Emily Dickinson – Liv
Trăiesc cu el ca să-i văd chipul,Nu merg mai departeNici pentru oaspeți, nici pentru asfințit;Moartea e sigur privilegiu.Numai oprirea mea grăbită,Și ceea ce-i obișnuitPrezintă nevăzutul semn,De legământ nedăruit.Trăiesc cu el, îi aud vocea,Sunt gata până aziSă mărturisesc certitudineaNemuririiÎnvață-mă, vreme, simplă cărare,Convingere de fiecare zi și tare,O viață fără de sfârșit,Te judec cum a trebuit.