din pat de cum s-a luminat
Cheile de la mașină, un bluzon și am plecat
Caseta-n aparat, aerul condiționat
E ora 7, dau din cap și-l ascult pe 2Pac
M-am panicat că am tras un pic din blunt
Cum pot să fiu relaxat când tot ce fac e-atât de important
Un singur plan, restul nu e relevant
Mă doare-n pulă dacă de 1 Mai merg în Dubai sau stau în pat
Ochi de vampir în cap, băutură de pirat
Pun sabia la gât, dar mă-nchin după ce-am mâncat
M-am dus în larg și-acum plutesc pe-o hârtie
Fiecare poezie devine o Legendă Vie
Cine mă știe mi-a zis mereu să-i dau blană
Da’ mă tot înțep în spini de la câte o lighioană
Apa de-o palmă și mă dau jos de pe plută
Și-o să dorm o zi pe mal ca după o noapte de băută
Cine m-ascultă o să transmit și-n eter
Cu voința mea de fier trec de fiecare nivel
Mai bun ca ieri, că-s mai nebun ca ieri
Pun banii într-un caiet, poate strâng de-un Cayenne.. Ce glumă!
Spune-mi ce sumă te-ar convinge să rămâi
Să lupți cu ai tăi o viață aici în țara nimănui?

Ref: Iată-mă din nou acasă, din nou împreună,
însă timpul este scurt, stau mai puțin de-o săptămână.
Ține-mă bine de mână, nu mai vreau iar să te pierd,
am făcut greșeala odată, a doua oară n-o repet.
Amândoi pe același drum, luptăm, trecem prin toate,
îți voi ține mereu parte și spate mai presus ca un frate.
Voi fi mereu cu tine trup sau sufletește,
să nu uiți niciodată, fratele tău te iubește.

Vars un strop de vin pentru vorbele astea fără sens,
pentru distanța dintre noi ce-a lăsat un gol imens,
pentru anii ce-au trecut, ce-au lovit și au durut,
practic în tot timpul ăsta noi doi nu ne-am cunoscut.
Te am imprimată în cap, acel păr roșcat,
zâmbetul de neuitat, comportamentul distrat,
toate puse cap la cap uneori mă fac
să mă agit neîncetat și nu ești tu să-mi pui capac.
Mereu grăbit, mereu plecat, sincer nu e timp de stat,
trebuie să-mi fac și eu un viitor asigurat.
Totul e așa de complicat, nimeni n-a zis că e ușor,
nu am de gând să mor pe spatele părinților.
Ai să vezi că va fi bine, nu trebuie să disperi,
trebuie să lupți, să crezi, să vrei, să speri.
Trage din răsputeri, mai rabdă puțin,
zilele sunt numărate, în curând o să revin.

Ai avut o copilărie rasă, nu prea ieșeai din casă,
oglinda te mintea că ești urâtă și grasă.
Te simțeai diferită de celelalte fete,
nu mâncai, te hrăneai din iluzii și regrete.
N-ai știut ce-i o familie, ai pierdut tatăl de mică,
neprotejată de nimeni, întotdeauna ți-a fost frică.
Mama ta s-a chinuit cum a putut să te crească,
tu ești singurul motiv care o mai face să zâmbească.
La rândul ei și ea trage aer în piept,
duce o viață de grea, bolnavă de diabet.
Dac-aș fi în locul tău aș fi puțin mai atent,
conștient că pot s-o pierd în orice moment.
Ascultă-mă puțin, înțelege acest mesaj,
încearcă să stai cât mai departe de anturaj.
Nu vreau să-ți țin morala, dar ține-te de școală,
vezi, situația e nasoală, fă-ți un rost, o socoteală.

Decuplați microfonul, când intru-n scenă,
E posibil ca din 3 cuvinte să vă sar din schemă,
Nu am jenă și sunt plin de sictir,
Când îți aduc morții în casă, înapoi din cimitir.
Nu ne cunoaștem, tre’ să recunoaștem,
Ne vedem des pe mess, dar în rest din an în paște,
Și sunt mulți care susțin că mă cunosc,
După ce mi-au învățat 3 piese pe de rost.
E culmea cum unii vor totul fără cost,
Și când ești băiat calumea, lumea te ia de prost,
Spun cuvinte grele, lipsite de bun simț,
D-asta stau toți cuminți când încep să-njur de sfinți.
Lovesc prostia cu ironia,
Și mă retrag din anturaje când apare țigănia,
Mulți au plecat când a venit vorba de muncă,
Restu’ suntem tot aici d-asta spun că…

Refren:
Uneori când lupt cu morile de vânt,
Am tendința să mă las înfrânt,
Dar am s-o spun la fel până la ultimul cuvânt,
Pentru că vorbele rănesc adânc (x2).

Perindăm prin peisaje, în care banii n-au valoare,
În care soarele, în morții lui nu mai răsare,
Avem mândria, de a rezista în România,
Am spus de sute de ori, asta ar fi a mia oară,
Când vorbele rănesc adânc,
Ar trebui să începi să mă crezi pe cuvânt,
Că tot ce am e din munca mea, și nu totul e roz,
Când doar un joint face magia Vrăjitorului din Oz.
M-au întrebat de ce nu încerc să fac bani din asta,
Și de ce îmi bag p*la în imitațiile de gangsta,
Nu mintea mea, ci inima e proastă,
Aș vrea să-i dau delete, delete da’ nu-i găsesc tasta.
Banii nu înseamnă nimic, când cei dragi te uită,
Viața e scurtă vei realiza pe ultima sută,
Toți te scuipă și vei muri flămând,
Astea-s vorbele mele care rănesc adânc.

Refren:
Uneori când lupt cu morile de vânt,
Am tendința să mă las înfrânt,
Dar am s-o spun la fel până la ultimul cuvânt,
Pentru că vorbele rănesc adânc (x3)