N-am haine scumpe Gucci,
N-am fleece și mi se pare bullshit
Ne vedem, nu știm, stele pustii
Mă pierd în toamnă, și simt că nu simt
Ignorăm telefoane, dormitul-i prea tare
Trec și tac anii, râdeam, era funny
Ce bine că sunt bani din plastic
Nu-mi place să fiu sarcastic
Poc și plătesc suta să ies
Mă arzi, îți dau pass
Îmi caut succes
Bani și fani, emoții
În suflet am locomoții
Te-ai întrebat vreodată oare ce o să mănânc
Sau dacă ești bolnav și te ascunzi în al tău gând
Te-ai întrebat vreodată dacă ai prieteni la vrăjeală
Sau poate te-ai întrebat să dai abandon la școală.
Este ora 6 și iar am insomnii, pastilele nu își fac efectul, vorbesc iar cu pereții
Am gânduri ce mă înconjoară, îmi spun „nu o să mai fii”
Privesc în gol, pe spate am prieteni, pereții.
Eram copil, și îmi spuneam totul va fi bine
Aveam doar 12 ani și îmi spuneau că nu o să am pe nimeni
Că nu am fost dorit și că nu o să fac față
Sunt cuvintele rostite de la părinții ce mi-au dat viața..
Am 14 ani, și îmi amintesc, a fost chiar prima palmă, ce tata mi-a oferit-o când i-am spus că nu îmi este tata.
De atunci am pus capac și am vrut să îmi dau give up
I-am luat pistolul lui tataie și mi l-am pus la cap.
Am 15 ani, nu pot să cred că mă îmbrac în negru
Bunicul meu murise, înțepenisem ca și lemnul
Am 16 ani, îmi fac un anturaj
Mă apuc să fumez cioata
M-am despărțit de-o fată pentru că nu am nicio faptă
UHH.. Doamne ce mai soartă
Să fii crescut doar de bunici și să le plângi la groapă.
Uhh.. Doamne ce mai soartă
Să n-ai haine de firmă dar să fii ca o piatră nestemată
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață marcată de traume, lipsuri și sentimente de abandon. Protagonistul se luptă cu depresia și amintiri dureroase din copilărie, căutând un sens într-o lume ostilă.