jocul vietii – Versuri.pro

Cumicu - Omule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren.
Hei, omule,
Viața ta s-a schimbat.
Parara, arara.
Hei, omule,
Jocul ăsta nu-i un joc,
Oricât am vrea să fim noi la un loc.
Ce-i aici va rămâne pentru totdeauna,
Nu poți înlocui iubirea decât cu ură.
Înjură, fă-mă să mă simt de umplutură,
Am să te iert pentru ce-ai zis (futu-te-n gură).
Ăștia vorbesc de mine ca și cum am supt aceeași țâță,
Te ard și pe tine și pe mâță.
Au trecut anii ca… banii, da,
Acum a dispărut și panica.
Ne-am obișnuit așa, în jocurile minții,
Nu mai suntem copii, suntem părinții.
Când cash-ul se termină și tu ești prea departe,
Femeia-n altă parte, zi-mi atunci că n-am dreptate.
Am trecut peste frig și ger, nori grei în cer,
Nu mai poți să-mi zici că nu încerc.
Zici că duci dorul, dar alții duc lipsuri,
Și lipsa, fixuri, în stomac, în eclipsă.
Ni s-a spus de la-nceputuri ce urmează,
Dar unii-s neinteresați, iar alții nu-s pe fază.
De parcă tot ce mă-nconjoară uneori doar contre.
Nu-nțelegi ce zic, omule?
Refren.
Hei, omule,
Viața ta s-a schimbat.
Parara, arara.
Hei, omule,
Jocul ăsta nu-i un joc,
Oricât am vrea să fim noi toți la un loc.
Îmi amintesc cum am crescut în bloc, pe aleea Peana,
Cu Dani, unchiul meu, și cu bunica mea, Ileana.
Apoi totul s-a schimbat într-o joi,
Când Ioan n-a mai fost printre noi.
Atunci am înțeles mai multe decât credeți voi acuma,
Aveam 4 ani atuncea… 26 acuma.
Nu mai râde ca un bou când vezi că alții suferă,
Cresc încruntati, te sperii de ce nu te suferă.
Om bun sau om rău, nu mă bag în ce e-al tău,
Dar nu-ncerca să-ntinzi coarda ca Sabău.
Vreau să urc în Focus cu Vio,
Lotus și zi-o,
Destinația să fie Carnavalul de la Rio.
Vad moartea alb-negru și viața în culori,
Vad dragostea la fel ca frica, îți dă fiori.
Întotdeauna-i Soare, dar tu nu-l vezi de nori,
Uneori trăiești cu falsa impresie că mori.
Refren.
Hei, omule,
Viața ta s-a schimbat.
Parara, arara.
Hei, omule,
Jocul ăsta nu-i un joc,
Oricât am vrea să fim noi la un loc.
Special la fel ca Luca.

Carmen Serban - Viața Este Ca Un Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am ajuns la capătul puterilor
Mă lupt pentru o viață, nu pentru un scor
Parcă toate mi se întâmplă numai mie
Oare până când tot rău o să ne fie?
Parcă s-a supărat Dumnezeu pe noi
Iar cerul plânge peste noi cu ploi.

Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.

Chiar și pe cei care m-au vândut
I-am ajutat cu ce eu am putut
Acum sunt pentru mine simple ființe
Nu îi consider prieteni, doar niște cunoștințe
Am cunoștințe multe, prieteni doi sau trei
Dar ăștia care îi am sunt ca frații mei.

Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.

Dacă aș fi doar eu în situația asta
M-aș resemna și cu asta basta
Observ cu uimire întreaga omenire
Peste care răul a pus stăpânire
Sunt revoltată și plină de mânie
Nimic din ce a fost nu o să mai fie.

Refren:
Viața este ca un joc în care ai, sau n-ai noroc
Dar ce păcat că norocul îl găsești mai rar
În timp ce răul mocnește ca un jar
Răul e focul ce nu se stinge
Și nu mai are granițe.

Jorge Luis Borges - Șah

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
În colțul lor sever, gravi jucători
Mișcări încearcă. Pe tăblia mută
Din noapte până-n zori lent piese mută
În spațiu-nchis de vrajbă-ntre culori.
Sclipesc pe tablă magice rigori.
Sunt forme: turn homeric, cal nervos,
Regină mândră, rege sperios,
Nebun încrâncenat, pioni ușori.
Când jucătorii aprigi au plecat
Și când uitarea vremii i-a-ngropat,
Fii sigur însă: jocul n-a-ncetat.
În răsărit războiul s-a aprins
Și-n jocul lui pământu-ntreg l-a prins.
Ca celălalt, se joacă ne-ncetat.

