Versuri corectate și adnotate
E-o apă atât de linăȘi-atât de tristă esteÎn palida sticlireA stelelor aceste.O apă fără unde,Adâncă și amară,Pe care se oglindăLacteea Cale rară.Și râul se desparteÎn brațe de ether,Oglindă de departeA Căii de pe cer.Și selele adânciȘi chipul lor himericCurg veșnice prin lunciAlbastre de-ntuneric.În pace luminândTrec apele sihastre,Cu dorurile noastreSe duc etern plângând.Las’ mantia ta linăPe … Citește mai mult
Mă ia la pieptu-ți, ființă bestială,O monstru leneș, tigru adorat;Vreau să-mi preumblu mâna-n tremuratPrin coama ta sălbatică de fiară.În fusta plină de parfumu-ți crud.Vreau să-mi azvârlu fruntea-ndureratăȘi să respir, ca dintr-o floare-uscată,Boarea iubirii care s-a trecut.Să dorm aș vrea! Să dorm de bună seamăUn somn adânc, cu moartea înfrățit,Și să-ți sărut întruna, necăit,Tot trupul, cu-al … Citește mai mult
Un chip al Lethei,și câmpiilepline de slaba însă-auritalumină,cenușii stânci,și sub eleo maremai dură decât granitul,zbuciumată, potolită nicicând;înalte formecu mișcări de zei,primejdios chip;și careva spunea:„Ăsta-i Actaeon.”Actaeon cu pavăză de aur la picior!Pe deasupra minunatelor pajiști,peste răcoroasa față a acelui câmp,eastâmpărate, mereu clătinătoareleoști ale unui popor străvechi,tăcut alai.