Dumitru Iacobescu – Noapte Fantastică

Pe străzi necunoscute mă duc la întâmplare;În juru-mi: negru, negru,Un negru fin și umed ca un adânc de mare.Arare, la răspântii, vreun felinar ursuz,Dormind pe-un vârf de poartă,Cu inima voalată de o tristețe moartă,Prin care stăpânește odihna – doar amanțiiȘi șoarecii vegheazăȘi-n juru-mi: negru, negru.Dar iată că se rupe o aripă de norȘi luna bosumflată … Citește mai mult

Stroe Constantin Slătineanu – Farmec

Când luna se-aratăÎmi ia îndatăCu sine tot gândul,Din zări culegându-l.În fiecare seară,Palidă ceară,Melancolia sură,Tiptil mă fură.La aceeaşi orăMă prind în horă;Mă iau cu eleGândurile grele.Şi nopţile toate,Spre vieţi uitate,În pleoapele-nchiseAştern punţi de vise.Las luna oglindăTot să mă cuprindă,Şi mintea zvâcnind aiureazăNebună sub snopii de rază.