II.
Blând rege, cal focos, încrâncenată
Regină, turn direct, pion viclean,
Pe negrul și-albul drumului în van
La pândă stau și poartă luptă-armată.
Nu știu că mâna dinainte care
Așază piesa le-a fixat destinul,
Nu știu c-a lor voință, ferm, hainul
Timp subjugat-a. Vană așteptare.
La fel și jucătorul muritor e
(Sentința-i a poetului Omar):
Tăblia-i alta; noapte e, ba-i zi.
Pe om, de-l mișcă zeul, jucător e.
Ce zeu pe zeu îl mișcă în zadar,
Stârnind și timp și vis și agonii?

Daniel Vişan-Dimitriu - Joc Târziu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut să-mi exprim părerea
asupra unora ce „nu trăiesc”,
dar le provoacă altora durerea.
Ar trebui să-ncerc să-i înțeleg
să aflu cât au suferit în viață,
să îi ascult, iar apoi să dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.
Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
să-i fac să uite orice răzbunare,
să ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, să-și găsească alinare.
Îmi pare rău de ei când într-un joc
vor după punct să-ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scăpăt.
Daniel Vișan-Dimitriu
(25 mai 2015, Vol. “Călător prin gânduri”)

Cheloo - Vrem Totul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vrem totul, căutăm scopul, invocăm norocul
Însetați de apa ce nu stinge focul
Ăsta e jocul, oricât ar fi de rău, nu schimbăm locul
Tot mai aștepți un miracol încadrat ca avantaj
Te vei trezi că ești trimisul Domnului în șomaj
E jale, dai cu tunul după informații reale
Iar răspunsul căutat nu o să-l găsești în manuale
Stai cu ochii pișați în tavanul albastru
Când faci foamea plângând și stai râzând la rând
Te cert în piese și-mi iese, te distrez în concert
Pe cuvânt încerc din răsputeri să mă leg spiritual de pământ
Nu sunt de viță nobilă, sunt otravă de soi
Și o să rămân până la sfârșit în joc să mă joc cu voi
Fac dușmani, dau cu drag, trag proști în noroi
Noroc că-s norocos și împing zâmbind atv-ul cu boi
În țara mea n-am întâlnit decât bolnavi sănătoși
Aici chiar și bătrânii mor, vă rog, nu fiți invidioși
Vrem totul, căutăm scopul, invocăm norocul
Însetați de apa ce nu stinge focul
Ăsta e jocul, oricât ar fi de rău, nu schimbăm locul
(x2)
Toată viața noastră e un banc etern cu Bulă
Îmi place că sunt alb și sunt înalt, mă doare-n pulă
Compătimesc americanii și nu vreau să plec afară
În mod straniu, vreau să fiu stăpân român la mine-n țară
Statul e poluat, ne-a îngenuncheat, ne-a dat o pâine
Mâine vom purta un cip cu număr și zgardă de câine
N-ai să mă vezi cu gel în freză, tatuat în chineză
Cum n-ai să vezi doi siamezi obezi la patinaj viteză
Lumea s-a schimbat dramatic, practic n-o mai cunoști
Eu încă mă întreb dacă există poponari eschimoși
Miroși a bancă, poate că ești mort și nu-ți mai pasă
M-am întors cu fața către lupul dacic, sunt acasă
Am pus la masă în viață falși, o lecție cumplită
Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită
Vrem totul, căutăm scopul, invocăm norocul
Însetați de apa ce nu stinge focul
Ăsta e jocul, oricât ar fi de rău, nu schimbăm locul
(x2)

Richard Bach - Cu Cât Știi Mai Puțin Despre Acest Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu cât știi mai puțin despre acest joc / cu cât uiți că tu însuți ... →

Guess Who - Așa E Jocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu așa e jocul, nu te juca cu focul x2
Dacă așa e jocul, nu te juca cu focul x2
Eu, în locul tău, mi-aș urmări scopul
Cu căștile pe cap, aș ignora totul
Chiar dacă trebuie să te joci uneori și cu focul
Asta-i jocul, trebuie să vezi dacă merită efortul
Pe-aici mulți și-au făcut drum cu cotul
Oamenii-s de vină, niciodată n-a fost locul
N-a contat vreodată votul, cu bani cumperi totul
Încă se mai pune botul și tot tu trebuie să faci totul
Tu nu lăsa pe nimeni să facă din tine tot ce vrea, că nu e bine
Nu lăsa pe mâine, ai multă treabă, reține, tot ce-ți dorești vine
Dac-ai putea, poate că tu ai schimba ceva
Dar restul, nu te-ar lăsa, nu te lăsa
Dac-ai putea, poate că tu ai schimba ceva
Dar restul, vezi tu, nu te-ar lăsa, nu te lăsa
Nu așa e jocul, nu te juca cu focul x2
Dacă așa e jocul, nu te juca cu focul x2
Și tot tu ai avut totul
Ghinion mai mult din păcate te-a lăsat norocul
Ai simțit pe pielea ta cum e să pierzi totul
Uite casa, uite blocul, uite contur
lăcomia e scânteia care aprinde focul și locul
Spune-mi care-i locul tău, rolul tău, aportul
Spune-mi ce vrei să faci tu bine sau rău
Jocul e la fel, diferă pontul
Același mesaj, diferă fontul
Să mori tu da incă-i de vânzare totul
Tu nu lăsa pe nimeni să facă din tine tot ce vrea, că nu e bine
Nu lăsa pe mâine, ai multă treabă, reține, tot ce-ți dorești vine
Dac-ai putea, poate că tu ai schimba ceva
Dar restul, nu te-ar lăsa, nu te lăsa
Dac-ai putea, poate că tu ai schimba ceva
Dar restul, vezi tu, nu te-ar lăsa, nu te lăsa
Nu așa e jocul, nu te juca cu focul x2
Dacă așa e jocul, nu te juca cu focul. x2

