C. O. D:
Cum să fiu, ce s-aleg? O mie de ploi
De flori, zi-mi Kashai, c-așa-i la noi
Avem în rap doctori, profi, antrenori,
Multe vedete, mult prea puțini scriitori
Lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri
Sunt monstru ca Ghimbad, nu plec nicăieri
Speri la ceva de-ți uiți steaua și destinul
Cu cât urci mai mult, cu-atât aprofundezi declinul
Fără stimuli, am rămas neschimbat și real
Înțelege, urăsc faima, nu fac comerț ca Real
Îmi simți adânc versurile, de-aia sună brici
Stai aici, nu pleca așa calm printre colerici
Ca lerii, descriu ce văd prin amănunt
Adevarul zace-n mine, ia formă prin cuvânt
Des cânt ce descântece s-aplic curând
Schimb foaia, mai e puțin pan’ la ultimul rând…

Interludiu:
“Pe frizuri am dat-o… Nu credeam c-o să devin specialist în Artele Marțiale… Artele Marțiale le făceam iarna… M-aruncam în cap, sau mă spălam afară-n frig… Se uită contorsionați psihiatrii… Printre simptome: maturitatea psihică, adică a minții, îi spunem noi…”.

Refren X2:
Noi suntem proletarii
Sinceri ca pescarii
Nu fentăm codul muncii
Nu avem salarii
Noi muncim la stat, de-asta suntem în stare
Să vă prezentăm “Iarna – Artele Marțiale!”.

Kefren:
Dezolant… Ridic ștacheta degeaba
Învăț Artele Marțiale-n caz că se-aprinde cearta
N-am cui preda ștafeta… Noroc sau ghinion?
Interesu-i la pământ, parcă citesc iar Ion
Camion plin cu esența mea, încep a refula
Refuzam cândva să-i permit a se etala
Amprenta mea peste sanctuarul numit creație
Strofe atât de grele, încât generează gravitație!
Combinație de muze
Vin la mine prin rotație
Încă nu s-a găsit vreuna să mă refuze
Scuze peste scuze, peste-un munte de regrete
Păstrez sensuri ascunse, agățate în perete
Falși preoți care și-au renegat credința
Se dau acum atei când își folosesc penița…
Rapu’ ne e constelația, e ironia sorții
Că nu pot face față vibrației nopții!
Munca în surdină, reflectoru’ pe regrete
Beau din Pocalu’ Resemnării, și-o fac cu sete
Eman aer de misticism pe-aceste versete
Ca blestemul Proletarului în greaca veche
Adâncesc mistere… Sincer, mă cam expun
Proiecția mea înghite demoni la mic dejun
Țin lancea-n mână, poți să-mi spui Phantom Lancer
Dacă rapu’ e mort, atunci sunt Necromancer!.

Interludiu:
“Am practicat și poker-u, da’ nu știu ce înseamnă cinci bucăți… Și-acesta este un talent al Artei Marțiale… Cinci bucăți în poker-u’ de mână… Artele Marțiale, precum tablele… Aș vrea să joc un meci de table, precum baschetul, s-arunci la coș, s-arunci de la distanțe… Sau să-ți faci baie iarna sub cerul, sub cupola plină de zăpadă..”.

Refren X2.

Outro:
“În Arte Marțiale, așa cum am mai zis și altă dată pentru mine, mă voi bate cu Campionul Mondial al Supergreilor, și-atunci voi arăta că-l voi învinge… Și dintr-un scuipat îl voi omorî! Complexul lui Hamlet… Vreau să zic că mi se scoală pla la civilizație… Pa-pa! He he he he…”

Strofa:
Intru pe beat cu loviturile lui Van Damme
Poți fi Batman, Hercule, sau Chuck Norris, c-am
Intuiție de profet, și-ți prevestesc căderea
Vreau să te văd cât mai jos, haide, fă-mi plăcerea!
Și văd că se dă rap, și-anume la dume proaste
Vă-nțep mereu, de-aia vă sunt ca un ghimpe-n coaste
Debusolat ca un naufragiat pe mare
Nu fumez, da m-aș sparge de ți-aș fi colac de salvare…
MC-ii-s copiii lui McDonald’s, marș la fermă
Ramân ferm, ma!
Te schimb ca un mucos scăpat de eczemă
Eu-s făcut din titan, și Hyperion e fi-miu
Caracteru’ tău se-ndoaie ușor ca aluminiu’
Eu nu fac parte din nou’ val, sunt pe tsunami
Te-nnebunesc mai tare decât pe Gobi Tunami
Tu mori de râs, alții mor de tumori pe creier
Pe beat cânt ca un greier
Explorez și cutreier
Cu trei dume, te fac să zbieri mai tare ca Tarzan
Bai Decebal, vezi că-ți bate la poartă Traian!
Și-am ajuns să răspund la dume de clasa a patra
Ai avut femei, da, pe alea de pe Ninja K…
MasterChef, îți fac felu’ și fără condimente
Aviz amatorilor: aveți grijă ca la intermitent! E
Kefren pe zonă, și-o să rămână mult timp
Te-ncing, apoi te sparg exact ca pe nisip!
Știu că n-ai prins-o p-asta, (?)
Ei, și site-asa ajungi tu bufon la curtea mea
Și eu voiam dacă să revin, da’ nu-i loc de amânare
Ghici cine s-a întors, ca să vă aprindă o lumânare!
Și pare tragic, de parcă mă uit la o dramă
N-ai putea să scuipi pe beat, nici măcar dac-ai fi lamă
Ma doare-n pla, sincer, dacă-i și 13 și vineri
Liric vorbind, mie nu mi-e frică de nimeni!.

Outro:
« – S-a spus că situația este gravă… Că e drept, ai de-a face cu mine cât de agresiv..
– Asta ne mai trebuie acuma… Astăzi îl prindem! I-a sunat ceasu’!
– Să-i ferească bunul și înduratorul Dumnezeu să-mi spună așa…
– Dacă-i prindem, îi numărăm cu fulgi cu tot, să știi…
– Ii și rupem capu’, domnu’ șefu’, rămân cu el în mână…
– Taci, boule!
– Ba, ăștia n-au pic de rezistență, ba… »