George Gordon Byron – Beppo – Strofa XXXI – Strofa LX

Beppo – strofă – XXXI.Din neam de conți, el cunoștea deplinVioara, dansul, muzica, vorbeaFranceza și Toscana; e un chinPân-o deprinzi, căci și-n ItaliaEtrusca pură se vorbea puțin;Era și critic musical, eraSpectacolul strigând doar: ”seccatura! ”Și om de teatru și dădea de-a dura.Beppo – strofă – XXXII.Un ”bravo” – al lui era hotărâtor:Academia amuțea, și-n salăCând … Citește mai mult

George Gordon Byron – Beppo – Strofa XCI – Strofa XCIX

Beppo – strofă – XCI.Sorbiră deci cafea, această zeamăIubită și de turci și de creștiniDeși în alt chip fiartă. Fără teamăVorbi-n sfârșit și doamna: – „Ce destin!Ca musulman, zi Beppo, cum te cheamă?Ce barbă, Doamne! Spune-mi: nu-i un chinSă fii atâta vreme călător?Pe-acolo, prin străini, nu ți-a fost dor?. Beppo – strofă – XCII.Ești turc … Citește mai mult

Alphonse De Lamartine – Omului (La Lord Byron)

O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,Un muritor sau demon, ce spirit fuși în lume,Sau bun sau fatal geniu, Byroane! ori cum fie,Iubesc a tale cânturi sălbatec-armonie,Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cadeȘ-amestec al său urlet cu vifore turbate!Te-ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,În rândul celor apți de glorii … Citește mai mult