lipsa parinti – Versuri.pro

Ralflo - Tata, Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu m-ai învățat să zbor
Mi-ar fi fost mult mai ușor
Dacă m-ai fi îndrumat din zor
Să știu în viață cum să lupt
Și să mă înalț până la nori.
Nu-i o zi, la tine, să nu mă gândesc
Numai eu știu cât te iubesc
Viața fără tine, a fost pentru mine
Mult mai grea să știi.
Ascultă-mă, tată
Aș vrea să vorbesc cu tine
Să știu dacă-ți este bine
Tată, unde ești, m-ai lăsat în trecut.
Ascultă-mă, mamă
Aș vrea să vorbesc cu tine
Să știu dacă ești mândră de mine
Mamă, unde ești.
Singur, eu am învățat să zbor
Anii au trecut, n-a fost ușor
Lumea nu mi-a ținut loc de tine
N-a știut s-aline durerea din mine.
Mamă, ai făcut tot ce-ai putut
Și cum ai știut mai bine, m-ai crescut
Sunt un om în toată firea dar nu pot nega
Îmi lipsești.
Ascultă-mă, tată
Aș vrea să vorbesc cu tine
Să știu dacă-ți este bine
Tată, unde ești, m-ai lăsat în trecut..
Ascultă-mă, mamă
Aș vrea să vorbesc cu tine
Să știu dacă ești mândră de mine
Mamă, unde ești..
Primii pași i-ai făcut alături de ea
Primul zâmbet a fost pentru ea
Ea se bucură când tu reușești
Ea plânge când tu suferi
Privește spre cer și o să înțelegi
Că ei sunt întregul univers
Mamă, Tată

Ochiul Strazii - Ochiul Străzii - O Altă Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai, bună, e încă o zi și încă o poveste
Aici sunt eu și doar Ceachy povestește
Azi vă voi spune despre o fată
Ce stă în fiecare zi din ce în mai încruntată
Maică-sa e la muncă în Italia să producă bani
Taică-su e prin Petroșani de vreo câțiva ani
A rămas acasă doar cu soră-sa
Dar și aia o lăsato mai ceva ca masa
A plecat nu știu unde dracu pe la București
Nu știu prea multe, dar știu că în viață plătești
Și acum să revin la fetița mea
E ceva de zis… are ceva special, doar e fata mea
Stă singură în casă doar cu un cățel
E cam nebună și uneori parcă e un băiețel
Înfruntă viața de mică și nu-i pare rău
Greșește azi și știe că o să greșească din nou
Acum intră în viață și nu are cine s-o ajute
Și asta e greu, că se încrede în prea mulți și prea multe
O să regrete mai târziu ce a făcut acum în tinerețe
Dar viața e scurtă… și ea doar și-o trăiește
Are o mătușă de vreo 40 de ani
O ajută cu ceva sfaturi și bani
Face de toate și face tot ce vrea
Dar parcă îi lipsește ceva, are nevoie de ea
Aici e nevoie de maică-sa s-o îndrume
Că din păcate… nu prea are drumuri bune
A călcat de vreo 2 ori greșit
În belele multe singură a pășit
Multe supărări tare o apasă
Uneori îi e silă să iasă din casă
Se ține de școală și asta e bine
Dar cât va mai ține?
A încercat și ea să iubească
A căutat și nu a reușit alinarea s-o găsească
Acum nu mai are sentimente
Îi vine tot mai des să se-ntoarcă cu fața la perete
De lume nu prea îi mai pasă
Știe că și ea are destule acasă
Uneori își dorește o familie unită
Să fie toți în jurul mesei, să fie fericită
Vrea un sfat de la tata între patru ochi
O îmbrățișare de la mama să-i poarte noroc
Vrea multe… vrea… dar nu se poate
Ea e singură aici și restu-s departe
Dar încă luptă și asta e bine
Dar cât plm va mai reuși printre suspine?
Închei aici că nu mai știu nimic
Doar că ea… e copilul meu cel mic

Solo feat Rebelusha - Pierdut De Mic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie

Strofa I
Să-mi introduc strofa direct
Cu subiectul piesei
Despre un conținut
Ce tinde să iasă
Din gura presei
Despre limita mesei
Și frecvența săptămânală
Copii abandonați
Copii crescuți pe stradă
Ce viață amară
Mulți se laudă că au crescut pe stradă
E problema lor
Dar nu pot striga mama tata
Când au nevoie de ajutor
Dar mulți sunt abandonați pe stradă
Mulți sunt refuzați
Mulți înfometați
Și mulți nu au unde fi cazați
Nu-și merită soarta
Mă doare să văd cum se zbate
Mă doare să văd cum mulți
Își petrec copilăria prin orfelinate
De ce nu au toți părinți
De ce? Hai zi de ce?
De ce copiii își varsă lacrimi
Și părinții trec cu zâmbete
Și de mult n-a mai zâmbit
Acum stă la cerșit
La colț de stradă stă jos
Cu hainele rupte învelit
E cumplit și nu văd rostul
Copii fără speranță
Oare de ce trebuie să ducă
O așa viață

Strofa II [Rebelusha]
Asta nu-i o glumă
E o realitate
Că mulți copii
Sunt abandonați în orfelinate
Rămân fără părinți de mici
Doar cu o speranță
Doar unii din ei
Ajung ceva în viață
Dumnezeu știe
Că ei nu au nicio vină
Neînțelegerile părintești sunt de vină
Nu ei sunt
Cei care au cerut să vină pe această lume
Singura lor dorință
E să ajungă undeva
Să aibă un nume
Mulți avem avem de toate
Da de fapt
Hai să ne uităm și în spatele nostru un pic
Vă e gândul departe
Și de la o identitate
E trist ce îți spun frate
Dar mai trist e că oamenii nu au suflet
Și nici sentimente
Gândiți-vă și voi puțin
La aceste momente

Florin Peste - Zice Lumea Că-s Golan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zice lumea că-s golan
Dar nu știe că-s orfan
Căci eu n-am pe nimenea
Sunt străin ca pasărea.

