Lume imaginară – Versuri.pro

Megumi Hayashibara - Regele Shaman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Uită-te-n jur, privește departe,
totul se leagă cum scrie la carte,
lumea din jur nu e ceea ce pare,
toate sunt reale și toate sunt imaginare.
Toți sunt reci atunci când e greu,
sunt pregătit să fiu primul mereu,
e destinul meu să fiu rege shaman.
(Regele Shaman, Regele, Shaman)
dacă ești curajos, tu ești cel ales.
Dacă totul se schimbă în lumea mea,
lupt pentru bine, oh da, sunt de partea ta,
de partea ta, Regele Shaman.

Mircea Cărtărescu - Fata cu Șosete de Diamant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zvelta ca o pipetă
Trece pe bicicletă
fata cu șosete de diamant.
Ea are părul de diamant
și fața de diamant
și fusta verde de brocart.
În pulpa de sticlă a acestei fetițe
se vede săpat un mecanism cu rotițe
și un piston de argint.
Rotițele se rotesc
pistonul pompează
și adolescenta înaintează
târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.
Sub bluza de fildeș
sub sânul ce-ntinde-și
boticuri rotunde de diamant
ea are cosițe
legate cu lițe
și coastele ei sunt cu totul de diamant.
Dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
La etajul patru al colibriului locuiesc eu.
Acum stau la fereastră și mă uit la pomii de mușama.
Ce bine e în pieptul ei!
Cerul e albastru ca peruzeaua!
Norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nicio fată..)
Aicea soarele e de zgârci, luna de porțelan
și până și tractoristii îl știu pe de rost pe Paul Celan
și până și păpădia și mușețelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.
Ce fermecată lume! Trec prin seară
taxiuri de cleștar și scorțișoară
și printre limuzine se strecoară
fata cu șosete de diamant.
În șoldul ei de sticlă
are o paclă
de rotițe dințate și un piston de argint.
Rotițele se rotesc, pistonul pompează
și adolescenta înaintează
târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.

Daniel Vişan-Dimitriu - Zbor de Avatar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Citești aceeași carte, iar și iar,
Știind că te vei pierde printre rânduri
Ce vor intra în lumea ta de gânduri,
În care ți-ai creat un avatar.
Și se întâmplă ca închipuirea
C-un zbor înalt, pe aripi îngerești,
Să îți transforme lumea-n care ești
În cea în care îți găsești iubirea.
O lume-n care nopțile albastre
Alungă demonii ce le străbat
Când îți alegi tăcerea ca sabat
Și dănțuiesc pe ringul dintre astre.
Acolo, tu, în zbor de avatar,
Petreci un timp ce trece liniștit
Prin amintiri în care ai iubit…
Citind aceleași rânduri, iar și iar.
Daniel Vișan-Dimitriu
(20 sept. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Happer - Lumea Imaginară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tot felul de gânduri aruncate
Prin sertare pe hârtii șifonate
Toate se vor în piese consacrate, frate
Sunt doar ideile din capul meu
Nu le da importanță dacă îți e greu
Știu că nu dai doi bani pe mine acum
Știu că te las fără aer, ca fumul de tutun
Știu că tu crezi că n-o să merg mai departe
Dar gândește-te de două ori înainte, frate
Prima dată bine, fii sigur pe tine
A doua oară reține și ține minte bine
Ce-ți spun acum nu sunt doar rime
Sunt bucăți din realitatea ce vine
Peste tine și te lovește cu lirici fine
Tu mă critici, străine, fără să mă cunoști, e bine!
Gândește-te dacă ai fi măcar o zi ca mine
Cu atâtea gânduri ce se bat cap în cap
Că sunt sătul de probleme până peste cap
Alerg de colo-colo și tot nu am rezolvat
Nici una din ele, mă f*t pe ea de viață plină de belele
Pentru asta suntem făcuți, nu ai ce face
Suntem antrenați de mici să suportăm capace
Să mergem mai departe călcând pe ace
Înțelege și tu! E prea târziu! Nu ai ce face!
Am crescut singur, tovarășe
Fără nimeni pe lângă mine
Poate de asta trag doar pentru mine
Poate de asta sunt străin de tine
Dar de ceva sunt sigur, așa e mai bine
Prea mulți prietenii strică
Și la o adică uită toți de tine, cică
Sunt cu tine, e o iluzie, vor altceva
Cu siguranță nu te vor pe tine, și știi asta!
Viața ta e bagă-n buncăre
Nu ai cum să mergi mai departe, tinere
În România asta se promovează, bre
Prostia, nu altele, de asta curvele
Țin primele pagini în ziare mondene
De asta te lovești zi de zi de probleme
Realitatea e prelucrată pe la TV
Și arătată lumii altfel decât e
De ce să tac când fiarele
Atacă și prin cuști de oțel, nene
Vin vremuri grele, au mai zis-o alții
Ți-o repet și eu, nu o dau la mișto
Că tot ce-a fost roz în viața mea a devenit maro
Și simt încet cum mă duc și eu
Fetele, atrase de lux, cad în plase
Întinse de pescari, navoade mari
Dacă ai prins duma vei ști ce zic
Eu a doua oară nu mai explic
Tentații la tot pasul, falsul
Ține locul a tot ce te înconjoară
Și-ți creează în jur o lume imaginară
Închisă cu o poartă imensă,
Nu o poți vedea, că ești atent la tot ce scrie în presă
E o tablă de șah imensă
Ești mic Pinocchio, tre’ să
Te ridici că altfel riști să pici
În partea întunecată
Și nimeni n-o să te mai scoată vreodată!

