Versuri corectate și adnotate
Pe unicul, Lida, pe care îl poți iubi,Îl ceri – și pe drept – să fie cu totul al tău,Și chiar este cu totul al tău,Căci de când al tău eu sunt,Cel mai gălăgios și tempestuosFreamăt al viețiiMi se pare doar un subțire văl, prin care făpturaCa printr-un nour ușor ți-o străvăd.Ea-mi scânteiază cu prietenie … Citește mai mult
Marea-i tristă-n vântul serii.Pe ruini ce se deșirăLida vede-o icoană-a măriiȘi pe față-i plâng gândiri.Blonda Lid-amor gândește,Marea veche chipul palȘi-n adâncu-i zugrăveștePrin ruini un ideal.Un pescar pe țărmuri treceȘi din placa de argintVede zâna tristă, recePrin risipe rătăcind.Peste-un an în nopți de varăVezi pe luciul vagabond,Cum pescaru-n lume zboarăCu-al ruinei geniu blond.
Numai uneia să-i aparții,Credincios onoarei ei să fiiCa unit prin inimă și gând!Lida! har vecin al preajmei mele,William! stea mândră între steleVouă doar vă datorez ce sunt.Ceasuri, zile – toate dispărură,Totuși bat în fiecare oră purăLaurii valorii mele-oricând.