Mama mea când m-a făcut
M-a lăsat singur pe lume
M-a lăsat al nimănui
Și n-am nici un nume.

Copii de seama mea
Cu părinți alăturea
N-am și eu un frățior
Să-mi fie de ajutor.

Mama mea când m-a făcut
M-a lăsat singur pe lume
M-a lăsat al nimănui
Și n-am nici un nume.

Zice lumea că-s golan
Dar nu știe că-s orfan
Căci eu n-am pe nimenea
Sunt străin ca pasărea.

Copii de seama mea
Cu părinți alăturea
N-am și eu un frățior
Să-mi fie de ajutor.

Mama mea când m-a făcut
M-a lăsat singur pe lume
M-a lăsat al nimănui
Și n-am nici un nume

Navashy - Din Suflet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

N-am haine scumpe Gucci,
N-am fleece și mi se pare bullshit
Ne vedem, nu știm, stele pustii
Mă pierd în toamnă, și simt că nu simt
Ignorăm telefoane, dormitul-i prea tare
Trec și tac anii, râdeam, era funny
Ce bine că sunt bani din plastic
Nu-mi place să fiu sarcastic
Poc și plătesc suta să ies
Mă arzi, îți dau pass
Îmi caut succes
Bani și fani, emoții
În suflet am locomoții
Te-ai întrebat vreodată oare ce o să mănânc
Sau dacă ești bolnav și te ascunzi în al tău gând
Te-ai întrebat vreodată dacă ai prieteni la vrăjeală
Sau poate te-ai întrebat să dai abandon la școală.
Este ora 6 și iar am insomnii, pastilele nu își fac efectul, vorbesc iar cu pereții
Am gânduri ce mă înconjoară, îmi spun „nu o să mai fii”
Privesc în gol, pe spate am prieteni, pereții.
Eram copil, și îmi spuneam totul va fi bine
Aveam doar 12 ani și îmi spuneau că nu o să am pe nimeni
Că nu am fost dorit și că nu o să fac față
Sunt cuvintele rostite de la părinții ce mi-au dat viața..
Am 14 ani, și îmi amintesc, a fost chiar prima palmă, ce tata mi-a oferit-o când i-am spus că nu îmi este tata.
De atunci am pus capac și am vrut să îmi dau give up
I-am luat pistolul lui tataie și mi l-am pus la cap.
Am 15 ani, nu pot să cred că mă îmbrac în negru
Bunicul meu murise, înțepenisem ca și lemnul
Am 16 ani, îmi fac un anturaj
Mă apuc să fumez cioata
M-am despărțit de-o fată pentru că nu am nicio faptă
UHH.. Doamne ce mai soartă
Să fii crescut doar de bunici și să le plângi la groapă.
Uhh.. Doamne ce mai soartă
Să n-ai haine de firmă dar să fii ca o piatră nestemată

Nichita Stănescu - Ciudata Lipsă de Părinți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ciudata lipsă de părinți
cu mult înainte sfârșiți,
cu mult petrecute morți mai dinainte.
Fiii li se nasc singuri.
La o mare distanță de moartea părinților lor.
Iată-i, stau cu gurile lipite de frunze,
ca niște omizi,
apoi vine cuvântul și copiii devin fluturi.
Ei nu sunt la fel,
niciodată nu sunt la fel.
O aură sau un nimb
care le-apare deasupra creștetului,
îi vestește că a venit ora mesei.
Se adună toți unu-ntr-altul,
ca să se facă mai cald
însă frigul acesta al absențelor
nu încetează deloc.
Se moare din doi în doi, astfel că
numărătoarea se face pe sărite.
Ei cresc încet, se despart în sexe,
se împreună și mor chiar în aceeași seară.
Locurile rămân pustii și dintr-o dată,
după câțiva ani,
se nasc nenumărați copii
ai căror părinți au murit demult.
Ei stau cu gurile lipite de frunze ca niște omizi.
Apoi vine cuvântul și-i desparte,
și devin fluturi.

Adrian Păunescu - Orfani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câți oameni au nume?
Ne-ați uitat în cămin și ne-i greu și rușine,
Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.
Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne răiește,
Cei mai răi sunt acei ce urăsc omenește.
Noi, părinți nu avem, cum destinul ne arată,
Pe pământ, cei mai mulți n-au nici mamă, nici tată.
Poate că, între noi, peste traiul de câine,
Sunt cei supradotați pentru lumea de mâine.
Și mai mare ca noi e, oricum, altă rană,
Un popor de orfani, într-o lume orfană.