Luciditate – Versuri.pro

Morbid - Intro (Dhav)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

După luni de zile de foraje și săpături în cele mai adânci și întunecate puțuri ale hip-hop-ului românesc, subsemnatul, Morbid, mă declar vinovat pentru producția și distribuirea următoarelor manifeste. Țin să precizez că la momentul săvârșirii infracțiunilor mă aflam în perfectă stare de luciditate. Prin urmare, mă declar conștient, și totodată mândru de gravitatea faptelor mele. Atenție! Acesta nu este un pamflet, și trebuie tratat ca atare! Aștept chemarea în instanță… aștept chemarea în instanță…

Casso - Luciditate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vedeam ura cum spintecă trupul neputincios,
Călcând în picioare cuvântul Lui Hristos.
Era dezorientat în deșertul cuviinței,
Căutând în stânga și în dreapta ajutor credinței.
Avea mintea goală. Acum e varză, nu mai știe ce se întâmplă,
Altceva n-a fost să fie printre atâtea gânduri,
Printre atâtea rânduri, mă pierd singur în flenduri.
Altceva n-a fost să fie pentru cei ca tine,
Despre cei ca tine ce-au uitat respectul de sine.
Și la ce bun când toți suntem o apă și-un pământ
Și ne dăm verdicte false în fața unui jurământ.
Mi-am schimbat mentalitatea, am uitat ce-i respectul,
Ca restul persoanelor ce-au dat cu stângu-n dreptul.
Sângele-n vene fierbe, prea multe probleme,
Devreme, pe semne că ne ducem prea devreme.
M-a sictirit realitatea, uite-mă unde am ajuns,
Să negociez cu moartea până la stagiul de intrus.
Mintea-mi persistă, sufletul mă oprește,
Din a-mi pune la inimă ce pe-o zi pe alta crește.
Gândurile necurate ce m-aruncă-n ispite,
Mă simt de parcă-s înjunghiat cu cuțite,
Ca-ntr-un tablou pictat cu sânge de jertfă,
Sânge greu îmbibat în negru și-am trecut peste credință.
Mintea-mi delirează diferite stări de spirit,
Iau un pix, o coală albă, torn venin peste hârtii.
Urlet ascuțit șlefuit de un polizor,
Zgomotul pătrunzător ce nu mă lasă să adorm.
Ca un trecător încerc să-mi caut liniștea,
Și-o voi găsi cu greu conștient de mintea mea.
Toți sunt luminați dar nu toți au facturi plătite,
De-asta mulți s-afirmă după amăgiri pripite.
Capricios fără prea multe semne de întrebări,
Cum de unii au și alții sunt puși între bari.
N-avem pic de voință, n-avem pic de ambiție,
Nu mai vorbesc de cei 7 ani de acasă în dispariție.
Țin să anunț că va veni și ultima ședință,
După moarte ne așteaptă o grea sentință.

Nina Cassian - Luciditate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuvintele tale: „alături”, „mereu”…
Să nu le mai spui. Nu minți.
O, dragul meu,
Curând nu vom mai fi.
Chiar dacă moartea ne lasă
Liberi sub soare,
Cu pâine pe masă,
Cu vinul cel dulce-n pahare.
Tot o să treacă iubirea… Nici n-o să știm.
Fără de veste-o să treacă…
Pe-aprinsul nostru chilim
Se lasă-o lumină săracă.
Ne vom privi. Ești același, acel
Pe care l-am strâns în adânc…
Și sunt toate la fel
Și iată- nu te mai strâng.
Ca o apă se smulge din noi
Iubirea… Pe țărm am rămas
Fără zâmbet, ca stâncile… valul s-a tras…
Nu mai suntem amândoi.

Florența Albu - Luciditate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne vom îndepărta curând,
De-acum ne sunt buzele vechi
și vorbele nu-și mai înlănțuie mâinile
și în tăceri simțim suind un frig
ca din adâncuri de fântâni ecoul.
Iată ochii-apele lor clătinate
și cearcănele de amurguri
în care tremură nesigure și se îneacă
dorințele și amintirea.
O să ne-ndepărtăm
și într-o zi
vom fi ca sudul și ca nordul
când dintre ele pleacă
păsările verii…

Konstantinos Kavafis - Ospitalitatea Lucidului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ptolomeu Filopator oferă găzduire
cu-adevărat regească sofistului Medon –
al tainelor sufletului deslușitor.
Suveranul cu străinul peste tot se mândrește.
Odinioară sofistul, în Roma cea coruptă,
sărac lipit, se dusese să-și vândă opera
unui mare stăpân. „Pe vorbăria asta
ia o mină și fii mulțumit! ”, îi răspunse acesta.
„O, ce insultă! Ce insultă! În studiul infinitului
am încrustat sentimente înflăcărate,
inima mi-am închis în acest papirus.. ”.
Și, compătimindu-l pe dictator, eposurile
monumentale își întrerupse. –
Pe Ptolomeu Filipator îl cinstește-acum.

Antract - Lucid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Stau la birou până noaptea târziu,
Drumul spre casă parcă nici nu-l știu,
Am prieteni puțini dar și ei m-au uitat
Fiindcă șeful mă ține mereu ocupat.
Uite de pildă mâine am un raport
Și din cauza asta nu pot, nu am timp să mă uit
La femeia frumoasă care trece plutind într-o rochie albastră.

Refren
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Puțină nebunie poate ar schimba ceva,
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Vreau să-nnebunesc, să mă-ndrăgostesc să simt că trăiesc
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Sora-mi e dramă și mama napastă.

Mă trezesc dimineața să mă duc iar la muncă
Și parcă viața-mi trece pe lângă
La semafor o fată-naltă-n mașină
Aș vrea să pot să-i spun ceva
pare atât de senină
Dar mi-e frică de ridicol, mi-e groază de penibil
Cred că sunt prea sensibil, of sunt mult prea sensibil
Altul în locul meu ar fi avut curajul
Să-i spună ce-aș fi vrut să-i spun eu.

Refren din nou.
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Puțină nebunie poate ar schimba ceva,
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Vreau să-nnebunesc, să mă-ndrăgostesc să simt că trăiesc
Sunt prea lucid pentru lumea asta
Sora-mi e dramă și mama napastă.

Sunt prea lucid, lumea mea e un vid
Și mă simt subtil de surprins..
Vreau să-nnebunesc, aha aha, vreau să mă-ndrăgostesc, aha aha x 4 ori