lectie

Wilhelm Busch – Un Muscoi

de

Un muscoi, plin de plăcere,S-opri pe-un fagure de miere,Își înmuie cu lăcomieNăsucul în dulcegărie.Când termină de savuratEl aripa și-a scuturatȘi vru să-și ieie zborul,Dar îl luă fiorulCând observă înspăimântatCă-n miere-i prins piciorul.Când sta durerea să îl frângăMuscoiul începu să plângă:– Ah, cerule! Te rog mă scoateDin dulcea mea captivitate.Un bun amic îl observă,Spuse: – Da, … Citește mai mult

Bitza – Intro

de

Yo yo yo.Mi-am câștigat dreptul la replică, nu mi l-ai dat tu.Probabil că nu ai aflat că nu prea mă interesează motivul sau scopul.Din periscopul aflat în mijlocul unor vagabonți care au ca discotecă holul din blocuriUnde se-ntâmplă totul, de la chiștocul care-ți termină stoculȘi chioșcul unde se-ntâmplă mereu totul.În locul lucrurilor prefer barul,În locul … Citește mai mult

Anton Pann – Învățătura Dată Rău Se Sparge în Capul Tău

de

Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător)Care a rămas de basmu până astăzi tutulor,Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan,Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean;El şezând odată-n şcoală, ce îi dete-n simplul gând:– Ascultaţi, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) –Să ştiţi d-astăzi înainte că eu când voi strănuta,Toţi … Citește mai mult

Antonio Machado – Amintire Din Copilărie

de

Amintire din copilărie.O după-amiază mohorâtă și recede iarnă. Școlariiînvață. Monotoniaîndărătul ferestrelor.În clasă, un tablouîl arată pe Cainfugind, pe Abel mortlângă o pată de carmin.Cu timbru găunos și sonortună maestrul, un bătrânîn haine umile, e slab și uscat,ține în mână o carte.Și întregul cor de copiicântă lecția;o mie ori o sută – o sută de mii,o … Citește mai mult

A. S. I. A. – Răzbunarea Mea

de

I:Ai o părere foarte bună despre tineTe vezi întotdeauna în rolul principalTe enervezi ușor când nu-ți convineTe lași iar dus de val. II:La tine-i foarte clar, e neagră sau albăN-ai nici măcar o nuanță de griO să-ți dai seama de asta, poate singurȘtiu că va veni o zi.. Prerefren:Spune-mi de ce mi-ar păsaAm oricum eu … Citește mai mult

Alecu Donici – Antereul Lui Arvinte

de

Arvinte coatele au ros la antereu,Dar n-au stat mult să socotească;Ci singur el, mereuSe puse să-l cârpească.Iar pentru petici de cârpitDin mâneci au tăiat ca o a patra parte.Și antereul l-au gătit,Cu mânecile prea scurtate,Încât oricare le vedea,De dânsul râdea.Văzând aceasta el, a zis în gândul său:„Lăsați, că doar nu sunt așa de nătărău.Vreun lucru … Citește mai mult