https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/paul-sava-petitie https://versuri.pro/paul-sava-petitie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88763 →]]> PETIȚIE.
Iubiți conducători,
ce-ați jurat ipocriți,
că ne vreți fericiți,
și ne-ați dus din erori în erori,
din orori în orori,
vrând să faceți din noi
mucenici și eroi.
Eu unul, trăgător în jug ca un bou,
vă rog, cu limbă de moarte tăcând,
lăsați-mă să mor cum sunt!
Nu mă mai ajutați să fiu erou.
Paul Sava- LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-petitie/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-vaiet https://versuri.pro/paul-sava-vaiet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88764 →]]> Vaiet.
Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!
Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,
din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființă
și iar se duce somnul, fugar în văi pustii.
Presimt ca o durere trist adevărul crud.
Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,
s-adorm iar lângă tine, și să nu mai aud
ce lung șuieră trenul în nopțile târzii.
August 1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-vaiet/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-de-un-revelion https://versuri.pro/paul-sava-de-un-revelion#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52105 →]]> De-un revelion.
De-aia nu mă tem de nime,
și-n iubirea mea tot stărui:
că știu bobii fiecărui
să-i ghicesc în vers și rime.
M-am împăunat cu lauri
descântând cu vorbe mici:
.. hai la groapa cu furnici,
ba-i aici, ba nu-i aici…
însă tu visai centauri.
Scriu acum pe albul colii
mamei mele-acolo sus
farmecele cum s-au dus,
și-am rămas plin de orgolii
și cu teci în loc de săbii.
Spartă-n cioburi, forța vrăjii
zace ca pe-ntinsul plăjii
așchii negre de corăbii.
Dar în noaptea de zi-ntâi
mi se va-ntregi puterea
vrăjii, și-ai să simți ca fierea
umbra mea la căpătâi.
Arunca-voi bobii-n vânt
cu puteri faustiene,
te privi-voi printre gene
a iubire și descânt.
Lupului ce-n dinți te rupe
fiindcă alte prade nu-s,
să-i spun pleacă, du-te lupe,
du-te, du-te, și s-a dus.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-de-un-revelion/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-scrisoare-2 https://versuri.pro/paul-sava-scrisoare-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52153 →]]> Scrisoare.
Tu poate crezi că sunt mut.
Dar eu nu-s!
Vorbesc foarte mult și iubesc filatelia.
Dar oare tu nu ai rămas mută la lacrimile mele?
(iartă-mi lalofonia)
Ba da, ba da, basma!
Am stat mult singur pe munți, prin văi și prin câmpii,
deși locuiesc pe strada mea la numărul soț sau
far’ de soție, și m-am întrebat iubirea ce e.
Dar tu nu ești femeie (încă!)
și atunci tu crezi că e ceva
care se ia de la om la om, ca pojarul.
O fi, că-i lumea rea!
Dar află de la mine că iubirea nu e
nici turnul Colței, nici arie, nici radieră,
nici numismatică,
nici hai la groapa cu furnici, ba-i aici ba nu-i aici,
nici prepoziție cu acuzativul,
nici seria lui Fibonacci,
nici cristalofobie, nici dragoste, nici amor,
nici omor, nici omar (în aspic)
nici mosorel de ață lanț,
și nici nici și nici bici.
Ea este cu totul și cu totul altceva.
Ea se numește atuncea când:
„Și câte n-aș avea să-ți spun?”
Dar poate vei zice de mine că sunt nebun (de nimic)
și atunci se schimbă chestia, ceea ce mi s-ar părea!!
Te văd rar printre lumine
și mă-ntreb de ce nu vrei
să presupunem o secanță
formată din hortolomei.
Această poezioară delicată am compus-o pentru tine.
Știu, virgulă, nu-mi spune că nu m-ai iubit niciodată
și că toate acestea trec și se uită
pe gaura cheii,
căci n-are rost să-mi amărăști și zilele puține.
(treimii două sute opt zeci și cinci, și șase cu asta)
Poate ție ți se pare că eu sunt încă un copil
dar și tu ai fost copil odată, și uite ce mare și
frumoasă te-ai făcut, și ce bine semeni cu maică-ta
când era tânără. Când era tânără!
Nu mai vreau să știi de mine, așa că uită-mă.
Așa îți va fi și ție mai ușor.
Nu ți-o spun din altruism ipocrit, căci eu sunt unt*.
(-*Floare ce crește pe înălțimi. Comestibilă; se pune apă cât cuprinde,
două lingurițe de mirodenii, estragon, două cuișoare, puțin oregan.
Bine scăzută, se servește caldă cu tacâmuri de argint. *-).
modest vanitos, dar poate e mai bine așa.
Zicem că n-a fost nimic și rămânem prieteni.
Și astfel totul s-a terminat.
Ne mai având lacrimi pentru plâns,
îți trimit din celelalte,
ca să te speli cu ele pe mâinile tale.
După aceea ai grijă să arunci ulciorul,
și nu păstra decât salutul meu frenetic.
Vredo, vredo, vredo.
Salzburg.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-scrisoare-2/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-sonetul-2 https://versuri.pro/paul-sava-sonetul-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52110 →]]> Sonet.
La ura-mi de balaur, adăugai cerneala
uraniului ascunsă-n adâncuri la Urali,
abscise și ordonate să-mi plăsmui din corali,
anatemând un templu și preaslăvind vestala.
Ea, inima, năucă aleargă pe coclauri,
te caută prin smârcuri, apoi printre luceferi,
iuțește către tine cu pași tot mai netezi,
bezmetica arzându-ți la glezne flori de lauri.
Stângaci și necrezându-mă de trist și nepereche,
elimin ipoteza unei nevrute farse,
părându-mi-se totuși că sunt într-o ureche.