Zullu - Banii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te duci cu femeia în parc,
Fără banii ai pierdut-o din start
Nu mai merge cu vrăjeală
Ca Don Juan de Marco când cântă cu chitară
Lalalalala
Fără bani ești 0,
Pățat, un ratat
Tre să faci pe dracu-n patru
Să-i ții sub pat
Apucă-te și trage de pe unu, de pe altu
Fă-ți avere, doar așa capeți putere
Puterea e totul și banii îți dau putere
Niciodată când ai bani nu o să fii în cădere
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
Așa a fost dintotdeauna, ăsta e jocul.
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul.
Regula de bază e să nu cazi în gaoază
Asigură-ți spatele, fii mereu pe fază
Ai grijă la greșeală și dacă o faci tu
Asigură-te a doua oară că o să spui NU
Ai bani, ai de toate, frate, nu da-n spate
Totul merge ca pe roate, ca la carte
Ban la ban trage, tu rămâi în joc
Să nu te bazezi niciodată pe noroc
Prostu’ și norocu’ merg pe același drum
Cine-a zis, a zis-o bine, ascultă ce spun
Banu-i ochiu’ dracului, verzii stau pe masă
Tre’ să ai din ce în ce mai mulți, nu lua plasă.

REF:
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul.

Ai bani de femei, ai bani de băutură
Și cui vrea să te facă, frate, dai un cot în gură
Nu ține cont de nimeni și de nimic
Termină ce-ai început pentru că știu ce zic
Te cauți în buzunare, vezi ce ți-a rămas
Puțini sunt aceia care știu cât ai tras
Ai făcut totul pe blat, n-ai cedat
Numai așa poți să continui doar când ești asigurat
Banii contează, știu că am dreptate
Dar sunt unii care cred că peste noapte
Te-mbogățești, înflorești, ar trebui de faza asta mereu să te ferești.

REF: (X2)
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul
Dau totul pentru bani și banii îmi dau totul
De când e lumea asta, rămâne jocul.
De când e lumea asta, rămâne jocul..
De când e lumea asta, rămâne jocul..

Omar Khayyam - În Lume Ca Pe-O Minge Ne Aruncă-Un Joc Fatal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În lume ca pe-o minge ne aruncă-un joc fatal. / Ne-azvârle-n dreapta, 'n stânga – ... →

Tudor Arghezi - De-a V-ați Ascunselea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragii mei, o să mă joc odată cu
voi, de-a ceva ciudat.
Nu știu când o să fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.
E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine,
Joc de slugi și joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de căni, și
fiecare îl joacă bine.
Ne vom iubi, negreșit, mereu
Strânși bucuroși la masă, Sub
coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul șleit, limba scâmoasă.
Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd și o să tac, O să
mă culc la pământ. O să stau
fără cuvânt, De pildă, lângă
copac.
E jocul sfintelor Scripturi.
Așa s-a jucat și Domnul nostru Isus Hristos
Și alții, prinși de friguri și de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au isprăvit jocul, frumos.
Voi să nu vă mâhniți tare
Când mă vor lua și duce departe Și-mi
vor face un fel de-nmormântare În
lutul afânat sau tare.
Așa e jocul, începe cu moarte.
Știind că și Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați,
Ca și cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou și prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre frați.
Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Pășune, bordeie și oi,
Pentru tot soiul de nevoi Și
pentru mâncare.
Toți vor învia, toți se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevastă, care plânge și toarce,
La văcuțe, la mioare, Ca oamenii
gospodari și vii.
Voi creșteți, dragii mei, sănătoși,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moși-strămoși.
Deocamdată, feții mei frumoși, O să
lipsească tata vreo lună.
Apoi, o să fie o întârziere, Și
alta, și pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere Să vie
pe jos, în timpul cât se cere, Din
lumea ceealaltă.
Și, voi ați crescut mari,
V-ați căpătuit,
V-ați făcut cărturari,
Mama-mpletește ciorapi și pieptari,
Și tata nu a mai venit..
Puii mei, bobocii mei, copiii mei! Așa
este jocul.
Îl joci în doi, în trei, Îl
joci în câte câți vrei.
Arde-l-ar focul.