Izolare – Versuri.pro

Dorin Popa - La Femei Nu Se Mai Duce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu viclenie, l-am pândit în ultima vreme,
de câteva luni e muncit, apucat,
zdrențuit de ceva nevăzut,
la mâncare nu ia seama,
cana cu vin a vărsat-o
de mai multe ori,
cu țigara se împacă mai bine,
dar nici țigara nu pare să aibă
vreun gust.
Uneori își zărește ficatul înălțându-se
la cer,
alteori fierea pare a-i fi
în dreptul Soarelui.
La femei nu se mai duce,
parcă, într-un fel, le ocolește,
ba chiar fuge de femei cu teamă
și rușine,
se îndreaptă uneori spre casa iubitei,
dar, de fapt, rătăcește pe coclauri aiurea
și, dacă-l privesc mai atent,
parcă se ascunde
de toate care sunt
ale lumii acesteia.
Ocolește orice ar putea să-l rețină
și o spaimă adâncă pare a se ridica
dintre umerii săi,
iar în nopțile de decembrie
îl îneacă plânsul,
îl sfâșie remușcarea
că a zăbovit aiurea ades
departe de odaia sa.
Tot mai neliniștit,
trecând prin toate de-a bușilea,
tremurând,
străin și stingher,
cu scârbă și cu plăcere,
ia o coală de hârtie
furată parcă
și notează cu litere deslănate,
tremurânde:
„cu viclenie, l-am pândit în
ultima vreme
de câteva luni e muncit,
apucat,
zdrențuit de ceva nevăzut
la mâncare nu ia seama
cana cu vin a vărsat-o
de mai multe ori”

Daniel Vişan-Dimitriu - Răul Bălții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o baltă ce băltește
La o margine de sat,
Printre-orăcăieli, gândește
Că nu prea mai e de stat.
Între broaște, el, brotacul,
Poate-ar fi cel mai dorit,
Vorba ceea: ca burlacul
Tânăr și neliniștit.
Dar o vorbă strecurată
De un șarpe necurat,
Chiar de-o fi adevărată,
L-a cam marginalizat.
Nicio broască nu-l iubește,
Toți broscoii-l ocolesc,
Ca un cuc-de-mâl trăiește,
Mormolocii nu-l cinstesc.
Peștii din bălțita baltă,
Simt în solzi frisoanele.
Inima, de-o au, tresaltă
‘n toate lighioanele.
Care-i vorba, de le pare
Mai ceva ca un fibrom?
Cic-ar fi vrăjitul care
Este, pe sub piele, om.

Ana Blandiana - Țipătul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O virgulă, câteva pietricele,
Puțină zăpadă,
Un fir subțire de soare,
Mai multe case și crengi
Ce recuzită modestă
Pentru declanșarea țipătului! Țipătul
Încercând să se-agațe cu unghiile
Și lunecând mereu înapoi
Pe pereții de sticlă,
Încercând să urce.
Rupt în bucăți
Clădite una peste alta,
Echilibru nesigur,
Până la dinții
Încleștați cu sălbălbicie
În tăcerea fără sfârșit.

Dan Armeanca feat - - Nu Mai Cred în Nimenea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Așa e viața făcută, aproapele să te uite
Odată dacă nu-i mai dai te vinde.
El te vinde pentru bani
La toți care-ți sunt dușmani,
Uită că suntem frați de mulți ani! (x2)

Refren:
Nu mai cred în nimenea.
Mi-e frică și de umbra mea
Că lumea de azi s-a făcut rea
Nu mai știu cum să vorbesc,
De cine să mă feresc
Și pe cine Doamne să iubesc.. (x2)

Poate așa mi-o fi mai bine,
Să stau departe de lume
Și să cred Doamne numai în mine.
Să merg pe drumul meu de mâine
Să nu mai cunosc pe nimeni,
M-am săturat de-atâta dușmănie.. (x2)

Refren:
Nu mai cred în nimenea.
Mi-e frică și de umbra mea
Că lumea de azi s-a făcut rea
Nu mai știu cum să vorbesc,
De cine să mă feresc
Și pe cine Doamne să iubesc.. (x2)

Aurel Rau - Larg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mi-a rămas decât o barcă într-un ocean îndepărtat.
Rotundă ca o lună ori ca un sfert de geamandură ori ca o amforă.
Atât cât abia să te poți ține între vuiete –
Claun în larma circului.

