O junglă nepăsătoare de durerile altora a renăscut aici.
O lume modernă, dar falsă, ce are multe frici.
Și zici ce simți că toate-s negre, așa ești învățat.
Să simți totul negru de la atâta fum și praf.
Și de la atâta rău, ripostezi și tu la fel.
Nu simți că trebuie să fii altfel? Nu, nu simți de fel.
Tu ripostezi cu foc, ăla cu foc.
E un fel de joc, bazează-te pe noroc.
Legea omului e că cel mai bun stă în picioare.
Ataci oricum ar fi, chiar dacă doare.
Mintind că e mulțumit de sine, încearcă să bage mâna și în buzunarul tău.
„Șșșt. Taci că așa e corect.” Iar tu răspunzi cu „Zău?”.
Asta e corect? Asta înseamnă să fii om de fapt?
Dacă omenirea e un joc, eu m-am săturat de jucat.
Și nu că m-au obligat,
Doar că îmi e rușine în ce s-a transformat.”
Dar nu poți renunța, ei încearcă să te corupă.
Te bagă în gașca lui ca mai târziu pâinea de la gură să ți-o rupă.
Se dă un prieten bun, îți zâmbește mai mereu.
Dar tu îți dai seama că nu-i acolo când îți este greu.
Și timpul tău trece, al lor deja e trecut de mult.
Dar tu cu al tău vrei să faci ceva, nu să devii un cult.
Nu să devii ceva ce ai numai tu nevoie, nu, nu vrei asta.
Vrei să devii ceva ce are toată lumea nevoie și basta.
Astăzi țipi, lăcrimează sufletul și plânge în hohote,
Că tu ești singur și lupți cu mii de holde de
Fiare omenești ce trag numai pentru ei și tu le dai.
Nu poți să zici că nu ai când ai.
Dar timpul te schimbă, lumea și ea o face.
Încearcă să te corupă din nou să-ți bagi în vene ace.
Mai târziu să aibă și ei că tu ai și de nu ai faci rost.
Nu fă ce zic ei, nu fi un prost.
Zâmbești prin ura lor, zâmbește bunătatea ta.
Când ei te înjură, tu le vorbești frumos, nu ridici vocea.
Te gândești la persoana care te face diferit astăzi.
Te-a educat, te-a calmat, nu mai umbli hoinar pe străzi.
Viața îți zâmbește când ești cu ea că te ajută.
E prima persoană ce nu rămâne în fața problemelor tale mută.
Și ce faci acum? Te bucuri de clipele cu ea.
În clipa asta a dispărut teama și a apărut iubirea.
Dar cei cu colți vor să-ți fure fericirea, știi că așa e mereu.
Dar dovada de iubire e atunci când stă chiar de e greu.
Pe moment stă, dar ai un viitor nesigur.
Te încrezi în ea atât încât să nu fii sigur.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta individului într-o lume coruptă și plină de răutate, unde este constant tentat să cedeze. Găsește alinare și putere într-o relație specială, dar se teme că fericirea îi va fi furată.