Mircea Ciobanu – Către Uran
Glas am, Uran, ca să te lepăd: vino,loveşte-mi coasta şi-ndelung voi spune– adus pe dunga râpilor – cuvintepentru auzul cui înşală moartea.M-aud şi eu, răscumpărând vocaledin unghiul dur al clinurilor; unaîmbătrâneşte-n drum până la mine –cu stratul ei stârnită, mi se vindepe tot atât, dar învelită-n geamăt.Şi de s-ar deşira nu m-aş întoarcela rodnicul ecou … Citește mai mult