Dan Deşliu - Soledad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Parc-aș trăi într-un castel
de carne vie și de oase
la orice foșnet dureroase
de șarpe sau de porumbel.
Un castelan al nimănui
căci nimeni pavăza nu-i cere
decât eretica plăcere
de-a ști ce este și ce nu-i.
Ca un incest neconsumat
tot ce-am trăit mă arde încă
meduza pe un colț de stâncă
sub care valurile bat.
Din turla ultimului gând
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine
cet de cine știe când

Li Po - Muntele Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă întrebi de ce locuiesc pe muntele verde;
Zâmbesc și nu răspund, pentru că inima mea este lipsită de griji.
Așa cum frunzele de piersic curg în avalul râului și sunt duse nu se știe unde,
Eu trăiesc într-o lume aparte – care nu se află întru totul printre oameni.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Neînțelesul Limbaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici cel puţin nu sunt inflexiuni,
doar simplă-nșiruire de cuvinte
ce cauţi să pronunţi, cum crezurile sfinte..
Să le transmiţi, valoric, în accepţiuni.
Eşti evident doar pur.. sinceritate,
Trăiri avute-mpărtăşeşti, pe șleau,
din experienţe neîmpărţite, ce mureau
fără-oxigenul exprimării cu seninătate!.
Le scrii cu diacritice şi cratimă, „arhaic”,
crezând că „vechiul”, bunul simţ, subzistă..
Doreşti opinii s-ai, de-o libertate tristă..
Dar bunele intenţii au girul de prozaic!?.
La fiecare pas te întâlneşti c-o sectă
şi cu părtaşi în hoarde, găşti şi clanuri,
partide, organizaţii.. veşnic în „elanuri”
de aprigi luptători, cum roiuri de insecte!!!.
Au toţi un „guru”, încrezut Mesie,
ce predică jargon în nuanţă rău voită,
într-o perpetuă instigare, o ispită
ce arde totu-n jur cu foc, venin, leşie..
Limbaj infect în promo-şi răspândesc,
în lipsă d-educaţie şi-n ignoranţă;
scuipaţii-n înjurături, au importanţă!
Infecţioşi.. şi pe imuni îi prăpădesc.
Tot ce exprimi cu suflet, proză, versuri,
este-o răstălmăcire-n nul, totu-i negaţie.
Veninul şi l-au prevalat din încantaţie;
se laudă-ntre ei, din proprii „interesuri „!.
Trăieşti paradoxal, ce-i simplu-i neînţeles;
ce zici e răul prost şi jignitor..
Tu rezultat de neam, nu-ţi recunoşti popor!
Infatuat, orbit şi surd, e viitorul în regres!!!.
Este ca şi cum n-ai vorbi aceeaşi limbă;
bastoane, ronduri, virgule şi linii..
Ar fi „cuneiforma”, de-nceput a omenirii?!?
E clar că suntem „duşi”! „Nimicul” nu se schimbă!!!

Iannis Ritsos - Învinsul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu se mai temea de loc de lumină. A ieșit în drum.
Nimeni nu-l băga în seamă. Un soare sătul
își fuma țigara deasupra orașului.
Și-a învelit râsul într-o bucată de noapte
și la cotitura drumului a dispărut
înfrânt de victoria sa.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sinucigașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cumul de strigăte, în timp neauzite,
De suferințe fără de ieșire
În talazul minții, diabolic în iuțire
Cu prăvăliri haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal în consecințe
Și false rezolvări de suferințe..
Sfârșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasă de comunicare
-Ce ar spăla reziduuri de eșec
Păstrate-n sumbra capă de „eveque”-
Pe-ascuns exorcizată-n condamnare.
Vina-i a celui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte;
Indiferentul făr’ de har, ce minte..
Ei niciodată nu au vină de-ntâmplare!?.
Trăim printre conștiințe-n deficit,
În egoism ne exersăm demonul.
Suntem absenți la lecția când „omul”
Ne este seamăn.. și-l tratăm învinuit.
Sinucigașul este-o ultimă strigare;
Ecou așteaptă, dintr-o lume strâmbă,
Să-i vie salvator să poată s-o înfrângă..
E-n disperarea-i ultimă.. să nu se mai omoare.