liric – Versuri.pro

Dante Alighieri - Atât de Dulce și de Castă-Apare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Atât de dulce și de castă-apare
Stăpâna mea, când lumii se arată,
Că limba amuțește-nfiorată
Și ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare.
Veșmânt de blândă umilință are,
Deși, în mers, se simte lăudată;
Pământului, minune-nvederată,
Din ceruri pare, lină să pogoare.
Privirile desfată și alină,
Încât din ochi, dulceața-n suflet trece,
Și n-o-nțelege cel ce n-o încearcă;
Un duh ușure de pe buze parcă
I se desprinde-n zbor și se petrece
Spre inimă, spunându-i blând: Suspină.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Primăverii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii să-mi îndrume.
Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.
Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,
aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!

Dumitru Matcovschi - Fire Optimistă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt o fire optimistă.
Optimismul are rost?
Fără cântec viața-i tristă,
Ca o lungă zi de post.
Fără cântec nu răsare
Nici chiar firul de pelin,
Nu răzbat din lut izvoare,
Nici cocoarele nu vin.
Fără cântec mușuroiul
Nu se mai alină, vara.
Fără cântec doar puhoiul
De păgâni inundă țara.

Duiliu Zamfirescu - Ca Un Mănunchi de Ramuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te-a zămislit blânda natură
Ca pe o floare de pe plai;
Din carminul rozei de mai
Ți-a zugrăvit, rotunda gură,
Iar din albastrul de cicoare
Ți-a-nduioșat privirea vie,
Așa că bine nu se știe
De ești femeie sau ești floare.
La brâu te-a strâns ca pe-un mănunchi
De ramuri tinere de crin
Și nu știu ce ți-a pus în sân
Și de la sân pân-la genunchi,
Că parcă-i fi un vis croit
După gândirea mea nebună,
Cu sufletul ca alba lună,
Cu trupul cald și liniștit.
În trista mea singurătate
Au răsărit colo și colo
Vedenii cu cap de Apollo
Și ochi plini de bunătate:
Dar dacă tu ai ști anume
Cât farmec e-n făptura ta,
Ai face aripi și-ai zbura,
Căci prea ești singură în lume.

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La zidirea soarelui se știe,
Cerul a muncit o veșnicie,
Noi muncind întocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre maiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră,
Eminescu, Eminescu,
Mi-L furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de Dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară,
Cu străvechea și frumoasa țară,
Eminescu, Eminescu,

Ref.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Eminescu..

Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa maiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești
Și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră,
Eminescu, Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!!!

Dragoş Vrânceanu - Lui Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.
Ca într-un codru
ai pășit fără frică și prihană,
până acolo unde au început să se audă
centaurii cruzi ai cunoașterii,
urlând după hrană.
Ajuns în aceste adâncuri ale mirării –
n-ai uitat niciodată drumul înapoi
al țării.
Versul tău curge prin mulțime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o și mai întinsă adâncime.
ca un ocean.

Lucian Blaga - Poezia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un fulger nu trăiește
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ține
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se unește.
Și poezia este – așa.
Singură-n lumina sa
ea ține pe cât ține:
din nour până la copac,
de la mine pân’ la tine.

Nahapet Kuceac - Tineri Suntem, Dar Iubirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tineri suntem, dar iubirea când e chin, când zi senină.
Arc ți-e trupul, dar nici arcul precum tine nu suspină.
Sânii tăi sunt struguri; pieptul răsărit de ziuă lină –
De-l descoperi și mai tare, cu atât e mai lumină.

Radu Gyr - Rondelul Unei Ramuri de Cais

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.
Ești creanga ce-o leagănă luna
și-adânc mi-o cutremură-n vis.
Mi-ești azima, vinul și struna
cu taină de cântec nescris.
Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.
Și dacă mă frânge furtuna
și cad ca un vultur ucis,
cu sânge mânjind mătrăguna,
la geam luminându-mi întruna,
ești ramura mea de cais.

George Tutoveanu - Doinește Cântu-ți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu mă cunoști de mic copil
Și dorul meu îl știi, pădure,
Doinește cântu-ți fermecat
Să-mi ducă sufletul aiure,
În țări cu cer etern albastru
Și flori de lotus visătoare,
Spre care trec, în faptul serii,
Tăcute șiruri de cocoare..
Ca-ntr-o biserică mă simt
Sub bolta-ți palidă, pădure,
Doinește cântu-ți fermecat
Să-mi ducă sufletul aiure.