Rainer Maria Rilke - Flamingii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În oglindiri ca dintr-un Fragonard,
din alb şi roşul lor ei nu-ţi vor da
mai mult ca ceea ce-ţi aduce-n dar
cel ce de draga-i spune: ea era
de somn pufoasă. Căci de s-au urcat
în iarbă, -ntorşi, pe rozele tulpine,
înfloritori, alături, ca-ntr-un strat,
pe sine, mai seducători ca Phryne,
ei se seduc; şi-a ochiului paloare
şi-ascund în moliciunea lor, în care
negru şi roş de fructe cuibăresc.
Brusc, prin volieră, o invidie zbiară;
dar ei se-ntind miraţi, apoi pornesc,
pe rând, în lumea lor imaginară.

Evanescence - Imaginar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stau în dreptul ușii
Iar sunetele monstruoase ale ceasului deșteptător parcă-mi strigă numele
Lasă-mă să stau acolo unde vântul îmi va șopti
Și unde picăturile de ploaie vor spune o poveste în timp ce cad pe pământ.
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Nu-mi spune că am pierdut contactul
Cu realitatea-acest răspândit haos
Știu prea bine ce se află dincolo de refugiul în care dorm
Coșmarul, așa că mi-am construit propria lume pentru a evada.
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Sunt înghițită de sunetul propriilor mele țipete
Și nu pot înceta în a-mi fi frică de nopțile tăcute
Vai, cât tânjesc să visez și să dorm adânc!
Zeița luminii imaginare..
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea

Evanescence - Imaginar (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Înghițită de sunetul țipătului meu
Nu pot înceta să mă tem de noaptea tăcută
Oh, cât am dorit visul somnului cel adânc
Zeii luminii imaginare.
În câmpul meu de flori de hârtie
Și nori de bomboane a cântecului de leagăn
Am zăcut în interior ore în șir
Și mi-am privit cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Am zăbovit în ușă
În țipătul unui ceas
Monștrii ce îmi strigă numele
Lasă-mă să stau
Unde vântul îmi va șopti
Unde stropii de ploaie cad
Și spun povești.
Dacă vrei să părăsești lumea în care trăiești
Pune-ți capul jos și stai așa puțin
Cu toate că poate nu-ți vei aminti că ai visat
Ceva așteaptă ca tu să respiri din nou.
În câmpul meu de flori de hârtie
Și nori de bomboane a cântecului de leagăn
Am zăcut în interior ore în șir
Și mi-am privit cerul purpuriu cum zboară deasupra mea

Alessia P - Distracția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Joacă-te și vei afla,
Ce este distracția,
În lumea mea.
A, a, a, a, a, a, a, a!
Dacă ceva în lumea mea,
Te va supăra,
Spune-mi!
Și se va rezolva.
Dar așa ceva,
Nu se poate întâmpla,
În lumea mea.
A, a, a, a, a, a, a, a!

Botezătoru' - Visez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt nesigur și mă dau într-o parte,
Drumuri drepte? Nu, d-alea-ntortocheate.
Vin de departe, locu’ nu-i aici,
Nu-l găsești pe hartă, poți să verifici.
Vreau să te ridici, să îți schimbi iar starea,
Pune întrebări și lasă delăsarea.
Fii alert, ca o trupă anti-tero,
Schimbă-te în 1 când ceilalți sunt zero.
Fii vero ca un italian middle-age,
Spune totu’n față, dup-aia o dregi.
Asumă-ți vorbele, n-ascunde grimasa,
Da cartea pe față, n-o pune în plasă.
Nu da garanții când ești în faliment,
Uită-te în jur când nimic nu-i perfect.
Ajută și vei fi ajutat, garantez,
Acum închid ochii, revin.. visez.
Asta este o lume imaginară în care oamenii sunt diferiți și au curaj. Curaj să viseze, curaj să preia inițiativa, curaj să ajute. Dar este doar o lume imaginară, până când ea va deveni reală.. mai avem de răbdat.
Nu aștepta tava să vină-ncărcată,
Culege-nțelepciune, ia-o pe toată.
Împarte împrejur, sigur e nevoie,
Dublu e mai bine ca pe Arca lui Noe.
Fericirea este un zâmbet sincer
Pe care îl poți afișa indirect.
Nu îți fie teamă să spui ce gândești,
Îți zic de pe-acum, cel mai mult, greșești.
Salvează esențialul, dă deoparte restu’,
Totu-i alb sau negru, nu gri, tu nu vezi? Nu.
Nu pare terestru, dictează cortexu’,
Ma separ de lume, să scriu atent versu’.
Oricât aș dori, ce-am zis să se-ntample,
Tre’ să aplic eu, apoi lanțul se rupe.
Turma dispare ajung să evadez
Acum închid ochii, revin.. visez.
Dupa cum spuneam si mai devreme, lumea imaginara pe care am prezentat-o este din punctul meu de vedere o lume ideala. Intr-o societate trasa la indigo, trebuie sa avem curaj sa nu urmarim drumul pe care in subconstient ni se traseaza. Ganditi, argumentati, preluati initiativa, ajutati, creati.. este gratuit!