Ulciorul nu se sparge dus des la apă, dar se
secătuie izvorul, cum zice vorba veche.
Va lăcrima vreo fată pe-a mele buze arse?.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-sonetul-2/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-abisuri-siderale https://versuri.pro/paul-sava-abisuri-siderale#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52154 →]]> Abisuri siderale.
Ca un sfânt duh coborând
imensitatea de prăpăstii, de genuni siderale.
Numai recile raze ale lunii
dăruiesc în sclipete meduziene
peisajul nesfârșit.
Liniștea nu e în afara universului tulburată.
Zborul norilor,
ca niște imense albii de Dumnezei,
pecetluiesc absolutul
cu însemnul mut al tăcerilor definitive.
Acolo unde arăt cu degetul
e un aici de câțiva ani lumină.
Sufletul se materializează în distanțe.
Pulberea diamantină a unui astru sfărmat
mă înconjoară lent,
ca într-o lume în care au fost
abolite legile gravitației.
Acolo, acum, în sfârșit,
pot striga urletul omului liber.
Dar pentru cine să-l strig?
Cine să-l poarte spre cine?
Libertatea nu poate constrânge
nici vibrațiile să nască vibrații:
și totul este sublim,
și fără sunet
în infinitul mut.
Paul Sava – Lacrimi Uscate

]]> https://versuri.pro/paul-sava-abisuri-siderale/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-ispasire https://versuri.pro/paul-sava-ispasire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52113 →]]> Ispășire.
Timpul bolnav și vremea asta slută
îmi zboară gândul către nicăire
și se întoarce gând de ispășire.
Îmi circulă-n artere nu sânge, ci cucută.
Din toți câți au murit prin răstignire
doar unul singur a trăit frumos;
Acel ce s-a numit Isus Cristos
și-a fost urât și-ucis pentru iubire.
Năframa neagră a lui Tanatos
nouă ne-nchide drumul nemuririi
și ni-l ascunde-n jale și tăcere.
Căci dacă viața ne-am trăit pe dos,
chiar răstigniți pe crucile iubirii
noi, totuși, n-avem dreptul la-nviere.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-ispasire/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-dorm-zimbrii https://versuri.pro/paul-sava-dorm-zimbrii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52155 →]]> Dorm zimbrii.
Se-apropie cu spaime și noaptea de Crăciun,
și zboară anii-clipe, într-un galop nebun.
Își face sărăcia culcușul printre noi,
trăim din ce aruncă boierii la gunoi,
hrănind capitaliștii cu tot ce-avem mai bun.
Noi, lor le dăm și miere, și pâine și șeptel,
și muntele și marea, și fructele și cel
mai bun le dăm din vinuri, și lâna de pe oi..
Și-n schimbu-acestor toate agonisim nevoi,
și strângem „pentru mâine” speranțe și oțel.
În liniște dorm zimbrii ascunși în depărtări
de veacuri și ne-ascultă jelitele chemări.
Da, dorm tăcuți în codri ascunși în al lor somn
și-așteaptă poruncitul semnal al unui Domn,
să spargă, uriașii, golitele cămări.
Ecouri depărtate ca zvonuri de colind
se urcă din istorii și candele aprind
la veghea resemnării unui popor sublim,
și harnic, și de treabă. Dar noi cu toții știm
că turmele de zimbri s-apropie mugind.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-dorm-zimbrii/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-moartea-unui-inger https://versuri.pro/paul-sava-moartea-unui-inger#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52114 →]]> Moartea unui înger.
Un înger alb și blând
și mut de preacerească-nțelepciune,
se nimeri printre ereți și corbi
și uli și ghionoi,
tot regnul aripat, și niște pupeze.
Care, privindu-l cu ochi strâmbi,
făcură cerc în jurul lui întâi,
apoi, apropiindu-se tot croncănind,
își arătau disprețul:
-Ce așchimodie! Nici pasăre nici om!
-Ce, alea-s aripi?
-Doar atât că-s albe,
îngâimă o gâscă dolofană.
-Albul nu-i culoare! răspunde pupăza.
Uitați-vă la mine, dacă vreți culori!
și se-nfoia.
-Sau la mine! zise negrul corb
de pizmă vânăt, cum lucesc
ca săbiile din cel mai fin oțel!
-Eu, dac-aș fi ca el
s-arăt, mai calea-valea,
se-nfipse-un cuc.
Dar nu vedeți că nici nu cântă?
El stă că mutu-n strană,
în timp ce eu… vă cuc.
Și nu mai conteneau cu vorbe multe,
pe care îngerul uitase să le-asculte
cu ochiul mut și de tăcere greu,
din care luneca spre ei, de milă,
o lacrimă de Dumnezeu.
-Și pe deasupra, ne și batjocorește!
Nu vedeți cum șade nemișcat,
provocator,
de parc-ar fi un vânător?
îi asmuți o ceată de ereți.
Îngerul
îi mai auzi
ca prin vis,
când, îndârjiți,
cu ghiarele,
cu clonții,
cu ascuțite ciocuri,
l-au ucis.
Maiori, 6 august 1988.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-moartea-unui-inger/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-epilog https://versuri.pro/paul-sava-epilog#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52118 →]]> Epilog.
Eu trebuia să fi murit de mult,
cum alții, mulți, mi-au luat-o înainte.
Dar fiindcă viața mi-am trăit așa,
îmi dete soarta prea generoasă,
sau haină (cine știe?),
să mai trăiesc înc-un bacșiș de câțiva zece ani.
A fost pedeapsă, fuse recompensă?
Nici eu nu știu;
fiindcă eu,
în viață,
am fost doi:
Cain și Abel într-un singur trup.
Gordes, 17 august 1993
Paul Sava – LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-epilog/feed 0